Regimul juridic al impreviziunii. Conditiile impreviziunii. Momentul impreviziunii

Stabilirea regimului juridic al impreviziunii implica o discutie asupra conditiilor ce trebuie indeplinite pentru a fi considerata impreviziune, importantei dezechilibrului creat, precum si asupra momentului in care trebuie sa ne plasam pentru a exista impreviziune.

Conditiile ce trebuie indeplinite pentru a exista impreviziune

Este important sa distingem impreviziunea de forta majora si de neexecutarea obligatiilor contractuale imputabila debitorului.
In ceea ce priveste forta majora, ne aflam in prezenta unui eveniment ce nu putea fi nici prevazut si nici impiedicat de catre debitor, care se vede, astfel, in imposibilitatea de a-si mai putea executa obligatia, pe cand in cazul impreviziunii este sigur ca obligatia nu este imposibil de executat, ci doar mai oneroasa, iar daca debitorul ar executa-o atunci el si-ar atrage starea de faliment.
In ceea ce priveste efectele, impreviziunea se distinge de forta majora si prin aceea ca, aceasta din urma, nu poate duce la adaptarea contractului, ci doar la suspendarea sau incetarea efectelor lui.
In privinta neexecutarii imputabile, aceasta constituie fapta debitorului care face ca el sa nu mai isi poata indeplini obligatia (vanzatorul ce nu preda lucrul vandut pentru ca l-a vandut si predat unei alte persoane). Astfel este necesar, in cazul impreviziunii, ca acea cauza a impreviziunii sa nu fie imputabila debitorului, conditie cu caracter obiectiv, in sensul ca acel eveniment economic sau financiar care determina neindeplinirea obligatiei de catre debitor sa nu poata fii imputat acestuia.

Importanta dezechilibrului creat

Este necesar ca circumstantele economice sa creeze un dezechilibru de o anumita gravitate, ce poate fi apreciata fie in concreto de judecator, fie in abstracto de legiuitor, care poate sa fixeze un prag dincolo de care dezechilibrul prestatiilor sa fie considerat impreviziune. Aceste circumstante economice trebuie sa-l puna pe debitor intr-o postura economica foarte dificila, chiar falimentara, insa nu consider ca posibilul faliment este singura situatie care ar atrage aplicarea teoriei impreviziunii. Debitorul se poate afla intr-o situatie in care executarea obligatiei, chiar daca nu ar atrace falimentul sau, i-ar produce o mare paguba .
Astfel de situatii ar trebui sa atraga aplicarea teoriei impreviziunii, criteriul care ar trebui luat in considerare este cel referitor la dezechilibrul intre prestatiile partilor si nu efectele care s-ar produce in cazul in care debitorul executa aceasta obligatie excesiv de oneroasa.


Momentul impreviziunii

Trebuie sa facem distinctia intre impreviziune si leziune atunci cand ne referim la momentul impreviziunii. In cazul leziunii disproportia vadita intre cele doua prestatii se apreciaza in momentul formarii acordului de vointa, pe cand impreviziunea se apreciaza in momentul executarii.
Astfel ca in cazul impreviziunii, in momentul incheierii acordului de vointa, nu exista un dezechilibru intre prestatiile partilor, ci acest dezechilibru apare ulterior.
Sub aspectul efectelor ce se produc asupra echilibrului prestatiilor dintre parti insa, leziunea si impreviziunea se aseamana foarte mult.

Desi cauzele sunt diferite, efectele sunt aceleasi: disproportia vadita dintre prestatii . Codul civil roman a adopta o conceptie obiectiva asupra leziunii ce are ca rezultat eludarea conditiilor in care a avut loc si luarea in considerare a insasi disproportiei.
Protectia acordata de sistemul juridic romanesc in cazul leziunii este extrem de limitata atat in privinta persoanelor ce o pot invoca: minorii intre 14 si 18 ani, cat si al actelor juridice vizate: actele de administrare si comutative incheiate de minor fara incuviintare, spre deosebire de alte sisteme juridice straine ce acorda o protectie mult mai extinsa. Astfel, Codul civil german accepta leziunea in mod general, fara restrictii in privinta persoanelor si a actelor juridice, ci doar la nivelul conditiilor generale pentru acceptarea leziunii: sa nu fie imputabila jenei, lejeritatii sau inexperientei, disprportia sa fie importanta si socanta, in timp ce Codul civil francez opereaza o limitare la adresa persoanelor si actelor, cunoscand insa o extindere tot mai larga a domeniului de aplicare. De altfel unul din argumentele aduse impotriva acceptarii cauzei ca fundament juridic al teoriei impreviziunii a fost ca aceasta ar permite eludarea regulii de inadmisibilitate a leziunii pentru major (art. 1165 C. civ.)