INTEGRAL: Conventia din 17/07/2006, asupra relatiilor personale care privesc copiii

Traducere din limba engleza.

Strasbourg, 15 mai 2003

PREAMBUL

Statele membre ale Consiliului Europei si ceilalti semnatari ai Conventiei asupra relatiilor personale care privesc copiii, denumita in continuare Conventie,

avand in vedere dispozitiile Conventiei europene asupra recunoasterii si executarii hotararilor in materie de incredintare a copiilor si de restabilire a incredintarii copiilor, adoptata la 20 mai 1980 (STE nr. 105),

avand in vedere dispozitiile Conventiei de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale rapirii internationale de copii si ale Conventiei de la Haga din 19 octombrie 1996 asupra competentei, legii aplicabile, recunoasterii, executarii si cooperarii cu privire la raspunderea parinteasca si masurile de protectie a copiilor,

avand in vedere dispozitiile Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1347/2000 din 29 mai 2000 privind competenta, recunoasterea si executarea hotararilor in materie matrimoniala si in materia raspunderii parintesti asupra copiilor ambilor soti,

recunoscand ca, asa cum a fost prevazut in diferite instrumente juridice internationale ale Consiliului Europei, precum si in art. 3 al Conventiei Natiunilor Unite privind drepturile copilului, adoptata la 20 noiembrie 1989, interesul superior al copilului este un considerent primordial,

fiind constiente de necesitatea de a adopta noi reglementari pentru ocrotirea relatiilor personale dintre copii si parintii lor, precum si cu alte persoane care au legaturi de familie cu copiii, conform protectiei asigurate de art. 8 al Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, adoptata la 4 noiembrie 1950 (STE nr. 5),

avand in vedere art. 9 al Conventiei Natiunilor Unite privind drepturile copilului, care prevede dreptul copilului separat de unul sau de ambii sai parinti de a intretine relatii personale si contacte directe regulate cu ambii parinti, exceptand situatiile cand acestea sunt contrare interesului superior al copilului,

avand in vedere dispozitiile alin. 2 al art. 10 din Conventia Natiunilor Unite privind drepturile copilului, care prevede dreptul copilului ai carui parinti locuiesc in state diferite de a intretine in mod regulat relatii personale si contacte directe cu cei 2 parinti ai sai, cu exceptia unor circumstante exceptionale,

constiente de oportunitatea de a recunoaste nu numai parintii, ci si copiii drept titulari de drepturi,

convenind, in consecinta, sa inlocuiasca notiunea de "drept de vizita privind copiii" cu aceea de "relatii personale privind copiii",

avand in vedere dispozitiile Conventiei europene privind exercitarea drepturilor copiilor (STE nr. 160) si dorinta de promovare a masurilor care sa-i poata ajuta pe copii in cadrul problemelor privind relatiile personale cu parintii si cu alte persoane care au legaturi de familie cu copiii,

fiind de acord sa recunoasca nevoia copiilor de a intretine relatii personale nu numai cu cei 2 parinti ai lor, ci si cu anumite alte persoane care au legaturi de familie cu copiii si importanta pentru parinti si pentru aceste alte persoane de a ramane in contact cu copiii, sub rezerva protejarii interesului superior al copiilor,

constatand necesitatea promovarii adoptarii de catre state a unor principii comune in ceea ce priveste relatiile personale privind copiii, in special pentru a facilita aplicarea instrumentelor internationale in acest domeniu,

realizand ca mecanismele instituite pentru punerea in executare a hotararilor judecatoresti straine in ceea ce priveste relatiile personale privind copiii au mai multe sanse de a da rezultate satisfacatoare atunci cand principiile pe care se intemeiaza aceste hotarari straine sunt similare principiilor in vigoare in statul care le pune in executare,

recunoscand necesitatea, atunci cand copiii si parintii sau celelalte persoane avand legaturi de familie cu copiii traiesc in state diferite, de a incuraja autoritatile judiciare sa permita mai des vizitele transfrontaliere si de a creste astfel increderea tuturor celor interesati in faptul ca acei copii vor fi inapoiati la terminarea acestor vizite,

constatand ca masurile de ocrotire eficiente si garantiile suplimentare sunt mai potrivite pentru a asigura inapoierea copiilor, in special la terminarea vizitelor transfrontaliere,

constatand ca este necesar un instrument international suplimentar pentru a furniza solutii, mai ales in materie de relatii personale transfrontaliere privind copiii,

in dorinta de a stabili o cooperare intre toate autoritatile centrale si toate celelalte organe competente, pentru a promova si a ameliora relatiile personale dintre copii si parintii lor, precum si cu celelalte persoane care au legaturi de familie cu acesti copii si, in special, pentru a promova cooperarea judiciara in cauzele privind relatiile personale transfrontaliere,

au convenit urmatoarele:

CAPITOLUL I
Scopul Conventiei si definitii

ARTICOLUL 1
Scopul Conventiei

Prezenta conventie are ca scop:

a) sa stabileasca principiile generale care trebuie sa se aplice hotararilor privind relatiile personale;

b) sa stabileasca masurile asiguratorii si garantiile adecvate pentru a asigura exercitarea normala a relatiilor personale si inapoierea imediata a copiilor la terminarea perioadei de vizita;

c) sa instaureze o cooperare intre autoritatile centrale, autoritatile judiciare si alte organisme in scopul de a promova si a ameliora relatiile personale dintre copii si parintii lor, precum si cu celelalte persoane care au legaturi de familie cu ei.

ARTICOLUL 2
Definitii

In sensul prezentei conventii, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele semnificatii:

a) relatii personale:

(i) sederea copilului, limitata in timp, la o persoana mentionata la art. 4 sau 5, cu care copilul nu locuieste de obicei, sau intalnirea dintre copil si acea persoana;

(ii) orice forme de comunicare intre copil si acea persoana;

(iii) furnizarea oricaror informatii cu privire la copil catre acea persoana sau invers;

b) hotarare privind relatiile personale - o hotarare a unei autoritati judiciare privind relatiile personale, inclusiv o invoiala privind relatiile personale, care a fost confirmata de o autoritate judiciara competenta sau care imbraca forma unui act autentic inregistrat si executoriu;

c) copil - o persoana care are varsta mai mica de 18 ani, cu privire la care o hotarare referitoare la relatiile personale poate fi pronuntata sau executata intr-un stat parte;

d) legaturi de familie - relatii stranse, precum cele existente intre un copil si bunicii sai sau fratii si surorile sale, care decurg de drept sau dintr-o relatie de familie de fapt;

e) autoritate judiciara - o instanta judecatoreasca sau o autoritate administrativa care are competente echivalente.

CAPITOLUL II
Principii generale aplicabile hotararilor privind relatiile personale

ARTICOLUL 3
Aplicarea principiilor

Statele parti adopta masuri legislative si alte masuri care se vadesc necesare pentru a se asigura ca principiile continute in acest capitol sunt aplicate de catre autoritatile judiciare, atunci cand pronunta, modifica, suspenda sau revoca hotarari privind relatiile personale.

ARTICOLUL 4
Relatii personale intre un copil si parintii sai

1. Copilul si parintii sai au dreptul de a obtine si de a intretine relatii personale constante.

2. Aceste relatii personale nu pot fi restranse sau excluse decat atunci cand acest lucru este necesar in interesul superior al copilului.

3. Atunci cand nu este in interesul superior al copilului sa intretina relatii personale nesupravegheate cu unul dintre cei 2 parinti ai sai, se ia in considerare posibilitatea de intretinere a unor relatii personale sub supraveghere sau a altor forme de relatii personale cu acest parinte.

ARTICOLUL 5
Relatii personale intre un copil si alte persoane decat parintii

1. Sub rezerva interesului superior al copilului, pot fi instituite relatii personale intre copil si alte persoane decat parintii sai, care au cu acesta legaturi de familie.

2. Statele parti sunt libere sa extinda aceasta dispozitie si la alte persoane decat cele mentionate la alin. 1, iar acolo unde s-a facut acest lucru statele parti pot decide in mod liber ce tip de relatie personala se aplica, asa cum este definita la art. 2 lit. a).

ARTICOLUL 6
Dreptul copilului de a fi informat, consultat si de a-si exprima opinia

1. Un copil considerat conform dreptului intern ca are suficient discernamant are dreptul, exceptand cazul in care ar fi in mod evident contrar interesului sau superior:

- sa primeasca orice informatie relevanta;

- sa fie consultat;

- sa isi exprime opinia.

2. Opiniilor si dorintelor, precum si sentimentelor constatate trebuie sa li se acorde atentia cuvenita.

ARTICOLUL 7
Solutionarea litigiilor in materia relatiilor personale

Atunci cand sunt solutionate litigii in materie de relatii personale, autoritatile judiciare iau toate masurile adecvate:

a) pentru a se asigura ca cei 2 parinti sunt informati despre importanta pe care o au pentru copil si pentru fiecare dintre ei stabilirea si intretinerea de relatii personale regulate cu copilul lor;

b) pentru a-i incuraja pe parinti si pe celelalte persoane care au legaturi de familie cu copilul sa ajunga la invoieli pe cale amiabila in ceea ce priveste relatiile personale cu acesta, in special prin recurgerea la medierea familiala si la alte metode de solutionare a conflictelor;

c) inainte de a lua o hotarare, sa se asigure ca dispun de informatii suficiente, in special din partea titularilor raspunderii parintesti, pentru a decide in interesul superior al copilului si, atunci cand este cazul, sa obtina informatii suplimentare de la alte organisme sau persoane relevante.

ARTICOLUL 8
Invoieli cu privire la relatiile personale

1. Statele parti incurajeaza parintii si celelalte persoane care au legaturi de familie cu copilul, prin mijloacele pe care le considera potrivite, sa respecte principiile enuntate in art. 4-7, atunci cand incheie sau modifica o invoiala cu privire la relatiile personale cu un copil. Aceste invoieli ar trebui sa fie incheiate, de preferinta, in scris.

2. La cerere, autoritatile judiciare, cu exceptia existentei unei dispozitii contrare in dreptul intern, incuviinteaza o invoiala cu privire la relatiile personale cu un copil, cu conditia ca aceasta invoiala sa nu contravina interesului superior al copilului.

ARTICOLUL 9
Punerea in executare a hotararilor privind relatiile personale

Statele parti iau toate masurile necesare pentru a se asigura ca hotararile privind relatiile personale sunt puse in executare.

ARTICOLUL 10
Masuri asiguratorii si garantii ce trebuie luate
cu privire la relatiile personale

1. Fiecare stat parte prevede si promoveaza folosirea de masuri asiguratorii si de garantii. El comunica secretarului general al Consiliului Europei, prin intermediul autoritatilor sale centrale, in termen de 3 luni de la data intrarii in vigoare a Conventiei pentru acest stat parte, cel putin 3 categorii de masuri asiguratorii si garantii existente in dreptul sau intern, in plus fata de masurile asiguratorii si de garantiile prevazute la art. 4 alin. 3 si la art. 14 alin. 1 lit. b) din Conventie. Schimbarile privind masurile asiguratorii si garantiile existente se comunica cat mai curand posibil.

2. Atunci cand circumstantele cazului o cer, autoritatile judiciare pot oricand sa subordoneze o hotarare privind relatiile personale unor masuri asiguratorii si unor garantii, in scopul de a asigura atat punerea in executare a hotararii, cat si inapoierea copilului la locul in care el locuieste in mod obisnuit, la terminarea perioadei de vizita, ori impiedicarea unei deplasari ilicite a acestuia.

a) Masurile asiguratorii si garantiile pentru asigurarea punerii in executare a hotararii pot include in special:

- supravegherea relatiilor personale;

- obligatia pentru o persoana de a suporta cheltuielile de transport si de cazare pentru copil si, daca se impune, pentru oricare alta persoana care il insoteste;

- depunerea unei garantii de catre persoana la care copilul locuieste in mod obisnuit, in scopul de a se asigura faptul ca persoana care solicita relatiile personale nu este impiedicata sa aiba astfel de relatii;

- o amenda impusa persoanei cu care copilul locuieste de obicei, in cazul in care aceasta persoana ar refuza sa se conformeze hotararii privind relatiile personale.

b) Masurile asiguratorii si garantiile care au drept scop sa asigure inapoierea copilului sau sa previna o deplasare ilicita a acestuia pot cuprinde in special:

- depunerea pasaportului sau a unui alt act de identitate si, daca este necesar, prezentarea unui document din care sa rezulte ca persoana care solicita relatii personale a notificat aceasta depunere, pe durata vizitei, autoritatii consulare competente;

- garantii financiare;

- garantii reale asupra bunurilor;

- angajamente sau obligatii acceptate fata de instante;

- obligatia, pentru persoana care intretine relatii personale cu copilul, sa se prezinte periodic cu copilul in fata unui organ competent, de exemplu, serviciul pentru protectia tinerilor sau un post de politie din raza locului unde relatiile personale se exercita;

- obligatia, pentru persoana care solicita relatii personale, de a prezenta un document care este emis de statul in care relatiile trebuie sa se exercite, care sa ateste recunoasterea si caracterul executoriu al unei hotarari privind incredintarea sau relatiile personale ori ambele, inainte de pronuntarea hotararii solicitate sau inainte de exercitarea relatiilor;

- impunerea unor conditii in raport cu locul in care relatiile personale urmeaza sa se exercite si, daca este necesar, inregistrarea, intr-un sistem de informatii national sau transfrontalier, a unei interdictii care impiedica copilul sa paraseasca statul in care relatiile personale trebuie sa aiba loc.

3. Orice astfel de masuri asiguratorii si garantii sunt exprimate in forma scrisa sau sunt probate printr-un inscris si fac parte din hotararea privind relatiile personale ori din invoiala incuviintata.

4. Daca masurile asiguratorii sau garantiile urmeaza sa fie puse in aplicare intr-un alt stat parte, autoritatea judiciara dispune de preferinta acele masuri asiguratorii si acele garantii susceptibile sa fie executate in acel stat parte.

CAPITOLUL III
Masuri pentru promovarea si imbunatatirea relatiilor
personale transfrontaliere

ARTICOLUL 11
Autoritatile centrale

1. Fiecare stat parte desemneaza o autoritate centrala care sa exercite functiile prevazute de prezenta conventie, in cazul relatiilor personale transfrontaliere.

2. Statele federale, un stat in care sunt in vigoare mai multe sisteme de drept sau statele care au unitati teritoriale autonome sunt libere sa desemneze mai mult de o autoritate centrala si sa precizeze competenta teritoriala sau personala a acestora. Acolo unde un stat a desemnat mai mult de o autoritate centrala, acesta specifica autoritatea centrala careia ii poate fi adresata orice comunicare in vederea transmiterii catre autoritatea centrala competenta din cadrul acestui stat.

3. Orice desemnare efectuata conform prezentului articol se notifica secretarului general al Consiliului Europei.

ARTICOLUL 12
Obligatiile autoritatilor centrale

Autoritatile centrale din statele parti:

a) coopereaza intre ele si promoveaza cooperarea intre autoritatile lor competente, inclusiv autoritatile judiciare, pentru indeplinirea obiectivelor Conventiei. Ele actioneaza cu toata diligenta necesara;

b) in vederea facilitarii punerii in aplicare a prezentei Conventii, comunica reciproc, la cerere, informatii in legatura cu legislatia lor interna privind raspunderea parinteasca, inclusiv privind relatiile personale, precum si orice alta informatie mai detaliata in legatura cu masurile asiguratorii si cu garantiile, altele decat cele prevazute deja, conform art. 10 alin. 1, si serviciile lor disponibile (inclusiv servicii juridice, finantate de sectorul public sau intr-un alt mod), precum si eventualele schimbari intervenite in legislatia si in serviciile in materie;

c) iau toate masurile adecvate pentru a descoperi locul in care se afla copilul;

d) asigura transmiterea de cereri de informatii emanand de la autoritatile competente si privind aspecte de drept sau de fapt in legatura cu procedurile aflate in curs;

e) se informeaza reciproc in legatura cu dificultatile care pot sa apara cu ocazia aplicarii Conventiei si fac tot posibilul in vederea inlaturarii obstacolelor in aplicarea acesteia.

ARTICOLUL 13
Cooperarea internationala

1. Actionand in cadrul competentelor lor respective, autoritatile judiciare, autoritatile centrale, serviciile sociale si alte organe ale statelor parti interesate coopereaza in procedurile privind relatiile personale transfrontaliere.

2. In special autoritatile centrale trebuie sa sprijine autoritatile judiciare din statele parti sa comunice reciproc si sa obtina informatiile si sprijinul necesar pentru a le permite sa duca la indeplinire scopurile prezentei conventii.

3. In prezenta unui caz transfrontalier, autoritatile centrale asista copiii, parintii si alte persoane care intretin legaturi de familie cu copilul, in special, in vederea initierii unor proceduri privind relatiile personale transfrontaliere.

ARTICOLUL 14
Recunoasterea si executarea hotararilor privind relatiile
personale transfrontaliere

1. Statele parti trebuie sa prevada, daca este cazul, in conformitate cu tratatele internationale relevante:

a) un sistem de recunoastere si de executare a hotararilor pronuntate in alte state parti privind relatiile personale si dreptul de incredintare;

b) o procedura prin care hotararile referitoare la relatiile personale si la dreptul de incredintare pronuntate intr-un alt stat parte pot fi recunoscute si declarate executorii inainte de exercitarea relatiilor personale in statul solicitat.

2. Daca un stat parte subordoneaza recunoasterea si/sau executarea unei hotarari straine de existenta unui tratat sau a reciprocitatii, se va putea considera prezenta conventie ca temei juridic pentru recunoasterea si/sau executarea unei hotarari straine privind relatiile personale.

ARTICOLUL 15
Modalitatile de punere in executare a hotararilor privind relatiile
personale transfrontaliere

Autoritatea judiciara a statului parte in care trebuie sa fie pusa in executare o hotarare pronuntata intr-un alt stat parte in legatura cu relatiile personale transfrontaliere poate, atunci cand recunoaste sau declara executorie o astfel de hotarare ori intr-un stadiu ulterior, sa stabileasca sau sa adapteze modalitatile de punere in executare a acesteia, precum si masurile asiguratorii si garantiile aferente acestei hotarari, daca acest lucru este necesar pentru facilitarea exercitarii acestor relatii, sub rezerva ca elementele esentiale ale hotararii sa fie respectate si tinand cont, in special, de orice schimbare a imprejurarilor si a invoielilor facute de cei interesati. In niciun caz hotararea nu poate face obiectul unui examen de fond.

ARTICOLUL 16
Inapoierea unui copil

1. Atunci cand la sfarsitul unei perioade de relatii personale transfrontaliere intemeiate pe o hotarare privind relatiile personale inapoierea copilului nu s-a efectuat, autoritatile competente trebuie sa asigure, la cerere, inapoierea imediata a acestuia, aplicand daca este cazul dispozitiile incidente ale instrumentelor internationale, dispozitiile de drept national si, daca este potrivit, sa puna in aplicare masurile asiguratorii si garantiile prevazute eventual de hotararea privind relatiile personale.

2. O hotarare privind inapoierea copilului va fi pronuntata, in masura in care este posibil, in termen de 6 saptamani de la data cererii privind inapoierea acestuia.

ARTICOLUL 17
Cheltuieli

Cu exceptia cheltuielilor de repatriere, fiecare stat parte se angajeaza sa nu pretinda solicitantului nicio plata pentru orice masura luata in numele sau in virtutea prezentei conventii de catre autoritatea centrala a acestui stat.

ARTICOLUL 18
Cerinte privitoare la limba

1. Sub rezerva acordurilor speciale incheiate intre autoritatile centrale implicate:

a) comunicarile adresate autoritatii centrale a statului solicitat sunt redactate in limba oficiala sau in una dintre limbile oficiale ale acestui stat ori sunt insotite de o traducere in aceasta limba;

b) autoritatea centrala a statului solicitat trebuie totusi sa accepte comunicarile redactate in limba franceza sau in limba engleza ori insotite de o traducere in una dintre aceste limbi.

2. Comunicarile care provin de la autoritatea centrala a statului solicitat, inclusiv rezultatele anchetelor efectuate, pot fi redactate in limba oficiala sau in una dintre limbile oficiale ale acestui stat ori in limba franceza sau in limba engleza.

3. Totusi, un stat parte poate, prin declaratie adresata secretarului general al Consiliului Europei, sa se opuna utilizarii fie a limbii franceze, fie a limbii engleze, conform alin. 1 si 2, in orice cerere, comunicare sau alt document adresata/adresat autoritatilor sale centrale.

CAPITOLUL IV
Relatia cu alte instrumente

ARTICOLUL 19
Relatiile cu Conventia europeana asupra recunoasterii si executarii
hotararilor in materia de incredintare a copiilor si de
restabilire a incredintarii copiilor

Alin. 2 si 3 ale art. 11 din Conventia europeana asupra recunoasterii si executarii hotararilor in materie de incredintare a copiilor si de restabilire a incredintarii copiilor, din 20 mai 1980 (STE no. 105), nu se aplica relatiilor dintre statele parti care sunt de asemenea state parti ale prezentei conventii.

ARTICOLUL 20
Relatiile cu alte instrumente

1. Prezenta conventie nu afecteaza celelalte instrumente internationale la care statele parti ale Conventiei sunt parti sau vor deveni parti si care contin dispozitii privind domeniile reglementate de prezenta conventie. In special, prezenta conventie nu aduce atingere aplicarii urmatoarelor instrumente juridice:

a) Conventia de la Haga din 5 octombrie 1961 privind competenta autoritatilor si legea aplicabila in domeniul protectiei minorilor;

b) Conventia europeana asupra recunoasterii si executarii hotararilor in materia de incredintare a copiilor si de restabilire a incredintarii copiilor, din 20 mai 1980, sub rezerva dispozitiilor art. 19;

c) Conventia de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale rapirii internationale de copii;

d) Conventia de la Haga din 19 octombrie 1996 privind competenta, legea aplicabila, recunoasterea, executarea si cooperarea cu privire la raspunderea parinteasca si masurile privind protectia copiilor.

2. Nicio dispozitie a prezentei conventii nu poate sa impiedice partile sa incheie acorduri internationale care sa completeze sau sa dezvolte dispozitiile Conventiei sau care sa extinda campul de aplicare al acestora.

3. In relatiile lor reciproce, statele parti care sunt membre ale Comunitatii Europene aplica regulile Comunitatii Europene si, prin urmare, nu aplica regulile care decurg din prezenta conventie decat in masura in care nu exista nicio regula comunitara care reglementeaza materia in cauza.

CAPITOLUL V
Amendamente la Conventie

ARTICOLUL 21
Amendamente

1. Orice amendament la prezenta conventie propus de o parte se comunica secretarului general al Consiliului Europei si se transmite de catre acesta din urma statelor membre ale Consiliului Europei sau oricarui alt stat semnatar, oricarui stat parte, Comunitatii Europene sau oricarui stat invitat sa semneze prezenta conventie conform dispozitiilor art. 22, precum si oricarui stat care a fost invitat sa adere la prezenta conventie conform dispozitiilor art. 23.

2. Orice amendament propus de o parte se comunica Comitetului European de Cooperare Juridica (CDCJ), care transmite Comitetului de Ministri opinia sa cu privire la amendamentul propus.

3. Comitetul de Ministri examineaza amendamentul propus, iar opinia sa cu privire la acesta se transmite catre CDCJ, urmand ca dupa consultarea partilor Conventiei care nu sunt membre ale Consiliului Europei sa poata adopta acest amendament.

4. Textul oricarui amendament adoptat de Comitetul de Ministri conform alin. 3 va fi comunicat partilor, in vederea acceptarii sale.

5. Orice amendament adoptat conform paragrafului 3 va intra in vigoare in prima zi a lunii care urmeaza expirarii unei perioade de o luna de la data la care toate partile il vor fi informat pe secretarul general al Consiliului Europei cu privire la acceptul lor.

CAPITOLUL VI
Clauze finale

ARTICOLUL 22
Semnarea si intrarea in vigoare

1. Prezenta conventie este deschisa spre semnare statelor membre ale Consiliului Europei, statelor nemembre care au participat la elaborarea sa, precum si Comunitatii Europene.

2. Prezenta conventie este supusa ratificarii, acceptarii sau aprobarii. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.

3. Prezenta conventie va intra in vigoare in prima zi a lunii care urmeaza expirarii unei perioade de 3 luni de la data la care 3 state, dintre care cel putin doua state membre ale Consiliului Europei, isi vor fi exprimat consimtamantul de a fi legate prin Conventie, conform dispozitiilor alin. 2.

4. In raport de un stat mentionat la alin. 1 sau de Comunitatea Europeana, care isi exprima ulterior consimtamantul de a fi legat prin Conventie, aceasta va intra in vigoare la expirarea unei perioade de 3 luni de la data depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare.

ARTICOLUL 23
Aderarea la Conventie

1. Dupa intrarea in vigoare a prezentei conventii, Comitetul de Ministri al Consiliului Europei poate, dupa consultarea partilor, sa invite orice stat nemembru al Consiliului Europei, care nu a participat la elaborarea Conventiei, sa adere la prezenta conventie printr-o decizie luata cu majoritatea prevazuta la art. 20(d) din Statutul Consiliului Europei si cu unanimitatea de voturi a reprezentantilor statelor contractante care au dreptul de a face parte din Comitetul de Ministri.

2. Pentru orice stat care adera, Conventia va intra in vigoare in prima zi a lunii urmatoare expirarii unei perioade de 3 luni de la data depunerii instrumentului de aderare la secretarul general al Consiliului Europei.

ARTICOLUL 24
Aplicarea teritoriala

1. Orice stat sau Comunitatea Europeana poate, la momentul semnarii sau la momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, sa specifice care vor fi teritoriile asupra carora se va aplica prezenta conventie.

2. Orice stat poate, in orice alt moment ulterior, printr-o declaratie adresata secretarului general al Consiliului Europei, sa extinda aplicarea prezentei conventii asupra oricarui alt teritoriu specificat in aceasta declaratie si pentru ale carui relatii internationale este raspunzator sau in numele caruia este autorizat sa-si asume angajamente. Conventia va intra in vigoare pentru acest teritoriu in prima zi din luna urmatoare expirarii unei perioade de 3 luni de la data primirii declaratiei de catre secretarul general al Consiliului Europei.

3. Orice declaratie facuta in virtutea celor doua alineate precedente va putea, cu privire la orice teritoriu specificat in aceasta declaratie, sa fie retrasa prin notificare adresata secretarului general al Consiliului Europei. Aceasta retragere va intra in vigoare in prima zi din luna urmatoare expirarii unei perioade de 3 luni de la data primirii notificarii de catre secretarul general al Consiliului Europei.

ARTICOLUL 25
Rezerve

Nu se admite nicio rezerva la dispozitiile prezentei conventii.

ARTICOLUL 26
Denuntare

1. Orice parte poate oricand sa denunte prezenta conventie trimitand o notificare secretarului general al Consiliului Europei.

2. Aceasta denuntare va intra in vigoare in prima zi a lunii care urmeaza expirarii unei perioade de 3 luni de la data primirii notificarii de catre secretarul general al Consiliului Europei.

ARTICOLUL 27
Notificari

Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului Europei, oricarui stat semnatar, oricarui stat parte, Comunitatii Europene, oricarui stat care a fost invitat sa semneze prezenta conventie conform art. 22 si oricarui stat invitat sa adere la Conventie conform art. 23:

a) orice semnare;

b) depunerea oricarui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare;

c) orice data de intrare in vigoare a prezentei conventii, conform art. 22 si 23;

d) orice amendament adoptat conform art. 21, precum si data intrarii in vigoare a numitului amendament;

e) orice declaratie formulata in virtutea dispozitiilor art. 18;

f) orice denuntare facuta potrivit dispozitiilor art. 26;

g) orice alt act, orice alta notificare sau comunicare, in special in conformitate cu art. 10 si 11 din prezenta conventie.

Drept care, subsemnatii, legal imputerniciti, am semnat prezenta conventie.

Intocmita la Strasbourg la 15 mai 2003, in limbile franceza si engleza, cele doua texte avand valoare egala, intr-un singur exemplar, care va fi depus in Arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va comunica o copie certificata conforma fiecaruia din statele membre ale Consiliului Europei, statelor nemembre care au participat la elaborarea prezentei conventii, Comunitatii Europene si oricarui stat invitat sa adere la prezenta conventie.