Spalarea de bani in Noul Cod Penal (art. 269)

Pornind de la modul in care au fost transpuse in legislatia penala dispozitiile referitoare la spalarea banilor din Conventia europeana privind spalarea, descoperirea, sechestrarea si confiscarea produselor infractiunii incheiata la Strasbourg in 08.11.1990.

Art. 269 Spalarea de bani
(1) Operatiunea juridica de orice fel, efectuata in scopul impiedicarii identificarii originii ilicite, a situarii, a circulatiei, a titularului real al dreptului de proprietate ori a existentei altor drepturi cu privire la un bun, de catre o persoana care, fie a cunoscut, fie a prevazut din imprejurarile concrete, ca acesta provine din savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, chiar fara a cunoaste natura acesteia, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi .
(2) Fapta constituie infractiune si atunci cand aceasta a fost savarsita de autor sau de un participant la fapta prevazuta de legea penala din care provine bunul.
(3) Tentativa se pedepseste.




Textul propus a fost inspirat de reglementarile similare ale unor legislatii europene precum art. 648 bis din codul penal italian, � 261 din codul penal german, art. 324-1din codul penal francez, art. 301 din codul penal spaniol si Capitolul 32 - Sectiunea 6 din codul penal finlandez.

In noua reglementare a infractiunii de spalare de bani, se subliniaza cu claritate distinctia dintre infractiunea de spalare de bani si cea de tainuire prin eliminarea din cuprinsul incriminarii a actualei lit.c) a art. 23 din Legea nr. 656/2002 privind prevenirea spalarii banilor, care se suprapune cu continutul infractiunii de tainuire.

De asemenea este lamurita definitiv si o alta disputa privitoare la posibilitatea retinerii infractiunii de spalare de bani in sarcina autorului sau a participantului la comiterea infractiunii principale din care provine bunul, solutia propusa pledand pentru un raspuns afirmativ, aflat in deplina concordanta cu dispozitiile europene in materia spalarii banilor.
In acelasi timp s-a dat eficienta dispozitiilor art. 6 alin.(2) lit.c) din Conventia europeana privind spalarea, descoperirea, sechestrarea si confiscarea produselor infractiunii, potrivit carora cunoasterea provenientei ilicite a bunului se poate deduce si din imprejurarile concrete ale comiterii faptei .