CESE: in Romania producatorii de lapte primesc foarte putin sprijin financiar

In data de 17 februarie 2010, in sedinta plenara a Comitetului Economic si Social European a fost dezbatut si aprobat avizul Sectiunii pentru agricultura, dezvoltare rurala si protectia mediului privind viitoarea strategie pentru sectorul european al laptelui pentru perioada 2010-2015 si dupa aceea (aviz din proprie initiativa).

1. Context

Productia de lapte este una dintre principalele activitati agricole din UE. In 2008, un milion de agricultori au produs 150 de milioane de tone de lapte, in valoare de peste 40 de miliarde de euro, ceea ce reprezinta 14% din valoarea productiei agricole a UE. Peste 60% din carnea de vita produsa in UE provine de la septelurile de vaci de lapte. Conform cifrelor Federatiei Internationale a Producatorilor de Lapte (IDF), UE este cel mai mare producator de lapte din lume, cu 27% din productia mondiala, urmat de India, cu 20% si SUA, cu 16%.

In sectorul produselor lactate din UE, incepand cu faza de colectare si terminand cu cea de procesare, lucreaza aproximativ 400 000 de persoane .

Productia laptelui joaca un rol foarte important in mentinerea structurii economice si sociale a zonelor defavorizate. De fapt, 60% dintre fermele de lapte din UE se gasesc in zone defavorizate. Productia de lapte este una dintre activitatile cele mai potrivite pentru a mentine familiile de agricultori in zonele defavorizate si, impreuna cu cresterea bovinelor si ovinelor, joaca un rol major in conservarea si dezvoltarea peisajului si a mediului.

2. Grupul la nivel inalt

Comisarul Fischer Boel a stabilit un grup la nivel inalt privind laptele, care isi va prezenta raportul final pana la sfarsitul lui iunie 2010.

Grupul la nivel inalt va discuta urmatoarele chestiuni:

• relatiile contractuale dintre producatorii de lapte si fabricile de produse lactate, pentru a asigura


• ce se poate face pentru a intari puterea de negociere a producatorilor de lapte?


• transparenta si informarea consumatorilor, calitate, chestiuni de sanatate si etichetare


• inovare si cercetare, in vederea imbunatatirii competitivitatii sectorului


• o posibila piata la termen pentru produsele lactate

3. Initiativa franco-germana

Ministrul francez al agriculturii, dl Le Maire, a definit trei obiective principale pentru agricultura europeana:

• garantarea unor venituri stabile si decente pentru agricultori, cu ajutorul unor instrumente de reglementare puternice;


• asigurarea unei mai mari transparente a preturilor in intregul lant de aprovizionare cu alimente, fiind posibila numirea unui "gardian" european;


• plasarea inovatiei si investitiilor in sectorul agroalimentar in centrul Agendei de la Lisabona.

Initiativa franco-germana solicita mai multa actiune din partea UE pentru a-i proteja pe producatorii de lapte. Aceasta sugereaza marirea temporara a pretului minim de interventie al UE, pret la care UE se angajeaza sa cumpere surplusurile de la agricultori.

4. Politica UE pana in 2015

Comisia se opune ferm oricaror modificari ale cresterii cotelor, asa cum s-a decis in cadrul bilantului de sanatate. In prezent, aceste cresteri au un impact minor, deoarece UE se situeaza cu 4,5% sub cota si, probabil, se va afla sub cota si anul viitor. Cu toate acestea, intrucat pretul laptelui se imbunatateste pe termen mediu, productia va creste, marind discrepanta dintre productia si consumul de lapte, ceea ce va tinde sa traga in jos preturile la poarta fermei, in functie de situatia de pe piata mondiala.

Preturile mondiale ale produselor lactate de baza se afla de obicei sub pretul UE. Aceasta este consecinta unor standarde diferite (si, prin urmare, a unor costuri de productie diferite) in interiorul si in afara UE. Modelul productiei de lapte al UE nu va fi niciodata capabil sa concureze cu Noua Zeelanda si cateva alte tari, din cauza unei structuri cu totul diferite a costurilor de productie si a marimii fermelor de lapte.

Exporturile de branza din UE sunt in general competitive, dar o crestere a consumului in afara UE depinde de cresterea economica globala sustinuta pe o anumita perioada de timp .

Ideea cresterii cotelor indiferent de nivelul cererii pentru a se obtine o asa-zisa "aterizare lina", fara adoptarea masurilor de sprijin, este contradictorie, daca se doreste dezvoltarea modelului european de agricultura si asigurarea continuarii productiei de lapte in zonele defavorizate. Avem nevoie de un mediu rural dinamic si, in anumite zone, productia de lapte este o forta motrice centrala pentru viitorul social, economic si cultural al unor astfel de zone . Cealalta posibilitate este abandonarea pamantului cu grave consecinte sociale si asupra mediului.

Cresterea cotelor de lapte, indiferent de conditiile de piata, si, in cele din urma, dereglementarea completa a sectorului laptelui ar fi logice daca UE ar dori sa preia modelul de agricultura al Noii Zeelande sau al SUA. Aparitia in SUA a unor sisteme foarte mari de crestere a animalelor, cu peste 2 000 de vaci, este considerata in aceasta tara drept un pas inainte. In ritmul actual al schimbarilor, doar 500 de ferme vor produce in curand 1/3 din productia de lapte a SUA. O astfel de politica ar prezenta pericole semnificative pentru patrimoniul cultural, peisajul si dezvoltarea zonelor rurale din UE, daunand mediului si biodiversitatii din UE, si, in plus, ar provoca abandonarea regiunilor inalte si a zonelor umede. Am asista asadar la respingerea modelului european al agriculturii multifunctionale.

Conceptul de agricultura multifunctionala inseamna ca, pe langa productia de alimente, agricultura are alte functii, cum ar fi dezvoltarea peisajelor rurale, extinderea patrimoniului natural si cultural, sprijinirea economiei rurale si consolidarea securitatii alimentare. Perspectiva OCDE asupra multifunctionalitatii se refera la o agricultura care produce simultan o serie de bunuri de larg consum (alimente si fibra), precum si o serie de bunuri nemateriale, inclusiv produse si servicii sociale si de mediu.

Productia de lapte bazata pe ferme de mari dimensiuni in care nu se respecta anumite reglementari, cum este, de exemplu, cea referitoare la administrarea azotului in sol, are implicatii majore pentru mediu.

In prezent, 50% din productia de lapte a UE este concentrata pe 11% din teritoriul UE. Indiferent de deciziile politice luate, marimea medie a septelului va continua sa creasca in viitor. Cu toate acestea, exista putine motive pentru a se dori adoptarea unor optiuni politice care vor incuraja productia intensiva de lapte si la scara foarte mare in zone care au un avantaj special in ceea ce priveste preturile de productie. O astfel de politica ar putea prezenta riscuri considerabile pentru mediu.

Producatorii de lapte sunt participanti la modelul UE al agriculturii multifunctionale. Chiar daca o ferma multifunctionala poate depasi dificultatile temporare, un astfel de model nu este durabil atunci cand volatilitatea preturilor la poarta fermei devine un eveniment recurent pentru producatorii de lapte. Stabilitatea preturilor la poarta fermei, care le asigura agricultorilor un venit rezonabil, este benefica pentru agricultori si consumatori.

5. Dupa 2015

Daca se doreste mentinerea si dezvoltarea productiei de lapte ca un sector viabil in UE, producatorii de lapte trebuie sa obtina un venit echitabil, care sa le permita sa duca o viata normala si, de asemenea, sa investeasca in viitorul lor ca producatori de lapte. Un venit echitabil inseamna un venit comparabil cu venitul mediu neagricol.

Este esential sa se dedice mult mai multe resurse zootehniei, prevenirii bolilor animale, precum si cercetarii si inovarii la nivelul fermelor pentru a se permite dezvoltarea unei industrii mai eficiente. O industrie a laptelui mai competitiva poate fi obtinuta printr-o mai buna utilizare a ierbii si a altor tipuri de hrana pentru animale. Este nevoie de mai multa cercetare si inovare la nivelul procesarii pentru a se dezvolta noi produse, in vederea cresterii cotei de piata . Institutiile din domeniul educatiei si din cel al sanatatii, precum si organizatiile societatii civile ar trebui sa incurajeze consumul de produse lactate intrucat laptele este atat aliment, cat si medicament si, in acelasi timp, o bautura racoritoare. Trebuie sa aiba loc transformari radicale in aceste sectoare . UE trebuie sa mentina securitatea si autosuficienta aprovizionarii cu lapte in UE. Ar fi o greseala majora ca UE sa devina dependenta de importuri de produse lactate asa cum s-a intamplat cu productia de carne de vita europeana, ca rezultat al unor preturi scazute la poarta fermei.

CESE considera ca este esential sa se stabileasca conditii care sa garanteze viitorul unui sector al laptelui viabil in intreaga UE.

Un sistem de masuri de piata orientate spre cerere si oferta, precum si sisteme adecvate de sprijin direct sunt esentiale pentru se a asigura existenta unui sector al laptelui in UE care sa satisfaca nevoile sociale, economice si de mediu ale societatii si sa devina un sistem agricol cu adevarat multifunctional, care ar trebui sa aduca un nou dinamism in zonele rurale ale UE. O astfel de evolutie ar aduce beneficii sociale, culturale si economice pentru dezvoltarea in ansamblu a UE.

6. Observatii specifice

Utilizarea unei piete "la termen" in sectorul laptelui trebuie analizata cu mare atentie. Cu toate acestea, trebuie sa tinem seama in mod serios de turbulentele financiare globale, care provin din utilizarea inadecvata a produselor financiare. Comitetul a afirmat anterior: "din acest motiv, produsele alimentare trebuie apreciate in cu totul alt mod decat produsele industriale, de exemplu, al caror loc de productie se stabileste in primul rand in functie de consideratii legate de costuri ."

Majoritatea producatorilor de lapte s-au organizat in cooperative. Astfel, acestia pot influenta intr-o anumita masura comercializarea produselor lor. Acei producatori de lapte care sunt membri ai unei cooperative si isi vand laptele acestei cooperative beneficiaza de garantii mai bune decat un producator de lapte care vinde unei fabrici private de lapte. Cu toate ca exista deja contracte voluntare intre producatori individuali si cumparatori, in cazul unei fabrici de lapte private, agricultorul are posibilitati reduse de a negocia un astfel de contract . Aceste contracte permit stabilirea conditiilor de livrare, insa nu pot avea nicio influenta asupra evolutiei generale a pietei la nivelul UE. Experienta arata ca pozitia agricultorilor pe piata si a cooperativelor reprezentate de acestia trebuie imbunatatita in cadrul lantului alimentar. De aceea, trebuie verificate si posibilitatile de cooperare din perspectiva dreptului concurentei.

Cu toate acestea, in noile state membre, multi agricultori vand laptele direct fabricilor private. Avand in vedere ca sectorul laptelui este din ce in ce mai restrans, nu exista aproape nicio posibilitate de a alege, iar preturile la poarta fermei scad. Pentru a mentine concurenta in domeniul laptelui brut, agricultorilor trebuie sa li se ofere posibilitatea de a se organiza in cooperative care sa vanda apoi laptele mai departe, in cadrul sectorului.

Toate importurile de produse lactate din UE trebuie sa respecte standardele UE in special in domeniile trasabilitatii, bunastarii animale, igienei, medicinei veterinare, sigurantei alimentare si metodelor de productie durabile. Continutul de carbon este o chestiune din ce in ce mai importanta.

Trebuie sa existe certitudinea ca organismele existente, cum ar fi comitele consultative si de gestionare, au suficiente resurse pentru a analiza situatia cererii si ofertei pe piata de lapte. Trebuie puse la dispozitie instrumentele necesare pentru a se garanta ca agricultorii obtin un pret adecvat la lapte, care acopera costurile acestora si le aduce un profit. UE trebuie sa isi mentina capacitatea de a produce cantitati adecvate de lapte. Nu ne puteam permite sa devenim dependenti de aprovizionarea cu lapte din afara UE. Daca se urmaresc politici gresite, acest lucru s-ar putea intampla in viitorul indepartat.

Mentinerea si dezvoltarea in continuare a unor locuri de munca cu norma intreaga si partiala in sectorul laptelui trebuie sa constituie o prioritate, in special in zonele rurale.

Nu putem ignora problemele reprezentate de foamete si de absenta unor resurse alimentare adecvate in lumea a treia. Chestiunile schimbarilor climatice, preturilor globale la alimente si ofertei globale de alimente sunt strans legate. Avem o responsabilitate in ce priveste ajutorarea tarilor subdezvoltate.

6. Referiri la situatia din Romania

In cuprinsul avizului CESE se evidentiaza ca majoritatea producatorilor de lapte din statele membre mai noi (Bulgaria si Romania) primesc foarte putin sprijin prin intermediul platilor directe, care sunt decuplate in totalitate, folosind principiul platii la hectar.

De asemenea, se mentioneaza ca acest sprijin atat de redus, in corelatie cu productivitatea scazuta, cu lipsa veniturilor din partea pietei si cu accesul greu la credite, agricultorii, are ca efect lipsa unor investitii in acest domeniu .