Jud. Cristi Danilet. Jurnal USA (6): Curtea districtuala Maryland

Judecatorul care ne primeste are aceasta functie de 17 ani, e mandru ca a fost numit pe viata. Are propria sa sala de judecata in cadrul instantei. Judecatorul nu se teme de amenintari, violente. Poti fi atacat in orice pozitie (presedinti americani au fost impuscati, doar). Singura ingrijorare este ca oamenii sa nu vorbeasca cu el despre cauze pe strada.

Staff-ul sau cuprinde doi law clerk care il ajuta la conceperea hotararilor si doua persoane ca asistenti pentru probleme administrative (echivalentul grefierilor de la noi). El judeca cauze civile (are 280 pe rol) si penale (are 74 cauze pe rol). Sala are tehnologie moderna si loc pentru jurati. Una dintre asistente se ocupa de intrarea in sala si juramantul martorilor, primirea dosarelor, verifica tot echipamentul.

Nu se mai foloseste hartie . Avocatii vin cu laptopuri. Daca vor sa se foloseasca de hartii, este un retroproiector unde pune foaia de hartie pentru a fi vazuta de juriu si public. Juriul vede totul direct pe un ecran LCD situat in fata fiecaruia. Se pot asculta casete, vedea CD/DVD. Se pot face videoconferinte cu prizonierii de la 2000 mile si audia cu avocatul si procurorul aici. Sau videotelefon. Daca juriul nu poate auzi, se foloseste o casca. Daca e ceva ce nu trebuie sa se auda, se aplica un zgomot in sala (bruiaj) si cei care trebuie sa auda isi pun o casca. La fel, daca e ceva de juriul si publicul nu trebuie sa vada pe ecran, se intrerupe imaginea pentru ei. Curtea are propriul sau site.

Doarele electronice sunt in intregime pe internet, cu paginile scanate: E-files la folderul CM/ECF. Daca e un document ce nu ar trebui sa fie acolo, avocatii vin si atentioneaza! Sunt stenografi in sala, care retin cuvant cu cuvant ce se spune. Judecatorul intra pe alta usa decat publicul. Numai in sistemul federal, nu si in state, nu e posibila fotografierea si filmarea in sala, pentru a nu distrage participantii. Dar e in dezbatere acum acest subiect .

In sala intra acum doi avocati, ai acuzarii si ai apararii, amandoi din partea statului. Ne prezinta sistemul de aparare:

Avocatul acuzarii (procuror) are 20 ani vechime, lucreaza la Attorney Office. Cele mai multe acuzari sunt conduse de procurori federali: droguri, taxe, coruptie. Diferenta de un procuror statal este ca politia locala face arestarea si apoi duce cazul la procuror; aici procurorii nu fac dosarul cu politistii, ci lucreaza cu FBI, Agentia pt droguri, cu Biroul de imigranti, cu IRS pentru taxe. Investigatia este secreta, pana la sfarsitul ei suspectul nici nu stie ca este urmarit, dupa care este acuzat si trimis la judecator. Acuzatia nu se face decat daca nu numai DoJ e convins ca e vinovat, ci si daca se apreciaza ca juriul poate fi convins de probele administrate.

Avocatul apararii lucreaza si el pentru Federal guvernamental. Daca un suspect nu isi permite sa plateasca un avocat si e obligatoriu, acesta il apara pe acuzat - sistemul juridic din SUA este adversarial, dar nu intotdeauna corect. E important pentru avocat sa il convinga pe client ca ii reprezinta interesele. Arestarea unui suspect nu inseamna ca va ramane incarcerat pana la condamnare: trebuie sa fie pericol pentru comunitate sau riscul de a sustrage procesului. Daca nu, e lasat in libertate pe propria raspundere, sau cu bratara, sau sub conditii (de ex, cu privire la resedinta unde va sta in timpul procesului).

Procurorul e obligat sa furnizeze apararii doua categorii de probe: - tot ce va fi folosit de el in instanta: ex. arme, documente, CD/DVD cu inregistrarile - probele in favoarea acuzatului! si impotriva martorilor (de ex. condamnari anterioare a martorilor, sanctiuni anterioare ale politistilor care urmeaza a fi audiati - de ex. sanctionat pentru ca si-a mintit sefii in trecut etc). Apararea trebuie sa stie, deci, punctele tari si cele slabe ale acuzarii - avocatul are incredere in procuror, dar trebuie sa il verifice.

Apararea are fonduri pentru a angaja proprii sai investigatori, pentru a audia separat martorii, pentru a cauta probe independent! In 95% din cazuri Statul are dreptate - de aceea apararea este interesata in plea bargaining (90% din cazuri se rezolva asa). E o metoda in primul rand de a reduce incarcatura. Daca acuzatul pledeaza vinovat, acuzarea trebuie sa prezinte judecatorului doar probele din care rezulta fapta . Nu se promite clientului ce pedeapsa va da judecatorul! Judecatorul poate accepta sau nu pledarea.

Efectul este ca: - se reduce pedeapsa si nu mai este necesar procesul - se vor folosi informatiile obtinute de la acuzat, care va colabora cu acuzarea.

Daca nu se ajunge la intelegere, se ajunge la proces. Judecatorul este cel care explica legea catre jurati, ei stabilesc doar vinovatia. Apoi vine pronuntarea pedepsei (sentencing), cand avocatii pledeaza din nou, dar acum numai in fata judecatorului.

Apoi a venit un ofiter de probatiune care ne-a explicat sistemul sau. Acesta are trei departamente:

- cel de pre-trial (40 angajati): Este un fel de camera de urgenta pentru suspecti: cand cineva e arestat, el e verificat si se pregateste un raport pentru judecator analizandu-se daca poate fi eliberat sau ramane in custodie. Raportul se pregateste in 3 ore: se intervieveaza suspectul (nu se pun intrebari despre fapte). Se verifica cele doua riscuri: pentru riscul sa nu apara ulterior in fata instantei se verifica istoricul medical, cazierul judiciar, eventual vecini, familie, prieteni, angajatorul. Pentru a se stabili riscul de a prezenta un pericol lasarea sa in libertate, se foloseste cazierul: ce fel de infractiuni a comis. Se fac propuneri prin raport, care este la dosar, public la toti - eventual se fac obiectiuni pentru corecturi. In acest district sunt lasati cu mai mult de 25% in libertate ca media nationala. 5% sunt arestati din nou. 2% ajung din nou in proces. Poate fi lasat in libertate sub conditii (probation) daca sunt riscuri (care trebuie identificate). Daca incalca conditiile, ofiterul informeaza curtea . Se supravegheaza pana la proces sau plea. Numai in cazul infractiunilor sexuale, daca este lasat in libertate trebuie pus obligatoriu sub supraveghere electronica;

- cel de pre-sentencing (20 angajati): daca acuzatul este condamnat, raportul ajuta la identificarea tipului de sanctiune potrivit. Pentru aceasta, ofiterul verifica Ghidul de sanctiuni. Raportul nu mai este accesibil partilor, ci doar judecatorului. Raportul are acelasi cuprins ca cel anterior, dar daca primul se pregatea in cateva ore, pentru acesta are timp 2-3 luni;

- cel de post-sentencing (85 angajati): daca este lasat in libertate (pedeapsa cu suspendarea), trebuie supravegheat daca indeplineste conditiile impuse: angajare, localizare, tratament medical etc. Daca incalca, e notificat judecatorul si probatiunea se poate revoca. Pentru detinutii condamnati la pedeapsa inchisorii cu executare, daca sunt liberati conditionat, nu ofiterii de probatiune sunt implicati in supraveghere, ci ofiteri de politie, pentru ca se afla tot sub pedeapsa . Ofiterii de probatiune doar fac o evaluare de risc mai inainte ca detinutii sa fie eliberati din penitenciar. Ofiterii au diplome in psihologie, sociologie, unii au fost angajati in case de ingrijre, asistenta sociala, au facut internship-uri in birouri de probatiune.

Jud. Cristi DANILET
Membru CSM