MJ: Fisa tehica a Proiectului Codului Penal

1. Data �nceperii proiectului � ianuarie 2006

2. Cadrul instituţional (program Phare, cooperare cu experţi străini, etc.)

3. Componenta comisiei pe profesii
- judecători: 4
- procurori: 1
- avocaţi: 1
- profesori: 3
- 1 reprezentant al Consiliului Legislativ, �n temeiul art. 26 alin.(2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.


4. Sistematizarea

Proiect:
- nr. articole: 436
- nr. secţiuni: 13
- nr. capitole: 56
- nr. titluri: 22

Partea Generală:
- nr. articole: 185
- nr. secţiuni: 13
- nr. capitole: 22
- nr. titluri: 10

Partea Specială:
- nr. articole: 251
- nr. secţiuni: -
- nr. capitole: 34
- nr. titluri: 12

5. Instituţii reformate sau nou introduse, efectele

Proiectul Codului penal cuprinde, urm�ndu-se structura consacrată, două părţi: partea generală şi partea specială.
Prezentăm, �n cele ce urmează, principalele noutăţi legislative cuprinse �n proiectul Codului penal:
PARTEA GENERALĂ reuneşte regulile aplicabile ansamblului infracţiunilor reglementate de legislaţia penală, �n vreme ce partea specială cuprinde principalele infracţiuni, grupate �n funcţie de valorile sociale a căror ocrotire se realizează prin incriminare. Sunt incluse �n partea specială a Codului categoriile de infracţiuni cu care practica judiciară se confruntă �n mod frecvent, cele prin care se aduce atingere unor valori sociale fundamentale pentru o societate democratică, dar şi faptele a căror incriminare este impusă de dezvoltarea societăţii contemporane.

Sub aspectul reglementării instituţiei infracţiunii, mai multe aspecte au fost avute �n vedere de către comisie. Este necesar să se renunţe la concepţia materială asupra infracţiunii, specifică statelor din sfera de influenţă sovietică, şi implicit la pericolul social ca trăsătură generală a infracţiunii. Situaţiile care astăzi sunt soluţionate pe baza art. 181 din Codul penal trebuie să �şi găsească rezolvarea pe baza principiului oportunităţii urmăririi penale.

�n materia pluralităţii de infracţiuni, s-a avut �n vedere o simplificare a reglementării, de exemplu prin reducerea numărului de forme de recidivă prevăzute de lege şi, mai ales, prin stabilirea unui tratament sancţionator mai uşor de aplicat.

�n materia participaţiei, s-a impus consacrarea unei reglementări legale a coautoratului, unanim recunoscut de doctrina şi practica judiciară.

�n privinţa sistemului pedepselor, principala preocupare vizează crearea unui mecanism care, prin flexibilitate şi diversitate, să permită alegerea şi aplicarea celor mai adecvate măsuri, pentru a putea asigura �n acest fel at�t o constr�ngere proporţională �n raport cu gravitatea infracţiunii săv�rşite şi cu periculozitatea infractorului, c�t şi o modalitate eficientă de recuperare socială a infractorului.
De exemplu, pedeapsa amenzii primeşte o nouă reglementare, dar şi o sferă de aplicare semnificativ lărgită faţă de Codul penal �n vigoare, prin creşterea numărului infracţiunilor pentru care aceasta poate fi aplicată ca pedeapsă unică, dar mai cu seamă ca pedeapsă alternativă la pedeapsa �nchisorii.
�n acelaşi timp, calcularea amenzii se face prin sistemul zilelor-amendă, care, prin mecanismul de determinare a cuantumului, asigură o mai bună individualizare a pedepsei concret aplicate at�t sub aspectul proporţionalităţii, exprimat �n numărul zilelor-amendă, c�t şi al eficienţei, prin determinarea valorii unei zile-amendă ţin�ndu-se seama de situaţia patrimonială a condamnatului.
�n privinţa pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, s-a avut �n vedere o reg�ndire a reglementării, astfel �nc�t să se ajungă la o diversificare a conţinutului acesteia, dar şi la o extindere a sferei faptelor pentru care se poate dispune, lăs�nd judecătorului posibilităţi mai largi de individualizare.
Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei, necesitatea evitării aplicării unor pedepse mult diferite sub aspectul speciei sau duratei pentru fapte similare impune o mai bună articulare a elementelor de individualizare a pedepsei, evit�nd recurgerea la criterii foarte generale.

Sub aspectul modalităţilor de individualizare a executării pedepsei, noul Cod are �n vedere diversificarea cadrului reglementărilor �n materie, prin introducerea unor modalităţi alternative la executarea pedepsei �n regim de detenţie (renunţarea la pedeapsă, am�narea pronunţării pedepsei, suspendarea executării etc.). Totodată, se impune ca pe durata termenelor de �ncercare a diferitelor modalităţi de executare a pedepsei neprivative de libertate să se reglementeze o intervenţie activă a serviciului de probaţiune, �n vederea supravegherii eficiente a persoanei condamnate şi a prevenirii comiterii de către aceasta a unor noi infracţiuni.

�n ceea ce priveşte reglementarea răspunderii penale a minorilor s-a urmărit reformarea completă a sistemului existent �n prezent.
�n primul r�nd, �n acord cu tendinţa generală �n plan european, s-a redus limita de v�rstă de la care este posibilă angajarea răspunderii penale a minorului, p�nă la 13 ani. �n prezent, limita de v�rstă de la care minorul răspunde penal este de 10 ani �n Franţa, �n Marea Britanie şi �n Elveţia, de 12 ani �n Grecia şi �n Olanda, iar �n Spania v�rsta este stabilită �n prezent la 14 ani, dar un proiect de lege aflat �n curs de dezbatere parlamentară prevede cobor�rea acestei v�rste la 12 ani. Dincolo de convergenţa cu această tendinţă, modificarea s-a impus �n considerarea a cel puţin două elemente:
1. creşterea continuă �n ultimii ani a numărului faptelor penale săv�rşite de minori cu v�rsta sub 14 ani, aceştia ajung�nd nu de puţine ori să comită fapte foarte grave sau să fie atraşi �n activitatea grupurilor de criminalitate organizată tocmai �n considerarea imposibilităţii tragerii lor la răspundere penală;
2. datele statistice privind expertizele efectuate cu privire la existenţa discernăm�ntului �n cazul minorilor cu v�rsta cuprinsă �ntre 14 şi 16 ani arată că �n peste 90% dintre cazuri s-a stabilit existenţa acestui discernăm�nt, ceea ce �nseamnă că, de regulă, discernăm�ntul există anterior v�rstei de 14 ani.
O a doua modificare importantă o constituie renunţarea la dualitatea de sancţiuni consacrată astăzi de Codul penal - pedepse şi măsuri educative. Astfel, proiectul noului Cod penal a urmărit renunţarea completă la pedepse �n cazul minorului infractor şi instituirea unui sistem sancţionator bazat doar pe măsuri educative, incluz�nd, bine�nţeles, şi măsuri educative privative de libertate.
Regula o constituie aplicarea �n cazul minorilor a măsurilor educative neprivative de libertate, măsurile privative de libertate constituind excepţia şi fiind rezervate ipotezelor de infracţiuni grave sau de minori care au comis multiple infracţiuni.
Regimul prevăzut pentru executarea acestor măsuri este astfel conceput �nc�t să ofere largi posibilităţi de individualizare, permiţ�nd adaptarea sa �n funcţie de conduita fiecărui minor pe durata executării.

�n ceea ce priveşte răspunderea penală a persoanei juridice se menţine �n linii generale regimul instituit prin modificările aduse Codului penal �n vigoare prin prevederile Legii nr. 278/2006, cu c�teva corective, cum ar fi: restr�ngerea imunităţii instituţiilor publice, o mai bună individualizare legală a pedepsei amenzii, introducerea unor noi pedepse complementare prevăzute de unele decizii-cadru adoptate la nivelul Uniunii Europene ulterior intrării �n vigoare a Legii nr. 278/2006 etc.
Referitor la cauzele care �nlătură răspunderea penală, s-a renunţat la reglementarea paralelă a lipsei şi retragerii pl�ngerii prealabile, respectiv la �mpăcarea părţilor, fiind necesar a se opta pentru una dintre ele. Soluţia cea mai potrivită ar fi renunţarea la �mpăcarea părţilor şi consacrarea retragerii pl�ngerii prealabile, cu efecte in personam.

�n ceea ce priveşte PARTEA SPECIALĂ, sub aspectul sistematizării, s-a impus renunţarea la structura codurilor penale anterioare, �n favoarea reglementării mai �nt�i a infracţiunilor care aduc atingere persoanei şi drepturilor acesteia şi abia după aceea a infracţiunilor care aduc atingere atributelor statului sau altor valori sociale fundamentale.

�n acelaşi timp, prin proiect se realizează o reaşezare �n limite normale a tratamentului sancţionator pentru faptele incriminate �n partea specială, astfel �nc�t să se dea expresie viziunii contemporane asupra rolului pedepsei �n reintegrarea socială a persoanelor care au comis infracţiuni.

�n cazul infracţiunilor contra vieţii persoanei, s-a realizat o simplificare a reglementării omorului, prin renunţarea la reglementarea a două variante agravate distincte (omorul calificat şi omorul deosebit de grav) şi reţinerea ca elemente circumstanţiale de calificare doar a acelor �mprejurări care conferă faptei o periculozitate ce excedează �n mod vădit posibilităţilor de individualizare pe baza limitelor de pedeapsă ale variantei-tip sau de bază.
Pentru instituirea unei reglementări coerente �n privinţa infracţiunilor de violenţă domestică, această �mprejurare este valorificată ca un element circumstanţial de agravare �n cazul tuturor infracţiunilor contra integrităţii corporale şi sănătăţii.

Materia infracţiunilor �mpotriva libertăţii şi integrităţii sexuale este complet revizuită, pe baza unei noi concepţii, �n acord cu soluţiile diferitelor coduri europene �n materie, privind relaţiile dintre infracţiunile �nscrise �n această categorie .

�n materia infracţiunilor contra patrimoniului se urmăresc �n primul r�nd o reconsiderare a limitelor legale de pedeapsă, �n vederea readucerii acestora �n limite normale, dar şi o simplificare a reglementării prin renunţarea la numeroase variante agravate.

Reglementarea infracţiunilor contra �nfăptuirii justiţiei cunoaşte modificări importante, justificate şi solicitate de noile realităţi sociale, şi are ca obiectiv asigurarea legalităţii, independenţei, imparţialităţii şi fermităţii �n procesul de �nfăptuire a actului de justiţie, prin sancţionarea penală a faptelor de natură să influenţeze grav, să ignore ori să submineze autoritatea justiţiei.
Pornindu-se de la aceste raţiuni, au fost identificate şi incriminate o serie de fapte evidenţiate şi �n practica judiciară, care pot afecta semnificativ activitatea de �nfăptuire a justiţiei, precum: obstrucţionarea justiţiei, influenţarea declaraţiilor, presiuni asupra justiţiei, compromiterea intereselor justiţiei, sfidarea instanţei, asistenţa şi reprezentarea neloială sau neexecutarea sancţiunilor penale.
Cadrul infracţiunilor de corupţie a fost de asemenea revizuit nu doar prin preluarea �n textul Codului a incriminărilor cuprinse �n Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare, dar şi prin reformularea unor texte.

Capitolul referitor la infracţiunile de fals a fost revizuit prin introducerea unor noi incriminări, ţin�ndu-se seama de noile modalităţi de comitere a acestor infracţiuni (falsul informatic, falsificarea de mijloace de plată electronice etc.), dar şi prin reconsiderarea incriminărilor deja existente, mai ales �n privinţa infracţiunilor de fals �n �nscrisuri.

Capitolul referitor la infracţiunile contra circulaţiei pe drumurile publice au fost elaborate av�ndu-se �n vedere prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 care �n Capitolul VI �Infracţiuni şi pedepse� incriminează faptele săv�rşite prin �ncălcarea regimului circulaţiei pe drumurile publice şi prevede şi pedepsele corespunzătoare. Acestor incriminări, �n proiect, li s-au adus mai multe modificări sau completări.
S-au stabilit titlurile marginale la toate infracţiunile la regimul circulaţiei pe drumurile publice; la unele variante tip sau atenuate ale acestor fapte s-a prevăzut pedeapsa amenzii ca pedeapsă alternativă. Conţinutul legal al infracţiunilor de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului, refuzul sau sustragerea de la recoltarea probelor biologice şi consumul de alcool sau alte substanţe după producerea accidentului, au fost �mbunătăţite ţin�nd seama şi de observaţiile Institutului Naţional de Medicină Legală, c�t şi de alte modificări determinate, mai ales, de realizarea unor corelări cu alte incriminări cuprinse �n proiectul Codului penal.
Ca element de noutate, trebuie menţionat că determinarea concentraţiei de alcool �n s�nge relevantă pentru reţinerea infracţiunii prevăzute la art. 340 se face la momentul prelevării probelor biologice, fără posibilitatea unei recalculări ulterioare.

�n cadrul infracţiunilor contra familiei, au fost incluse, �n plus faţă de incriminările existente astăzi, incestul şi o incriminare nouă � �mpiedicarea accesului la �nvăţăm�ntul general obligatoriu. Aceasta reprezintă o necesitate, �n condiţiile creşterii alarmante a ratei abandonului şcolar de către elevi de v�rstă tot mai mică. Bine�nţeles, textul nu vizează situaţiile �n care acest abandon este determinat de o situaţie materială precară, caz �n care statul trebuie să intervină prin alte mijloace, ci situaţiile �n care părintele acţionează �n mod abuziv, retrăg�ndu-l pe minor de la studii sau �mpiedic�ndu-l să le urmeze, deşi ar fi avut toate condiţiile pentru aceasta.

Titlul IX a fost consacrat infracţiunilor electorale, fapte regăsite �n prezent �n mai multe legi speciale. Astfel, la ora actuală infracţiuni electorale se regăsesc �n Legea nr. 3/2000 privind organizarea referendumului, �n Legea nr. 67/2004 privind alegerea autorităţilor publice locale şi �n Legea nr. 373/2004 pentru alegerea Camerei deputaţilor şi Senatului. La r�ndul său, art. 27 din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui Rom�niei face trimitere la textele de incriminare din Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi Senatului.
�n aceste condiţii, s-a considerat preferabilă regruparea infracţiunilor electorale �ntr-un titlu distinct al Codului penal, pentru a asigura o mai mare stabilitate acestor texte dar şi pentru a elimina paralelismele existente �n prezent �n reglementare.
�n legislaţia �n vigoare, deşi faptele incriminate de diferitele legi sunt �n mare măsură similare, s-au strecurat şi necorelări sau diferenţe �n reglementare, care nu �şi găsesc raţiunea de a exista. Aşa de pildă, infracţiunea de �mpiedicare a liberului exerciţiu al drepturilor electorale are, potrivit art. 103 din Legea nr. 67/2004 şi o formă agravată, dar �n art. 100 din Legea nr. 373/2004 aceasta nu se mai regăseşte.
Textele propuse de proiect aduc şi o mai bună sistematizare a incriminărilor �n această materie, av�nd �n vedere obiectul juridic al acestora. �n acelaşi timp, au fost restructurate unele dintre incriminări, �n scopul unei mai corecte individualizări legale. Astfel, �n cazul infracţiunii de violare a confidenţialităţii votului au fost create două forme, cu sancţiuni distincte, �n considerarea diferenţei evidente de periculozitate �ntre situaţia �n care violarea se face de către un membru al biroului secţiei de votare ori de către o altă persoană. �n prezent ambele variante se regăsesc �n cuprinsul aceluiaşi text de incriminare şi atrag aceeaşi sancţiune.
De asemenea, au fost �nlăturate c�teva erori de reglementare strecurate �n textele din legislaţia specială. Spre exemplu, art. 102 alin.(3) din Legea nr. 373/2004 prevede sancţionarea tentativei �n cazul infracţiunii de corupere a alegătorilor, const�nd �n �promisiunea, oferirea sau darea de bani, bunuri ori alte foloase �n scopul ...�. Aceasta este �nsă o infracţiune cu consumare anticipată, astfel �nc�t ea nu este susceptibilă de tentativă.

Titlul XII reglementează �ntr-o formă complet revizuită, infracţiunile de genocid, contra umanităţii şi de război.
Conform art. 17 din Statutul Curţii Penale Internaţionale (CPI), jurisdicţia Curţii este una complementară faţă de cea a instanţelor naţionale ale statelor ce au ratificat Statutul. �n consecinţă, ca urmare a ratificării Statutului de către Rom�nia prin Legea nr. 111/2002, este necesară alinierea legislaţiei penale rom�ne la standardele Statutului CPI, �n scopul facilitării exercitării propriei competenţe.
Acesta este de altfel, principalul scop al prezentului titlu � asigurarea unei compatibilităţi depline �ntre prevederile Statutului de la Roma şi cele ale noului Cod penal rom�n. Acest imperativ a fost dealtfel recunoscut şi de alte state ce au ratificat Statutul şi care, fie au recurs la modificarea codurilor penale, fie au creat un Cod al infracţiunilor internaţionale, aşa cum s-a �nt�mplat �n dreptul german (a se vedea Gesetz zur Einfuhr�ng des V�lkerstrafgesetzbuches (VStG), publicat �n Bundesgesetzblatt nr. 42/29.06.2002). Această din urmă reglementare a servit ca model pentru sistematizarea dispoziţiilor din prezentul titlu .
Textele �n materie propuse de proiect nu se limitează la o traducere a dispoziţiilor Statutului, oper�ndu-se, după modelul reglementării germane, unele modificări de fond şi formă. Astfel, precizăm că, �n plus faţă de textul Statutului Curţii, au fost avute �n vedere şi alte elemente:
a) �ncorporarea suplimentară a prevederilor unor acte normative de drept internaţional (�n special Protocolul Adiţional I la Convenţiile de la Geneva şi a Protocolului II din 1999 la Convenţia pentru protecţia bunurilor culturale �n caz de conflict armat din 1954);
b) raportarea la Elementele infracţiunilor (conform art. 9 din Statut), act aprobat de Comisia Preparatorie la data de 30 iunie 2000;
c) raportarea la jurisprudenţa instanţelor internaţionale ulterioară anului 1998, ce nu a putut fi �ncorporată �n Statut .


6. Componenţa nominală a comisiei

- procuror Katalin-Barbara Kibedi, consilier al ministrului justiţiei, preşedinte al Comisiei;
- profesor univ. dr. Valerian Cioclei, Facultatea de Drept, Universitatea din Bucureşti;
- profesor univ. dr. Ilie Pascu, Facultatea de Drept şi Ştiinţe Administrative, Universitatea "Andrei Şaguna" din Constanţa;
- conf. univ. dr. Florin Streteanu, Facultatea de Drept, Universitatea "Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca;
- judecător Gabriel Ionescu, �nalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
- judecător Ana Cristina Lăbuş, membru al Consiliului Superior al Magistraturii;
- judecător Andreea Stoica, Curtea de Apel Bucureşti, detaşat la Consiliului Superior al Magistraturii;
- judecător Mihail Udroiu, Tribunalul Bucureşti, detaşat la Ministerul Justiţiei;
- avocat Marian Nazat;
- consilier Elena Cismaru, şef sector - Sectorul de legislaţie penală şi contravenţională - Consiliul Legislativ, reprezentantul acestei instituţii �n Comisie, �n temeiul art.26 alin.(2) din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.