Propunerile si observatiile CSM privind raspunderea magistratilor

- S-a considerat ca statul trebuie sa raspunda pentru erorile judiciare in orice conditii si astfel definitiile pentru rea-credinta si grava neglijenta trebuie sa fie plasate in articolul 96³, care consacra dreptul de regres al statului.
Sub acelasi aspect, intr-o alta opinie, s-a aratat ca, pentru a ne afla in prezenta relei credinte, nu e suficient ca hotararea sa fie evident eronata, ci trebuie sa existe si alte indicii care sa duca la convingerea ca magistratul a actionat cu intentie directa de a incalca lega si in deplina cunostinta de cauza.
S-a propus urmatoarea definitie pentru reaua credinta:
a��In sensul prezentei legi, reaua credinta are urmatorul inteles:
Varianta I: manipularea intentionata a instrumentelor juridice de drept material si procesual in scopul prejudicierii partii vatamate.
Varianta II: intentia frauduloasa in aplicarea legii, cu consecinta prejudicierii partii vatamate.
Varianta III: manipularea intentionata a normei legale si a principiilor generale de catre magistrat, daca prin aceasta s-a produs un prejudiciu persoanei vatamate.a��
In ceea ce priveste grava neglijenta, s-a aratat ca evenimentul cauzator de daune sau periculos, care este rezultatul unei actiuni sau al unei omisiuni, este premeditat si voit de catre faptuitor, ca o consecinta a propriei actiuni sau omisiuni . Neglijenta condamnabila trebuie sa se prezinte ca inexplicabila, fara legatura cu acele particularitati ale situatiei care ar putea face de inteles, fara a o justifica, eroarea judecatorului.
S-a propus urmatoarea definitie a gravei neglijente:
a��In sensul prezentei legi, grava neglijenta are urmatorul inteles:
Varianta I: incalcarea grosolana si nescuzabila a rationamentului judiciar si a normelor legale, dincolo de o diligenta obiectiva, daca prin aceasta s-a produs un prejudiciu persoanei vatamate.
Varianta a II-a: necunoasterea grosolana si nescuzabila de catre judecator a regulilor in cadrul carora se desfasoara activitatea acestuia de natura a prejudicia partea vatamataa��

- La art. 963, dupa alin. (1), s-a apreciat ca se impune introducerea unui nou alineat, alin. (2), pentru definirea erorii judiciare in acord cu principiul legalitatii, asa cum a fost conturat de practica CEDO, principiu pe care legiuitorul este tinut sa-l respecte la elaborarea legii.
S-au propus urmatoarele definitii:
a. a��Constituie eroare judiciara, de natura a angaja raspunderea judecatorului sau procurorului, daca sunt intrunite si celelalte conditii prevazute de lege, pronuntarea unei hotarari cu incalcarea normelor de drept material sau procesual care sunt suficient de accesibile, precise si previzibile.a��
b. a��Constituie eroare judiciara care da dreptul la despagubiri/eroare judiciara cauzatoare de prejudicii numai acea eroare constatata:
- printr-o hotarare irevocabila, pronuntata in urma rejudecarii cauzei ca urmare a exercitarii unei cai extraordinare de atac;
- printr-o hotarare definitiva de condamnare a statului roman, pronuntata de o instanta internationala;
- stabilita, fara echivoc, in cazurile si conditiile prevazute de art. 504 alin. (3) C.p.p.
si care a fost de natura sa cauzeze un prejudiciu unei parti, prin lezarea drepturilor si/sau libertatilor sale fundamentale.a��

- S-a apreciat ca art. 963 alin. (2) trebuie corelat cu art. 12 alin. (1) din O.G. nr. 94/1999, in sensul ca trebuie clarificat ca este vorba de o eroare judiciara ce a condus la obligarea statului la plata unor sume de bani, si nu doar de o eroare judiciara cauzatoare de prejudicii. Ca atare, ar fi oportuna sintagma a��prejudicii materialea�� ori o alta mai clara.

- S-a considerat ca este necesara reglementarea expresa si a altor cazuri de exonerare de raspundere a magistratului in cazul exercitarii actiunii in regres, de exemplu neexercitarea cailor ordinare de atac de catre partea care a invocat eroarea judiciara.

- In conditiile in care suma pentru care raspunde judecatorul este aceea asigurata, pentru a stabili un criteriu obiectiv s-a apreciat ca se impune consacrarea sumei minime de asigurare, atat pentru grava neglijenta cat si pentru rea-credinta. Este necesara, de asemenea, plafonarea limitei in care un magistrat poate fi obligat la despagubiri in cazul unei actiuni in regres, indiferent de forma de vinovatie (de exemplu, 3-5-10 remuneratii).
De asemenea, s-a apreciat ca este necesar sa se analizeze daca este oportun ca obligatia statului de a chema in judecata asiguratorul sa nu se limiteze la actiunea in regres intemeiata pe grava neglijenta, ci si la aceea intemeiata pe rea credinta.

- S-a considerat ca, in conditiile in care se limiteaza cuantumul sumei pentru care raspunde judecatorul sau procurorul, asigurarea pentru raspundere civila trebuie sa fie optionala daca se suporta de fiecare judecator in parte .

- In ceea ce priveste competenta de solutionare in prima instanta a actiunii privind dreptul de regres al statului, avand in vedere complexitatea unei astfel de cauze, s-a apreciat ca trebuie stabilita cel putin la nivelul curtii de apel.

- S-a apreciat ca se impune o reglementare care sa statueze ca, in cazul suspendarii din functie ca urmare a declansarii unei proceduri judiciare, magistratul beneficiaza, pana la pronuntarea unei hotarari definitive, de o indemnizatie minimala, de exemplu A� din salariul de baza, din considerente legate de respectarea prezumtiei de nevinovatie, interdictiile impuse magistratului si din considerente de echitate, comparativ cu alte profesii.
Prin urmare, s-a solicitat modificarea alin. (3) si introducerea a doua noi alineate la art. 62, alin. (31) si (32), cu urmatorul cuprins:
a��(3) In perioada suspendarii din functie, judecatorului si procurorului nu i se platesc drepturile salariale, cu exceptia cazurilor de suspendare prevazute de art. alin. (1) lit. a) si de art. 651 alin. (2), cand acesta beneficiaza de o indemnizatie redusa la jumatate din salariul de baza .
(3¹) Perioada suspendarii nu constituie vechime in magistratura. Prin exceptie, in cazurile prevazute de alin. (1) lit. a) si art. 651 alin. (2) si numai daca magistratul nu a fost condamnat definitiv ori nu a fost sanctionat disciplinar irevocabil cu eliberarea din functie, perioada suspendarii constituie vechime in munca .
(3²) In cazul in care magistratul a fost condamnat definitiv pentru o infractiune ori a fost sanctionat disciplinar irevocabil cu eliberarea din functie, sumele incasate pe perioada suspendarii sale din functie vor fi restituite de acesta ordonatorului de credite care i le-a platit, in termen de un an.a��

Propunem analizarea prezentului punct de vedere in Comisia juridica si transmiterea catre Ministerul Justitiei a propunerilor si observatiilor formulate de instantele judecatoresti, parchetele de pe langa acestea, asociatiile profesionale si Directia legislatie, documentare si contencios.