ONU: Situatia economica mondiala si previziuni pentru 2011

Dupa un an de stabilizare fragila si inegala, cresterea economiei mondiale se afla pe un trend general descendent, anticipandu-se o crestere si mai scazuta in 2011 si 2012. Viitorul este o mare incertitudine, ramanand serioase riscuri privind un posibil declin.

Nivelul de referinta al prognozei ONU pentru cresterea produsului international brut este de 3.1% pentru 2011 si 3.5% pentru 2012, valori inferioare procentului de 3.6% estimat pentru 2010 si ratei cresterii globale anterioare crizei. Un scenariu mai optimist, pentru obtinerea unor rezultatelor dezirabile, ar fi cel al unei mai bune coordonari la nivelul conturarii unei politici internationale.

Pe langa fragilitatea financiara existenta in tarile dezvoltate, s-a manifestat o crestere a somajului, care a devenit o veriga slaba in procesul de redresare economica. In perioada 2007-2009, la nivel mondial, s-au inregistrat cel putin 30 milioane de someri, drept rezultat al crizei financiare globale. Rata ridicata a somajului reprezinta ``calcaiul lui Ahile`` pentru tarile dezvoltate, intrucat somajul pe termen lung este in crestere, atingand cote alarmante in randul tinerilor.

In zona euro, In ciuda ameliorarii pietei muncii din Germania, rata medie a somajului a continuat sa creasca, atingand 10,1% in 2010, fata de 7,5% inainte de criza . In Spania, rata somajului aproape s-a dublat pana la 20,5%. O alta crestere alarmanta s-a inregistrat in Irlanda, unde rata a ajuns la 14.9% in 2010, ca si in alte tari din regiune. In Franta, somajul a fost la limita mediei de referinta pentru zona euro. Per ansamblu, se asteapta ca rata somajului in Europa sa scada cu un procent insignificant.

Cresterea lenta sau negativa a venitului pe cap de locuitor a constituit, fara indoiala, un obstacol in calea indeplinirii Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului in majoritatea tarilor in curs de dezvoltare .

Recuperarea lenta a economiei mondiale este departe de a fi doar o simpla posibilitate, in special in conditiile unei rate a somajului ridicata, a fragilitatii financiare, a perceptiei sporite a pericolului unei datoriei absolute in crestere si a unei politici adecvate, care ar putea sa compromita increderea investitorilor si a consumatorilor in tarile dezvoltate.

Eliminarea riscurilor mentionate si revigorarea procesului de redresare globala intr-un mod echilibrat si durabil ridica probleme politice enorme.

O plasa de siguranta financiara la nivel mondial ar ajuta in situatia unor eventuale crize de lichiditate si este luata in considerare instituirea unui mecanism de stabilizare la nivel mondial.

Sunt necesare eforturi suplimentare pentru a face cooperarea internationala mai transparenta.

Europa de Vest: o crestere lenta a cererii interne la export si stimulentele fiscale au dus la redresare. Consumul continua sa sprijine cresterea PIB-ului, dar investitiile ar putea sa se apropie de un punct de cotitura. Somajul ramane ingrijorator, desi conditiile difera de la tara la tara. Politica fiscala tinde spre consolidare, stimulata de criza datoriei absolute. Masurile neconventionale de relaxare monetara sunt eliminate treptat.

Noile state membre ale UE: un export precaut a condus la redresare. Exporturile ajuta noile state membre UE sa iasa din recesiune, iar conditiile externe s-au imbunatatit in 2010.

Sud-estul Europei: o redresare lenta determinata de exporturi. Perspectivele pe termen mediu depind de reformele structurale, iar inflatia ramane modesta; in timp ce politica fiscala are o tendinta de contractare, cea monetara ramane laxa.