Amenzile rutiere, desfiinţate de Judecătoria Sectorului 2

Un avocat din Bucureşti e pe punctul de a trage pe dreapta amenzile Poliţiei Rutiere. Pompiliu Bota a obţinut �n instanţă o sentinţă care ar putea duce la anularea celor mai multe contravenţii şi penalizări acordate şoferilor de către agenţii de circulaţie.

Acest lucru este condiţionat �nsă de contestarea procesului verbal de contravenţie, astfel �nc�t cauza să ajungă �n faţa judecătorului.

Practic, o sancţiune acordată doar pe baza constatărilor poliţistului � care a văzut sau i s-a părut că ai trecut pe galben sau pe roşu, că ai circulat pe contrasens, că ai depăşit linia continuă etc. � poate fi desfiinţată de instanţă, ceea ce �nseamnă anularea amenzii şi a punctelor de penalizare. Judecătoria Sectorului 2 a stabilit că �procesul-verbal de constatare şi sancţionare al contravenţiei trebuie să aibă la baza �ntocmirii sale mijloace de probă temeinice �n ceea ce priveşte vinovăţia petentului �n săv�rşirea faptei, menţiunile agentului constatator inserate �n actul sacţionator neput�nd singure servi drept temei pentru aplicarea sancţiunii contravenţionale �n absenţa altor mijloace de probă�.

Cum marea majoritate a amenzilor aplicate de Poliţie nu sunt �ntărite de probe, această acţiune poate anula sancţiunile Codului Rutier.

S-ar putea spune că �n Rom�nia, neexist�nd practica precedentului judiciar, nu este obligatoriu ca şi alte instanţe să pronunţe sentinţe similare pentru cauze identice. Ipoteza este corectă dar judecătorul care a pronunţat această hotăr�re a făcut o motivare care se bazează strict pe jurisprudenţa şi legislaţia CEDO, care au prioritate faţă de dreptul intern. Cu alte cuvinte, o acţiune �n instanţă - �ntemeiată pe legislaţia europeană - prin care se solicită anularea unei contravenţii are mari şanse de reuşită.

Concret, iată ce a reţinut judecătorul care a soluţionat dosarul �n cauză: �Instanţa reţine că, din perspectiva jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului �n raport de disp. art. 6 CEDO, deşi necalificată �n dreptul intern ca fiind de natură penală, contravenţia este subsumată noţiunii de �acuzaţie �n materie penală�, av�nd �n vedere c�mpul de aplicare general al normei, c�t şi preeminenţa caracterului represiv al sancţiunii contravenţionale.

Din acest punct de vedere se impune �n mod necesar respectarea garanţiilor specifice recunoscute persoanei acuzate, �ntre care şi a prezumţiei de nevinovăţie a petentului, ce priveşte şi aspectul sarcinii probaţiunii �n cadrul soluţionării unei pl�ngeri contravenţionale, care fără �ndoială profită persoanei acuzate şi incumbă intimatei(�) Instanţa constată că menţiunile procesului-verbal de contravenţie �n cauză nu sunt susţinute de un probatoriu aferent cu privire la existenţa faptei contravenţionale, săv�rşirea faptei de către petent şi vinovăţia acestuia �n comiterea contravenţiei�.

Avocatul care a �nvins �n instanţă Poliţia Rutieră, Pompiliu Bota, şi-a apărat, de fapt, propria cauză. El se afla la volanul maşinii şi a fost oprit de poliţie pentru că ar fi depăşit limita maximă legală de viteză. Pompiliu Bota a susţinut că maşina rula cu o viteză cu cel puţin 20 de km/h mai mică dec�t cea menţionată �n procesul-verbal de contravenţie. �n instanţă, Poliţia Rutieră s-a apărat depun�nd la dosar constatarea agentului de circulaţie, bazată doar pe fila registrului radar. Cu alte cuvinte, aceasta este o situaţie oarecum mai dificilă, �n care s-ar fi putut depune şi alte probe tehnice. Lucrurile stau �nsă mult mai clar atunci c�nd este vorba de alte fapte care nu pot fi probate dec�t prin cele văzute de agent .

�Am contestat sancţiunea pentru că şi �n Rom�nia trebuie să se respecte drepturile omului. Iar autorităţile trebuie să ştie că, atunci c�nd �ţi aduc o acuzaţie, aceasta trebuie probată. La noi, prezumţia de nevinovăţie este recunoscută, prin lege, doar �n materie penală. Prezumţia de nevinovăţie funcţionează, �n toate ţările civilizate, şi �n materie civilă. Nu se poate porni de la prezumţia că tu trebuie să dovedeşti că ai dreptate, iar ceea ce spune agentul de circulaţie este literă de lege.