Sarcina probei in cadrul actiunii in revendicare

Reclamantul in actiunea in revendicare, intrucat pretinde ca este proprietarul bunului revendicat, trebuie sa dovedeasca proprietatea sa, conform dreptului comun, caci altfel posesorul va avea castig de cauza chiar daca nu a produs nici un titlu deoarece el nu are obligatia de a proba .

Asadar, rolul de parat in litigiile de revendicare constituie unul din marile avantaje ale posesorului, deoarece, intr-o actiune in revendicare, cel ce se pretinde proprietar asupra unui imobil fara sa aiba si posesia acestuia, are sarcina sa dovedeasca dreptul sau.

Aceasta regula, preluata din Codul Calimach isi gaseste expresia in art. 1169 Cod civil : actori incumbit probatio.

In virtutea textului mentionat, reclamantul poate sa invoce orice act care ii atesta dreptul; de asemenea poate sa invoce un titlu, adica ��sa dovedeasca ca a dobandit proprietatea bunului revendicat in virtutea unui fapt juridic de natura a transmite proprietatea: contractul, mostenirea, testamentul, etc��.
Reclamantul poate sa utilizeze si titlurile produse de parat. Nu este necesar ca paratul sau autorii sai sa figureze cu titlul produs de reclamant, intrucat actele ce transfera proprietatea au efect erga omnes. Ca atare, paratul nu ar putea sa conteste autoritatea titlului respectiv la care nu au luat parte, ci poate sa opuna un titlu sau prescriptia .
Revendicarea se bazeaza pe o pretentie de proprietate care trebuie dovedita, aceasta constituind temeiul juridic al actiunii.
In acest context, proprietarul sub conditie rezolutorie are la indemana actiunea in revendicare, intrucat dreptul sau pana la implinirea conditiei reprezinta un element activ al patrimoniului sau.

De asemenea, nudul proprietar ca si superficiarul si uzufructuarul, pot intenta actiunea in revendicare, nu numai proprietarul deplin.