Dreptul comunitar vs. Dreptul national

Uniunea Europeana este o entitate unica, avand elemente interguvernamentale si supranationale si elemente ale unei democratii parlamentare multipartidice.

Astfel, politica Uniunii Europene este foarte variata.

Dreptul Uniunii Europene este primul si unicul exemplu al unui cadru juridic supranational. Curtea Europeana de Justitie a decis in unul din ultimele sale cazuri ca dreptul Uniunii Europene constituie �o noua ordine juridica a dreptului international�. Devenind membre ale Uniunii Europene, statele suverane nationale cedeaza autoritatea Uniunii Europene in beneficiul mutual social si economic al popoarelor lor.
Dreptul comunitar cuprinde o serie vasta de subiecte, deseori la fel de vasta ca si legislatia statelor membre. Cand dreptul comunitar intra in conflict cu o reglementare nationala, tribunalul national trebuie sa dea prioritate dreptului comunitar. Curtea Europeana de Justitie a decis in mai multe randuri ca dreptul comunitar este superior legilor nationale si chiar constitutiilor statelor membre. Acest lucru este cunoscut ca principiul suprematiei sau al precedentei dreptului comunitar. Regulamentele si directivele comunitare sunt parte din sistemele juridice ale statelor membre si prevaleaza asupra legilor si a altor surse de drept nationale, deci instantele trebuie sa nu aplice o lege nationala in cazul in care aceasta este in conflict cu legislatia comunitara . Datorita faptului ca legislatia comunitara are prioritate in fata legislatiei nationale, statele membre au si obligatia de a se asigura ca nici o reglementare nationala nu reprezinta un impediment pentru implementarea efectiva a dreptului comunitar. In caz contrar, statul membru respectiv poate fi atacat in justitie de Comisia Europeana .

Unul din factorii care diferentiaza dreptul comunitar de dreptul altor institutii internationale este impactul sau asupra individului. Dreptul comunitar ofera oportunitatea cetatenilor de a ataca la Curtea Europeana de Justitie anumite acte comunitare si le permite acestora sa isi exercite drepturile in fata tribunalelor nationale. Daca o prevedere este impusa autoritatii nationale, reglementarea in cauza poate produce efect direct vertical, adica individul o poate invoca in fata tribunalului national. Curtea Europeana de Justitie a identificat doua categorii de directive care au efect direct vertical. Prima categorie consta din acele directive a caror implementare a esuat prin depasirea termenului limita, ori modul de implementare a fost incorect. A doua categorie consta din directivele, sau anumite parti din directive, care nu necesita implementare.

Dreptul comunitar impune, de asemenea, obligatii persoanelor fizice, care pot fi invocate de alte persoane, aceste prevederi creand efect direct intre persoane, cunoscut ca efect direct orizontal. Aceasta inseamna ca cetatenii isi pot reclama drepturile garantate, ca si obligatiile create pentru ei de catre legislatia Uniunii Europene. Prevederile Tratatului si ale regulamentelor Uniunii Europene au efect direct orizontal. In plus, regulamentele au aplicabilitate generala, sunt obligatorii in integralitatea lor, direct aplicabile in toate statele membre si au efect direct, atat orizontal cat si vertical.

Actul Unic European a introdus in dreptul comunitar conceptul de subsidiaritate, stipuland ca actiunile Comunitatii pentru atingerea obiectivelor politicii mediului au loc numai in cazul in care obiectivele nu pot fi la fel de bine atinse si prin actiuni la nivel national. Conceptul a devenit constitutional prin Tratatul Uniunii Europene care stipuleaza ca in domeniile care nu cad in competenta sa exclusiva, Comunitatea va actiona, conform principiului subsidiaritatii, numai daca obiectivele actiunii propuse nu se pot atinge suficient de bine de catre statele membre si, tinand cont de efectele si dimensiunea actiunii propuse, pot fi mai bine atinse de Comunitate .

Rezulta ca potrivit principiului subsidiaritatii, legile sunt adoptate la nivel european numai atunci cand acestea sunt mai eficiente comparativ cu legislatia statelor membre, pe cand dreptul comunitar este suveran in domenii specifice.
Pentru a veni in sprijinul functionarilor publici si, cu precadere, a specialistilor in domeniul juridic, Institutul National de Administratie organizeaza in cadrul programelor de formare continua profesionala si programe de Drept comunitar si integrare europeana. Aceste programe au drept obiective cunoasterea si intelegerea normelor care compun Acquis-ul comunitar, cunoasterea mecanismelor care guverneaza raporturile la nivelul Uniunii Europene in vederea participarii Romaniei cu statut de observator/stat membru la activitatile institutiilor europene, intelegerea si insusirea ordinei juridice a statelor membre. De asemenea, prin organizarea acestor programe se au in vedere si consecintele integrarii europene pentru administratia publica romaneasca.