Particularitatile contractelor electronice

Contractul electronic este conventia incheiata prin intermediul mijloacelor informatice, iar in Romania a fost legiferata inca din anul 2002.

Prin intermediul retelei Internet, contractele se pot incheia online - prin folosirea serviciilor care permit ofertarea si acceptarea in timp real - sau offline, prin intermediul postei electronice. Ca urmare, contractele incheiate online vor fi considerate din punct de vedere juridic contracte �intre prezenti�, iar cele incheiate offline - contracte �intre absenti�, cu toate consecintele care decurg din aceasta situatie.

Avantajele contractului electronic sunt incontestabile: costurile sale sunt minime, indiferent de distanta dintre parteneri, eliminandu-se in totalitate costurile generate de transportul persoanelor implicate in negociere, poate fi rapid si comod incheiat.

Contractul electronic nu difera foarte mult de omologul sau clasic, insa prezinta anumite particularitati. Contractul electronic este asimilat contractului clasic din punctul de vedere al validitatii sale si al efectelor produse, fiind calificat juridic ca fiind un contract la distanta, insa apare o conditie suplimentara in ceea ce priveste dovada existentei acestui tip de contract .

Dovada contractului electronic

Contractele incheiate prin mijloace electronice, reglementate de capitolul 3 al Legii nr. 365/2002 privind comertul electronic, produc toate efectele pe care legea le recunoaste contractelor clasice incheiate in mod valabil, insa art. 7 instituie obligatia probarii sale si prin perspectiva prevederilor legii privind semnatura electronica, nr. 455/2001.

Proba contractelor incheiate prin intermediul mijloacelor electronice este ceva mai dificil de realizat din cauza absentei suporturilor durabile (hartie), insa, in cazul aparitiei unor litigii, ele pot fi folosite ca proba in instanta, cu respectarea regulilor generale in materie tinand seama si de prevederile legii speciale privind semnatura electronica.

In prezent, majoritatea tarilor au impus recunoasterea juridica a semnaturii electronice. Parlamentul European si Consiliul, la 13 decembrie 1999, au adoptat Directiva 1999/93/ CE care stabileste un cadru comunitar pentru semnaturile electronice, in scopul garantarii bunei functionari a pietei interne in domeniul semnaturilor electronice, instituind un cadru juridic armonizat si potrivit pentru utilizarea semnaturilor electronice in interiorul Comunitatii Europene.