din anul 2007, atuul tau de DREPT!
5298 de useri online



Prima pagină » Articole juridice » CEDO. Justitie Europeana » Repartizarea competentelor �ntre Comunitatile europene si statele membre

Repartizarea competentelor �ntre Comunitatile europene si statele membre

  Publicat: 01 Jan 2008       22767 citiri       Sursa: Lector univ. drd. ROXANA � MARIANA POPESCU        Secţiunea: CEDO. Justitie Europeana  


Repartizarea competentelor �ntre Comunitatile europene si statele membre ale acestora apare ca o problema deosebit de complexa.

Ca si componenta a structurii organizatorice, totalitate a posturilor care au aceleasi caracteristici principale referitoare la obiective, sarcini, autoritate si responsabilitate.
Socoteala scrisa sub forma de balanta cu doua parti (debit si credit) care reflecta valoric si uneori in unitati naturale, in ordine cronologica si sistematica,
Ansamblul atributiilor stabilite de lege, care confera autoritatilor si institutiilor administratiei publice drepturi si obligatii de a desfasura,
(UE). Fondata la 1 ianuarie 1993 prin aplicarea Tratatului de la Maastricht , Uniunea Europeana (UE) preia initiativa constructiei europene de la Comunitatea Economica Europeana (CEE).
Este un acord incheiat in scris intre subiectele de drept international si guvernat de dreptul international, incheiat in scopul de a produce efecte juridice si consemnat intr-un instrument unic sau, in doua sau mai multe instrumente conexe, oricare ar fi denumirea sa.
Ansamblul atributiilor stabilite de lege, care confera autoritatilor si institutiilor administratiei publice drepturi si obligatii de a desfasura,
Hartie de valoare care reprezinta o cota fixa din capitalul unei societati pe actiuni.
In materie civila, desistarea este renuntarea reclamantului fie la judecata, fie renuntarea la insusi dreptull pretins.
Ansamblul atributiilor stabilite de lege, care confera autoritatilor si institutiilor administratiei publice drepturi si obligatii de a desfasura,
Este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in cazul neexecutarii de buna voie.
Schimbarea care se produce in realitatea obiectiva datorita unei cauze. Rezultatul.
Prevazut in cap. II, t. I, C.proc. pen.,
Este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in cazul neexecutarii de buna voie.
Ansamblul atributiilor stabilite de lege, care confera autoritatilor si institutiilor administratiei publice drepturi si obligatii de a desfasura,
Ansamblul atributiilor stabilite de lege, care confera autoritatilor si institutiilor administratiei publice drepturi si obligatii de a desfasura,
Ansamblul atributiilor stabilite de lege, care confera autoritatilor si institutiilor administratiei publice drepturi si obligatii de a desfasura,
Ansamblul atributiilor stabilite de lege, care confera autoritatilor si institutiilor administratiei publice drepturi si obligatii de a desfasura,
Ansamblul atributiilor stabilite de lege, care confera autoritatilor si institutiilor administratiei publice drepturi si obligatii de a desfasura,
Ansamblul atributiilor stabilite de lege, care confera autoritatilor si institutiilor administratiei publice drepturi si obligatii de a desfasura,
Ansamblul atributiilor stabilite de lege, care confera autoritatilor si institutiilor administratiei publice drepturi si obligatii de a desfasura,
Presupunere, supozitie cu privire la anumite (legaturi, relatii intre) fenomene; presupunere cu caracter provizoriu, formulata pe baza datelor experimentale existente la un moment dat.
Ansamblul atributiilor stabilite de lege, care confera autoritatilor si institutiilor administratiei publice drepturi si obligatii de a desfasura,
Este un acord incheiat in scris intre subiectele de drept international si guvernat de dreptul international, incheiat in scopul de a produce efecte juridice si consemnat intr-un instrument unic sau, in doua sau mai multe instrumente conexe, oricare ar fi denumirea sa.
Ansamblul atributiilor stabilite de lege, care confera autoritatilor si institutiilor administratiei publice drepturi si obligatii de a desfasura,
Grup de cuvinte prin care se individualizeaza si se identifica o persoana fizica in societate si familie.
Este un acord incheiat in scris intre subiectele de drept international si guvernat de dreptul international, incheiat in scopul de a produce efecte juridice si consemnat intr-un instrument unic sau, in doua sau mai multe instrumente conexe, oricare ar fi denumirea sa.
Ansamblul atributiilor stabilite de lege, care confera autoritatilor si institutiilor administratiei publice drepturi si obligatii de a desfasura,
Conform art. 323 Cod Penal, fapta de a se asocia sau de a initia constituirea unei asocieri in scopul savarsirii uneia sau mai multor infractiuni,
Uniunea Economica si Monetara (UEM) este procesul prin care politicile economice si monetare ale statelor membre ale Uniunii sunt armonizate in scopul introducerii monedei unice. Ea a facut obiectul uneia din cele doua Conferinte Interguvernamentale din decembrie 1990.
Este un acord incheiat in scris intre subiectele de drept international si guvernat de dreptul international, incheiat in scopul de a produce efecte juridice si consemnat intr-un instrument unic sau, in doua sau mai multe instrumente conexe, oricare ar fi denumirea sa.
Ansamblul atributiilor stabilite de lege, care confera autoritatilor si institutiilor administratiei publice drepturi si obligatii de a desfasura,
Prevedere cuprinsa intr-un contract, tratat etc. ce are drept
(CJCE) Curtea de Justitie este alcatuita din tot atatia judecatori cate state membre. In prezent sunt 25 de judecatori asistati de opt avocati generali care sunt numiti pe durata a sase ani cu acordul statelor membre. Curtea se poate reuni camere, in Marea Camera (treispezece judecatori) sau in plen.
Termen folosit pentru a desemna activitatea instantelor judecatoresti.
Ansamblul atributiilor stabilite de lege, care confera autoritatilor si institutiilor administratiei publice drepturi si obligatii de a desfasura,
Aceste competente nu sunt reglementate de tratatele comunitare �n mod general, ci �n functie de obiectul de activitate al Comunitatilor.
Pentru stabilirea competentelor Comunitatilor europene si a competentelor statelor membre trebuie sa se tina cont de elementele de baza ale constructiei comunitare. Astfel, trebuie avut �n vedere faptul ca cele trei Comunitati sunt organizatii internationale specializate, instituite prin tratate. De aici, rezulta principiul conform caruia ele au competente care le sunt conferite de catre tratatele institutive.
Pe de alta parte, trebuie sa se tina seama si de faptul ca statele membre ale Comunitatilor europene continua sa-si pastreze o serie de domenii �n care au competente exclusive. Aceasta situatie conduce la necesitatea delimitarii domeniilor de competenta ale acestor entitati, determinarea raporturilor dintre ele si stabilirea modalitatilor de solutionare a diferendelor care pot aparea ca urmare a activitatilor desfasurate de catre organele acestora.
Raspunsul la �ntrebarea �Cum poate fi stabilita si, apoi, mentinuta o delimitare clara a competentelor �ntre Uniunea Europeana si statele membre, conform principiului subsidiaritatii ?�, trebuie sa porneasca de la realitatea ca problema delimitarii competentelor se suprapune aceleia privind gradul de integrare catre care sunt orientate politicile comunitare �n contextul actualelor tendinte de globalizare. La acest nivel se impune o analiza a evolutiei a actualelor si a viitoarelor politici ale Uniunii Europene, ca si a problemei finantarii acestor politici .
Principiile care guverneaza repartizarea competentelor �ntre Comunitati si statele membre sunt prevazute de Tratatul de la Maastricht, la art. 3B: �Comunitatea actioneaza �n limitele competentelor care i-au fost atribuite prin prezentul tratat. �n domeniile care nu tin de competenta sa exclusiva, Comunitatea nu intervine, conform principiului subsidiaritatii, dec�t daca si �n masura �n care obiectivele activitatii proiectate nu pot fi realizate de catre statele membre �ntr-o maniera satisfacatoare, �nsa pot fi realizate mai bine la nivel comunitar, datorita dimensiunilor sau a efectelor actiunii proiectate.
Nici o actiune a Comunitatii nu va depasi ceea ce este necesar pentru atingerea competentelor prezentului tratat�.
Din continutul acestui articol se desprind cele trei principii care stau la baza repartizarii competentele comunitare:
- principiul specializarii;
- principiul subsidiaritatii;
- principiul proportionalitatii.


1. Repartizarea competentelor interne


A. Competentele nerepartizate

Aceasta prima categorie exprima gradul maxim de desistare a statelor membre. Este vorba despre domeniile care nu mai intra �n sfera competentei nationale, fara, �nsa, a face obiectul unei atribuiri catre Comunitate , competenta nationala fiind, pur si simplu, abolita. Acest grad zero de distribuire se regaseste, �ntr-o mare masura, �n logica atribuirii de competente �n cadrul realizarii uniunii vamale si a Pietei comune. De exemplu, obligatia statelor membre �de a nu face�, care vizeaza situatia �n care acestea nu pot �mpiedica libera circulatie intra-comunitara a marfurilor, a serviciilor si a persoanelor. Aceasta imposibilitatea presupune o suprimare a oricarei competente normative de a introduce sau de a mentine drepturile de vama sau taxele cu efecte echivalent, restrictiile cantitative sau masurile cu efect echivalent . Obligatia de a nu face corespunde unei limitari definitive a drepturilor de suveranitate a statelor membre. �n schimb, nu este vorba nici despre un transfer de competente catre Comunitati, deoarece institutiile comunitare sunt si ele private de orice putere de a adopta masuri incompatibile cu interdictiile puse de tratate.

B. Competentele transferate

Aceasta situatie corespunde si ea unei desistari a statelor membre, care, si de aceasta data, sunt private de competentele pe care le detineau anterior, �nsa, �n acest caz (spre deosebire de situatia competentelor nerepartizate), competenta este atribuita Comunitatilor. Acest mod de distribuire este cunoscut �n literatura de specialitate sub denumirea de �transfer de competente�.
Situatia este �nt�lnita �n sectorul uniunii vamale, �n special �n ceea ce priveste stabilirea si gestionarea tarifului vamal comun si relatiile tarifare cu state terte: statele membre au pierdut competenta vamala, �n schimb Comunitatea este singura competenta sa adopte dispozitii normative �n materie. De asemenea, opereaza un transfer de competente si �n domeniul politicilor comune, care se bazeaza, �n principal, pe principiul substituirii competentelor comunitare competentelor nationale anterioare. Aceasta situatie se poate �nt�lni �n sectorul politicii agricole comune .

C. Competentele �ncadrate

Ideea de �ncadrare comunitara a competentelor nationale trimite la o situatie mai complexa, care necesita realizarea unei distinctii clare �ntre doua concepte, si anume: atribuirea de competenta si exercitarea competentei. Aceasta deosebire este necesara pentru a se diferentia situatia �n care statele membre recurg la un transfer de competenta de situatia �n care statele membre nu au renuntat la competenta lor, �nsa au acceptat sa o limiteze pentru a contribui la functionarea eficace a Pietei comune. Autoritatile nationale ram�n titularele competentei normative, �nsa ele se angajeaza sa nu recurga la aceasta daca regulile pe care ar putea sa le adopte sunt susceptibile de a afecta realizarea obiectivelor tratatelor, astfel �nc�t statele nu �si vor exercite competenta lor normativa dec�t �n limitele impuse de tratate.

D. Competentele concurente

Competentele concurente vizeaza ipoteza �n care statele ram�n titulare ale unei competente de principiu, Comunitatea nedispun�nd de competenta de a lua masuri de �ncadrare sau de armonizare cu caracter obligatoriu.
competentele coordonate se regasesc si �n domeniul cooperarii �n materie de afaceri interne si justitie, dar si �n cea mai mare parte a �noilor competente� atribuite Comunitatii prin Tratatul asupra Uniunii Europene (sectoarele educatiei si tineretului, al culturii sau al sanatatii).
Aceasta categorie acopera competentele nationale care se situeaza, �n totalitate, �n afara c�mpului de aplicare a dreptului comunitar. Dupa cum se stie, Comunitatile europene sunt supuse principiului specializarii si dispun de competenta specifica, corespunzatoare realizarii scopului prevazut de tratate, astfel �nc�t nu se poate vorbi de o repartizare a competentelor dec�t �n domeniile care sunt prevazute de tratate.

2. Repartizarea competentelor externe


A. Competentele externe atribuite �n mod explicit
Tratatele comunitare recunosc �n mod expres Comunitatilor un anumit numar de competente �n vederea �ncheierii �n nume propriu de acorduri cu state terte. Tratatul instituind Comunitatea europeana, prevede ca aceasta are competenta de a �ncheia acorduri tarifare si comerciale si acorduri de asociere . Dispozitiile Actului unic european si ale Tratatului de la Maastricht au adaugat o serie de competente mai punctuale, care vizeaza Uniunea economica si monetara , cercetarea , mediul �nconjurator si cooperarea �n vederea dezvoltarii .

B. Competentele externe fondate pe clauzele de adaptare
Jurisprudenta a admis extinderea competentelor externe a Comunitatii pe baza articolului 235, din Tratatul instituind C.E. Utilizarea acestui articol nu permite, totusi, potrivit jurisprudentei recente a Curtii, sa se realizeze o competenta externa �n absenta interventiei prealabile a unui act intern care comporta o clauza atributiva de puteri externe sau de necesitatea unei exercitari simultane de competente interne si externe.

C. Competentele externe recunoscute �n mod implicit
�n ceea ce priveste competentele conventionale recunoscute �n mod implicit, Curtea de justitie a Comunitatilor europene a admis ca principiul competentelor de atribuire nu exclude posibilitatea oferita Comunitatii de a dispune de competente care decurg �n mod implicit din �sistemul tratatelor�. �n masura �n care Comunitatea este titulara unei capacitati internationale �n toata �ntinderea c�mpului obiectivelor sale, ��n vederea de a fixa, �ntr-un caz determinat, competenta, pentru Comunitate, de a �ncheia acorduri internationale, trebuie sa se ia �n consideratie sistemul tratatului ca si dispozitiile materiale; o astfel de competenta rezulta nu doar dintr-o atribuire explicita a tratatului � ca �n cazul articolelor 113 si 114 pentru acordurile tarifare si comerciale si a articolul 238 pentru acordurile de asociere �, ci poate decurge, �n mod egal, si din alte dispozitii ale tratatului, precum si din actele luate �n cadrul acestor dispozitii de catre institutiile Comunitatii� .




Citeşte mai multe despre:   

Consultă un avocat online
MCP Cabinet avocati - Specializati in litigii de munca, comerciale, civile si de natura administrativa.

Jurisprudenţă

In cat timp poate fi aplicata o sanctiune disciplinara unui salariat?
Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti

Concursul si perioada de proba. Modalitati diferite de verificare a aptitudinilor profesionale ale salariatului
Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti

Executarea catre salariati a obligatiilor de plata ale institutiilor publice. Care sume pot fi esalonate?
Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti



Ştiri Juridice
Legislaţie

OUG 62/2024, privind unele masuri pentru solutionarea proceselor privind salarizarea personalului platit din fonduri publice, precum si a proceselor p
Ordonanta de urgenta nr. 62/2024 privind unele masuri pentru solutionarea proceselor privind salariz ...

Legea nr. 183/2024 privind statutul personalului de cercetare, dezvoltare si inovare
Legea nr. 183/2024 privind statutul personalului de cercetare, dezvoltare si inovare Publicata in ...

OUG 127/2023 pentru modificarea si completarea unor acte normative, prorogarea unor termene, precum si unele masuri bugetare
Ordonanta de urgenta 127/2023 pentru modificarea si completarea unor acte normative, prorogarea unor ...