Despre amortizarea imobilizarilor corporale

Procurarea unor imobilizări corporale implică fluxuri financiare const�nd �n plăţi integrale sau �n rate. Acestea afectează trezoreria �ntreprinderii, nu �nsă �n egală măsură şi cheltuielile .

Pentru a nu produce un impact asupra performanţelor financiare şi ţin�nd cont de faptul că imobilizările corporale sunt utilizate de firmă de o manieră durabilă, ele vor afecta rezultatele treptat, pe măsura �nregistrării la cheltuieli, prin amortizare. Logica economică a amortizării constă �n faptul că beneficiile economice asociate activului corporal imobilizat sunt consumate treptat, �n principal prin utilizarea sa.

Dealtfel, �nsă, putem evalua consumul acestuia şi pe baza uzurii fizice şi morale. Aşa, baz�ndu-ne pe raţionamentul că terenurile nu se uzează, pentru acestea nu calculăm şi nu contabilizăm amortizare. Logica fiscală a amortizării vizează ritmicitatea �ncasării veniturilor bugetare din impozit pe profit, venituri pe care diminuarea bazei de calcul �n perioadele �n care se efectuează investiţii le-ar face să fluctueze şi să fie greu de planificat. Metodologia de amortizare şi depreciere a imobilizărilor corporale este abordată diferit �n Standardele Internaţionale de Contabilitate faţă de legislaţia rom�nă.

Conform IAS 16 Terenuri şi mijloace fixe, acestea sunt definite ca active corporale care : sunt deţinute de o �ntreprindere pentru a fi utilizate �n producţia de bunuri sau �n prestarea de servicii, pentru a fi �nchiriate terţilor sau pentru a fi folosite �n scopuri administrative; este posibil a fi utilizate pe parcursul mai multor perioade .

Recunoaşterea lor ca active se bazează pe �ndeplinirea cumulativă a condiţiilor: este posibilă generarea către �ntreprindere de beneficii economice viitoare aferente activului şi costul său poate fi evaluat �n mod credibil. Costul reprezintă suma plătită �n numerar sau echivalente de numerar ori valoarea justă a altor contraprestaţii efectuate pentru achiziţionarea unui activ, la data achiziţiei sau construcţiei acestuia. �n cazul unui activ cumpărat, costul de achiziţie este pus �n evidenţă �n momentul tranzacţiei. Acesta cuprinde preţul de cumpărare (diminuat cu reducerile comerciale), taxele vamale, taxele nerecuperabile (nedeductibile), precum şi toate celelalte cheltuieli legate direct de punerea �n funcţiune a activului, cum ar fi: costul de amenajare a amplasamentului, costuri iniţiale de livrare şi manipulare, costuri de montaj, onorariile arhitecţilor şi inginerilor, costurile estimate pentru demontarea şi mutarea activului, costurile de restaurare a amplasamentului, dob�nda direct atribuibilă activului etc. �n cazul unui activ construit, costul de producţie al acestuia se stabilleşte pe baza costului de achiziţie al factorilor de producţie consumaţi cu acestă ocazie. Costul de producţie include : cheltuielile directe de producţie (consumul de materii prime, materiale, manopera directă); cota de cheltuieli indirecte (amortizarea, cheltuieli cu �ntreţinerea utilajelor, cheltuieli cu administrarea secţiilor). �n cazul schimburilor de active costul activului dob�ndit �n această manieră este determinat la valoarea justă, valoare echivalentă cu valoarea justă a activului cedat, corectată cu valoarea oricărei sume transferate �n numerar sau echivalente de numerar . La valoarea contabilă a activelor de natura terenurilor şi mijloacelor fixe se adaugă cele ulterioare aferente, numai dacă se apreciază că se vor obţine beneficii economice suplimentare �n viitor faţă de cele estimate iniţial. Astfel de cheltuieli pot avea ca scop : modificarea unui mijloc fix pentru a-i extinde durata de viaţă utilă şi a-i spori capacitatea;