Procedura intrebarii prejudiciale

Potrivit art.234 (fost 177) din Tratatul instituind Comunitatea Europeana, daca in fata unei instante dintr-un stat membru se ridica o chestiune legata de interpretarea dreptului comunitar, acea instanta poate (iar daca este vorba de o instanta suprema, a carei hotarare nu mai poate fi atacata potrivit procedurii nationale, este obligata) sa ceara Curtii Europene de Justitie sa se pronunte printr-o hotarare de interpretare asupra normei comunitare.

Asadar, pentru a asigura uniformitatea interpretarii dreptului comunitar, s-a preferat instituirea unui sistem de cooperare in cadrul caruia CEJ sa fie consultata de catre jurisdictiile nationale atunci cand acestea din urma, avand de aplicat o dispozitie a dreptului comunitar intr-un litigiu cu care sunt sesizate, trebuie sa stie daca aceasta dispozitie este valida sau sa precizeze sensul pe care inteleg sa i-l dea.

De o importanta deosebita pentru obtinerea unui raspuns concludent din partea CEJ este modul de formulare a intrebarii prejudiciale de catre judecatorul national.

Interpretarea sau aprecierea asupra validitatii unei norme comunitare, data prin hotararea CEJ se impune atat pentru instanta care a pus-o (si pentru toate celelalte instante care sunt chemate, in cadrul cailor de recurs nationale, sa se pronunte in acelasi litigiu), cat si altor instante in fata carora textul in cauza va fi invocat [9] . Pe de alta parte, din jurisprudenta CEJ se desprinde ideea ca obligatia de a utiliza procedura intrebarii preliminare nu exista pentru instanta nationala daca sensul dispozitiei comunitare este atat de clar, incat nu lasa loc nici unei indoieli rezonabile ori in cazul in care dispozitia in cauza a mai format obiectul unor intrebari in trecut, iar CEJ s-a pronuntat deja.

Asadar, judecatorul national devine el insusi instanta comunitara. In definitiv, constatarea invaliditatii dreptului national in raport cu o norma comunitara nu este de atributul Curtii Europene de Justitie, ci al instantei nationale sesizate.

Tocmai de aceea se impune concluzia necesitatii cunoasterii de catre judecatorul national a acquis-ului comunitar, care include, astfel cum s-a amintit deja, atat normele pozitive de drept comunitar, cat si interpretarea lor de catre Curtea Europeana de Justitie de la Luxemburg.