Repunerea in termenul de prescriptie succesorala

Prin cauze temeinic justificate nu trebuie sa se inteleaga cauze de forta majora pentru ca in acest caz opereaza dupa cum am vazut suspendarea de drept a cursului prescriptiei. Este vorba de cauze inevitabile si imprevizibile numai pentru reclamant si pentru cei care se afla in conditii asemanatoare impiedicarea avand deci un caracter relativ. De asemenea aceste imprejurari nu trebuie sa fie imputabile unei culpe a titularului dreptului de optiune. Astfel necunoasterea mortii defunctului nu constituie cauza de repunere in termen decat daca a fost ascunsa succesibilului cu rea credinta. De asemenea necunoasterea de catre legatar a testamentului facut in favoarea sa sau boala succesibilului daca este grava si de durata pot constitui cauze temeinic justificate de repunere in termen. Nu acelasi lucru se poate spune in cazul in care succesibilul a locuit in alta localitate decat aceea a ultimului domiciliu al defunctului si astfel nu avut cum sa ia cunostinta de moartea acestuia.

Repunerea in termen nu poate fi decisa de instanta din oficiu ci trebuie sa existe in acest sens o cerere din partea mostenitorului. Se pune insa problema ce efecte produce admiterea de catre instanta a acestei cereri problema fiind deosebit de controversata.

Dupa opinia unor autori se considera ca admiterea actiunii are drept efect de fapt o acceptarea a succesiunii si prin urmare nu se mai justifica acordarea unui nou termen pentru exercitarea dreptului de optiune succesorala.

Majoritatea autorilor nu sunt de acord cu aceasta opinie deoarece introducerea unei cereri de repunere in termen nu echivaleaza neaparat cu acceptarea mostenirii decit daca in cuprinsul cererii sau in cursul solutionarii acesteia succesibilul declara ca accepta mostenirea . Dupa repunerea in termen acesta poate la fel de bine sa faca un act de renuntare la mostenire sau sa accepte sub beneficiu de inventar. Prin urmare efectul repunerii in termen il constituie prelungirea termenului de optiune cu 6 luni de la data incetarii cauzei de impiedicare.

Un caz special il constituie cel cand repunerea opereaza de drept fara a fi nevoie de interventia instantei judecatoresti caz prevazut de legea nr. 18/1 991 . Potrivit art.13 din aceasta lege mostenitorii fostului proprietar al terenului care nu-si pot dovedi aceasta calitatea sunt socotiti repusi de drept in termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine considerandu-se ca au acceptat mostenirea chiar prin depunerea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate . Daca succesibilul a renuntat la mostenirea fostului proprietar al terenului agricol scos in afara circuitului civil, potrivit art.696 Cod civil el va fi considerat ca strain de mostenire si in consecinta nu va mai putea cere reconstituirea dreptului de proprietate nemaibeneficiind de repunerea in teremen. In mod asemanator trebuie analizate si art. 5 alin.3 din Legea 112/1995 precum si art. 33 din Legea 1/2000.