RIL admis: Concediere pe motive care nu tin de salariat

Acestea vizau practica neunitara a instantelor privind aplicabilitatea dispozitiilor art. 74 alin. (1) lit. d) din Codul muncii in situatia in care concedierea s-a dispus din motive care nu tin de persoana salariatului, in temeiul dispozitiilor art. 65 din Codul muncii.

Optica jurisprudentiala

In actiunile inaintate la nivel national impotriva deciziilor de concediere emise in temeiul art. 65 din Codul, reclamantii au cerut instantelor sa ia in considerare in examinarea contestatiilor si dispozitiile art. 74 alin. (1) lit. d) din acelasi cod, cu motivarea ca angajatorul avea obligatia legala de a comunica fiecarui salariat concediat lista locurilor de munca disponibile in unitate si termenul in care urma sa opteze pentru un astfel de loc de munca vacant, precum si de a face mentiune in decizie cu privire la indeplinirea acestei obligatii, sub sanctiunea nulitatii.

In practica instantelor judecatoresti s-au putut identifica doua orientari de interpretare cu privire la aplicabilitatea dispozitiilor art. 74 alin. (1) lit. d) din Codul muncii in cazul concedierilor din motive care nu tin de persoana salariatului:

a) Pe de o parte, instantele au considerat ca dispozitiile art. 74 alin. (1) lit. d) din Codul muncii se aplica doar in raport cu prevederile art. 64 in cazul concedierilor pentru inaptitudine fizica si psihica a salariatului, intemeiate pe dispozitiile art. 61 lit. c), al concedierilor pentru necorespundere profesionala, dispuse in baza art. 61 lit. d), precum si in cazul incetarii de drept a contractului individual de munca, in situatia prevazuta la art. 56 lit. f) din Codul muncii.

b) Pe de alta parte, instantele au admis aplicabilitatea dispozitiile art. 74 alin. (1) lit. d) din Codul muncii si in situatia in care contractul individual de munca al salariatului a incetat din initiativa angajatorului si din motive care nu tin de persoana salariatului, intrucat dispozitia legala mai sus evocata face trimitere la conditiile si nu la cazurile prevazute de art. 64 din cod, astfel incat este incidenta, chiar daca temeiul de drept al concedierii este reprezentat de art. 65 din Codul muncii.

In acest sens, s-a apreciat ca lipsa din cuprinsul deciziei de concediere, dispusa in temeiul art. 65 din Codul muncii, a mentiunilor prevazute de art. 74 alin. (1) lit. d) atrage nulitatea absoluta a deciziei, deoarece Codul muncii nu prevede ca o atare mentiune este obligatorie doar in cazurile prevazute de art. 64, ci ``in conditiile art. 64a��, astfel incat este o norma de trimitere nu la situatiile de concediere prevazute de acest articol, ci la conditiile pe care trebuie sa le respecte angajatorul atunci cand are obligatia de a propune salariatului locurile de munca vacante.

In sustinerea aceleiasi opinii s-au adus mai multe argumente. In primul rand, s-a retinut ca, in pofida formularii limitative a art. 64 alin. (1) si (2) din Codul muncii, in situatia concedierii pentru motive care nu tin de persoana salariatului, potrivit art. 65 alin. (1) din cod, angajatorul are obligatia de a propune alte locuri de munca vacante (daca are), in caz contrar, de a solicita sprijinul agentiei teritoriale de ocupare a fortei de munca, intrucat relatiile se bazeaza pe principiul bunei-credinte si garantarii dreptului la protectie impotriva somajului.

Totodata, modul de organizare a dispozitiilor legale si plasarea art. 74 in sectiunea a 6-a a cap. V ``Incetarea contractului individual de munca`` sunt de natura a conduce la concluzia ca textul legal analizat se refera la decizia de concediere in sens generic, astfel incat isi gaseste aplicarea in toate deciziile de desfacere a contractului individual de munca .

Procurorul general a apreciat primul punct de vedere ca fiind in acord cu litera si spiritul legii.

Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie

ICCJ a admis recursurile in intersul legii, dar a considerat ca dispozitiile art. 74 alin. (1) lit. d) din Codul Muncii nu se aplica in situatia in care concedierea s-a dispus pentru motive ce nu tin de persoana salariatului, in temeiul art. 65 din Codul muncii. Articolul se aplica doar in situatia in care concedierea se dispune pe motive care tin de persoana salariatului, in speta: inaptitudinea fizica si/psihica, fapt ce nu permite acestui sa isi indeplineasca atributiile corespunzatoare locului de munca ocupat, necorespundere profesionala, precum si in cazul incetarii de drept a contractului de munca, ca urmare a admiterii cererii de reintegrare in munca a persoanei care a ocupat anterior acel post.