Jud. Cristi Danilet. Jurnal USA (3): Contextul pentru �rule of law�

Am aflat ca Programul IVL a pornit in 1940 cu vizita unor jurnalisti din America Latina. Obiectivele sale corespund politicii externe a SUA. Sunt programe pentru liceeni, cetateni, profesionisti. Au participat la IVLP pana acum peste 190.000 persoane, dintre care 300 au devenit presedinti si sefi de guverne (printre ei se afla Nicolas Sarkozy si Gordon Brown). Cei care au trecut prin program au o comunitate a lor. In prezentul program suntem 23 de persoane . Programele sunt unele nationale, altele regionale, iar altele multiregionale (precum al nostru), si sunt in numar de 50 anual.

Phelps Stokes lucreaza cu Departamentul de Stat din anii 80 si mai dezvolta programe in Columbia si Africa. Bugetul programului este parte din cel al Departamentului de Stat (echivalentul Ministerului de Externe, dar la nivel federal) si este administrat de organizatii private. Phelps Stokes s-a ocupat de intalnirile din Washington, iar pentru cele din state apeleaza la colaboratori care sunt alte agentii, ce sunt reunite toate in Consiliul National pentru Vizite Internationale. Americanii cred mult in initiative private (au asociatii pentru orice domeniu - reflexie a idee de democratie participativa), iar in cursul vizitei noastre ne vom intalni cu astfel de voluntari, unii ne vor invita chiar la ei acasa sa vedem cum traiesc.

Participantii si-au exprimat interesul pe care il au aici pe parcursul sederii - in ce ma priveste am enuntat: separatia puterilor, statutul judecatorilor, raspunderea acestora, case si court management.

Suntem instiintati ca, desi trebuie sa fim imbracati oficial, intalnirile sunt mai putin formale - de altfel, oamenii isi spun aici pe numele mic, caci nu conteaza pozitia sau varsta, ci accentul se pune pe merit. Americanii nu ies la restaurant la amiaza, ci iau o gustare la locul de munca - mancarea la munca (working lunch) e ceva normal, nicidecum nepoliticos, toti au un sandvich in geanta . Bacsisul e ceva obisnuit si are valoarea intre 15 si 20%; este optional, dar trebuie luat in considerare ca furnizorii de servicii au de multe ori salariul minim, si traiesc mai mult din bacsis. Suntem avertizati sa respectam orele cuprinse in program - americanii au ceea ce se cheama ``constiinta timpului``; eficienta incepe cu punctualitatea.

B. Dupa amiaza am avut o intalnire cu Akram Elias, presedinte al Capital Communications Group, specializat in prezentari despre guvernare, politica, cultura si societatea americana oferite demnitarilor care viziteaza SUA. Fiind primul care ne-a introdus practic in miezul programului, ne-a facut o prezentare foarte interesanta despre contextul cultural, politic si social care sustine in America regula Statului de drept (rule of law):

a. contextul cultural

In SUA, baza pentru ordinea sociala nu este familia, comunitatea sau natiunea, ci INDIVIDUL. El este important - de aceea se vorbeste despre drepturile individuale, libertatea individului, responsabilitatea individuala. Aceasta din doua motive:

- unul spiritual: fiecare om este unic (creatura, amprente etc);

- unul politic: societatea din SUA se compune din indivizi venind din diverse tari, care au traditii diferite, religii diferite etc. Daca s-ar pune accentul pe grup, atunci s-ar naste probleme legate de putere intre grupuri. In anii `50-`60 a fost o puternica miscare pentru drepturile omului: daca pana atunci statele aveau dreptul sa reglementeze in mod diferit drepturile omului pe teritoriul lor, atunci s-au nascut drepturile federale ale individului, astfel ca legile federale devin standarde minime pentru statele americane.

De retinut ca in SUA nu exista un Minister al Culturii.

Pentru ca accentul se pune pe persoana, pe individ, rezulta ca trebuie limitate drepturile guvernantilor - asa se naste rule of law. Ea are la baza mai multe libertati ale individului:

- individul are dreptul sau la religie. Statul nu poate stabili care e religia, nu poate administra acest domeniu, nu poate spune ce religie sa nu imbratisezi (de ex, declarand drept ``secta`` o grupare). Individul e alcatuit din trup, intelect si spirit, iar Statul nu are cum sa reglementeze domeniul spiritual. Biserica este separata de Stat: nu pentru a proteja Statul, ci pentru a proteja Biserica de influenta Statului. In instante se depune juramant, in institutiile publice sunt camere de rugaciune, dar individul are dreptul sa aleaga daca jura sau se roaga. Rolul religiilor este caritatea, grija pentru cei sarmani. Statul nu poate decat sa complineasca aceasta grija. De remarcat ca cele mai importante sarbatori in SUA sunt: Ziua Independentei pe 4 iulie (ce tine de Stat) si Ziua Recunostintei in noiembrie (ce tine de aspectul spiritual).

- individul are dreptul la exprimare. Libertatea de exprimare s-a nascut din neincrederea fata de Guvern. Pretul platit pentru aceasta libertate este discursul/incitarea libera la ura, care este permisa in SUA. Guvernul nu poate reglementa ce ai voie sa spui si ce nu. Nu se poate legifera discutia despre ura, dar infractiunile comise da (e diferenta intre ce spui si ce faci).

- libertatea presei. Este un drept individual, nascut din ideea ca daca am libertatea de a vorbi, atunci am si libertatea de a tipari ceea ce spun. Deci libertatea presei (a mediei) este o extensie a libertatii de exprimare. In interiorul SUA, libertatea presei presupune ca Guvernul nu poate interveni. Dar in afara SUA da, pentru a disemina informatii oficiale despre tara, de aceea si exista un ziar oficial in acest sens.

- libertatea fata de intruziuni guvernamentale: Protectia individului in SUA este uriasa: fortele de ordine au grija sa nu incalce aceste drepturi . Proprietatea privata e pe primul loc, iar cetateanul trebuie aparat de confiscari nelegale (in razboiul civil, generalul Lee a parasit armata unionala si a devenit liderul rebelilor din Sud, motiv pentru care Guvernul SUA a decis confiscarea intregii sale averi). Urmeaza interdictia pentru politie de a intra in casa fara mandat de la un judecator - de aceea independenta judecatorilor e cruciala, fara mandat, probele obtinute sunt nelegale si nu pot fi folosite in proces. La fel de importanta este ca la maxim 48 ore de la arestare de catre politie, acuzatul sa fie dus in fata unui judecator.

Mentalitatea este ca nu poate spune guvernul ce sa fac in domeniul domestic. Populatia asteapta ca Guvernul sa fie cel responsabil. Guvernul nu are initiative in domeniul domestic, iar atunci cand legifereaza o face la initiativa societatii civile (de aceea in SUA sunt 6 milioane de asociatii!).

b. contextul economic

Nu e permis ca Guvernul sa reglementeze economia. Ca urmare, nu exista in SUA un Departament al Economiei, sau al Dezvoltarii, ori al Planificarii. Acest domeniu apartine sferei private. Chiar si atunci cand Guvernul ofera servicii publice, el contracteaza cu entitati private pentru furnizarea acestora. Deci este vorba de un continuu parteneriat public-privat. Aceasta pentru ca in domeniul privat se gaseste expertiza in toate ariile.

La fel este si in justitie: sunt penitenciare administrate privat, sistemele de tehnologia informatiei din curti sunt administrate de privati, curtile au relatii apropiate cu ong-uri pentru a furniza ADR.

c. contextul politic

``Guvernarea`` nu inseamna in SUA ceva centralizat: pe o parte este o diviziune la nivel orizontal intre puteri (legislativa, executiva, judiciara), pe de alta parte este o diviziune la nivel vertical (autoritatile locale, cele statale si cele federale). Unitate de baza a ordinii guvernamentale nu este conducerea de la nivel federal, ci conducerea de la nivel statal. Tara nu este o republica a poporului american, ci este republica Statelor (in numar de 50). Practic e ca si cum ar fi 50 de state, care au autonomie, dar care al renuntat la suveranitate cedand trei puteri:

- apararea: Pentru apararea statelor de pericolele din afara SUA exista fortele federale (Garda Nationala). Nu au dreptul de a interveni local, dar in caz de cataclisme, pot fi chemate de guvernatorul statelor pentru a acorda asistenta . Armata e importanta pentru aparare, dar poate fi un pericol pentru democratie, de aceea trebuie sa fie supusa supravegherii civile, motiv pentru care Secretarul de Stat al Apararii este un civil, iar actiunile militare se aproba de Senat.

- moneda: fiecare stat are propria sa politica fiscala, bugetara (taxele si impozitele difera de la un stat la altul), dar politica monetara o face organele federale. La nivel federal se constituie si rezerva SUA.

- politica externa: statele au renuntat la dreptul de a incheia separat tratate si a stabili relatii diplomatice. In era globalizarii un guvernator poate avea astfel de relatii in scopuri comerciale, poate incheia protocoale academice, sociale etc, fara a cere permisiunea Congresului.

In rest, statele au dreptul de a reglementa politicile domestice (sanatate, transport, educatie etc). Potrivit amendamentului 10 la Constitutie, ce nu e scris ca fiind drept al Federatiei (aceasta dispozitie consacra, iata, un drept al Statului federal) sau nu e interzis statelor, inseamna ca apartine statelor sau poporului. Statele pot mari sau elimina drepturi; rolul SUA in politicile domestice este intre 6 si 10%. De aceea, fiecare stat are propria sa Constitutie, propriul sau steag, propriul sau sistem de organe politice si administrative (aceste din urma inspirate de structura federalista).

Sistemul Legislativ:

Puterea legislativa este exercitata de Congres. Denumirea nu semnifica e entitate precum Parlamentul, ci una echivalenta cu ``conferinte`` sau ``intalniri``. Congresul are doua camere, de fapt parlamente separate, dar egale:

- Camera Reprezentantilor: reprezinta poporul (cum majoritatea populatiei din SUA se afla ca numar in 14 state, rezulta ca cele mai mari state controleaza Camera), mandatul este de 2 ani;

- Senatul: reprezinta statele (aici statele sunt egale, rezulta ca 36 de state aflate in minoritate ca numar al populatiei, detin majoritatea in Senat), cate doua locuri pentru fiecare stat; mandatul este pentru 6 ani, dar cate 0 treime se innoieste la fiecare 2 ani.

Poporul se tine unit nu prin control cu militari, ci in mod voluntar prin reguli politice. In cazul SUA, doua sunt regulile: nici un stat nu poate parasi Uniunea; fiecare stat este egal cu un altul. Ca urmare, regulile de compunere a celor doua Camere reflecta imbinarea intre regulile poporului (care prin vointa sa alege reprezentantii in Camera reprezentantilor) cu regulile uniunii.

Cele doua camere au puterea de a legifera la nivel federativ. Ele controleaza executivul avand responsabilitati in privinta bugetului. Camerele pot vota chiar cu privire la legea adoptata de cealalta camera .

La nivelul statelor, structura legislativelor nationale imita pe cea de la nivel federal. Deci exista parlamente cu doua camere peste tot.

Sistemul Executiv

Statele sunt conduse de guvernatori. Acesta nu depind si nu primesc ordin de la Presedintele SUA, care reprezinta executivul la nivel federal.

Presedintele SUA nu este ales de popor - daca ar fi fost asa, 14 state ar fi impus presedintele (oricum, presedintele este al ``Statelor Unite``, nu al ``poporului``). Statele aleg presedintele . Astfel, in fiecare stat exista colegii electorale, fiecarui stat ii revine un numar de electori egal cu numarul de locuri in Senat si Camera . Poporul participa la vot conform procedurii nationale din fiecare stat . Cine castiga mai multe voturi electorale, devine Presedinte.

Presedintele SUA nu poate initia proiecte legislative (SUA nu e republica prezidentiala). Legea, daca nu e refuzata de presedinte in 10 zile, intra in vigoare, nefiind nevoie de semnatura lui. Presedintele poate da ordine executive, pentru aplicarea legii .

Dar trebuie sa existe un balans intre interesul natiunii reprezentant de Presedinte si interesul cetatenilor reprezentati de Congres, astfel ca presedintele are drept de veto asupra unei legi, adica o poate refuza in scris pe motiv ca contravine interesului natiunii. Pentru reexaminarea legii, Congresul poate negocia cu Presedintele acceptand modificarile legislative propuse de acesta; sau o poate trece din nou in aceeasi forma, cu votul a 2/3 la fiecare camera, iar daca Presedintele refuza sa o execute este demis. Daca nu se reuseste compromisul, legea se considera respinsa.

Sistemul Judiciar

Cea mai importanta autoritate federala este cea judiciara. Sistemul cuprinde trei randuri de instante federative:

- de prim nivel, organizate chiar in interiorul statelor (deci pentru un conflict federal nu e nevoie de o deplasare la Washington DC);

- de apel (circuit court, in numpr de 13)

- curtea federala suprema: este curte de casatie, dar si curte constitutionala.

Cand un post devine vacant, Presedintele SUA face nominalizarea unei persoane . Sunt multe ong-uri interesate de mersul justitiei (de ex, asociatiile care se ocupa de avort - in 1973 Curtea Suprema a interpretat ca dreptul femeii la corpul sau este o extensie a dr. la privacy, drept care este inscris in constitutie, ca urmare avortul este legal in SUA; dar asociatiile sunt interesate sa se revina asupra acestei interpretari, de unde interesul lor pentru cine este nominalizat la curtea suprema), de aceea ele fac sugestii, pe care Presedintele le poate folosi. Propunerea este trimisa la Senat (la fel de intampla si pentru pozitiile inalte din Administratie). Acolo se formeaza o comisie speciala unde au loc audierile, inclusiv ale unor persoane care depun marturie in sprijinul sau impotriva candidatului, asociatiile trimit pozitii. Comisia face o recomandare catre Senat care, daca este negativa, duce la respingerea propunerii Presedintelui.

Toti judecatorii federali sunt numiti pe viata (nu exista varsta de pensionare) si nu pot fi demisi pentru opiniile lor. Aceasta pentru doua motive:

- protejarea individului fata de popor: poporul are pasiuni, frica, sufera de ignoranta, iar demagogii exploateaza toate acestea, iar prin alegeri pot fi omorate ideile democratice. Asa ca individul trebuie protejat de popor (recent, un cetatean american din Texas a dat foc steagului SUA, a fost arestat de politie, el s-a aparat spunand ca a dat foc la un steag care era proprietatea sa si gestul este in virtutea dreptului la expresie, a ajuns la curtea suprema care i-a dat dreptate). Atributia judecatorului este nu sa apere poporul, ci individul.

- protejarea judecatorilor fata de cei care ii numeste: judecatorii federali pot decide si impotriva Presedintelui sau Congresului.

La nivel statal, fiecare stat are propriul sau sistem de instante, dar organizat dupa modelul federal. 88% din procesele din SUA sunt pentru incalcarea legilor statale - deci Congresul, politia federala, FBI nu sunt implicate. In state, legile de organizare judiciara si drepturile difera: in unele state judecatorii si procurorii se aleg, in altele sunt numiti; in Texas se permite purtarea armelor in public, in Washington nu; in Massachusetts sunt permise casatoriile intre homosexuali, in alte state nu; in unele state legea penala e identica, dar pedepsele difera.

In caz de conflict intre legile federale si cele statale, regulile sunt urmatoarele:

- daca nu exista lege federala intr-un domeniu, statele pot adopta orice lege in acel domeniu;

- daca exista lege federala, nici un stat nu poate elimina drepturile federale, ci doar eventual suplimenta;

- daca exista lege federala, nici un stat nu poate reglementa incalcand acea lege.

Daca e conflict intre curti, decide curtea federala. Curtile federale au competenta cu privire la incalcarea legii federale, in caz de conflict cu legea statala, sau in caz de conflict cu conducerea SUA.

La nivel local (in cadrul statelor) de asemenea structurile au propriul steag, sistem bugetar, sistem legislativ-executiv-judiciar. Nu au si propria Constitutie (aceasta exista la nivel statal si la nivel federativ). Pentru securitatea populatiei, cea mai importanta politie este cea locala - departamentul serifului, care e ales de populatie. Salariul serifului nu e platit de vreo structura de la centru (nu exista minister al internelor), ci de guvernul local. In aceasta toamna se va infiinta la nivel central un Departament de Siguranta, dar numai pentru a coordona miile de politii din SUA. Guvernul local are propriul buget pentru politie, scoli, clinici, parcuri, biblioteci etc.

d. Contextul social

Sistemul SUA se bazeaza pe participarea si angajamentul publicului la luarea deciziilor (democratie participativa). Publicul e unul voluntar, are initiativa - aceasta e parte din cultura americana. Se lucreaza impreuna, in comunitate . Comunitatea e o forma de democratie consensuala.

Indivizii nu se gandesc la trecut, ci se concentreaza pe prezent si viitor. Se gandesc la viitorul copiilor lor. Aceasta vine din structura poporului: e un popor de imigranti, ceea ce inseamna o dinamica continua.

Nu se accepta sacrificarea individului pentru binele comun. De ex, in Chicago s-a interzis posesia de arme pentru a scadea numarul infractiunilor cu arme de foc. Un individ a atacat in justitie sustinand ca ia fost incalcat dreptul sau la siguranta. A castigat, pe motiv ca in art. 2 din Bill of Rights se consacra dreptul de a purta arme (in trecut acest drept era necesar pentru a lupta impotriva britanicilor; acum se accepta ca pot fi utilizate cand guvernul devine opresiv, cand abuzeaza).