In Cauza Ahmed impotriva Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a treia), statuand in cadrul unei camere formate din: Josep Casadevall, presedinte, Corneliu Birsan, Bostjan M. Zupancic, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis Lopez Guerra, Ann Power, judecatori, si Santiago Quesada, grefier de sectie, dupa ce a deliberat in camera de consiliu la data de 22 iunie 2010, pronunta urmatoarea hotarare, adoptata la aceasta data: PROCEDURA 1. La originea cauzei se afla o cerere (nr. 34.621/03) indreptata impotriva Romaniei, prin care un cetatean irakian, domnul Hamdoon Ahmed Ahmed (reclamantul), a sesizat Curtea la data de 6 septembrie 2003, in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia). 2. Reclamantul este reprezentat de doamna E. Crangariu, avocat in Bucuresti. Guvernul roman (Guvernul) este reprezentat de agentul sau, domnul Razvan-Horatiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe. 3. La data de 9 octombrie 2008, presedintele Sectiei a treia a hotarat sa comunice cererea Guvernului. Intemeindu-se pe dispozitiile art. 29 A� 3 din Conventie, acesta a hotarat, de asemenea, ca admisibilitatea si fondul sa fie examinate impreuna. IN FAPT I. Circumstantele cauzei 4. Reclamantul s-a nascut in anul 1962 si locuieste in Irak. Nu exista nicio informatie precisa cu privire la domiciliul actual al reclamantului. 5. Prin Ordonanta din 7 martie 2003, reclamantul a fost declarat persoana indezirabila pentru o durata de 10 ani de catre un procuror al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti. Intemeindu-se pe Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania (denumita in continuare OUG nr. 194/2002), procurorul a observat ca existau suficiente indicii care aratau ca reclamantul, care se stabilise pe teritoriul Romaniei din anul 1982, comisese fapte de natura sa puna in pericol siguranta statului. In plus, acesta a constatat ca dreptul reclamantului de a se afla pe teritoriul Romaniei incetase la data la care fusese adoptata ordonanta sus-mentionata. 6. La data de 10 martie 2003, Directia pentru Straini l-a informat pe reclamant ca fusese declarat indezirabil si ca trebuia sa paraseasca imediat teritoriul Romaniei. 7. In aceeasi zi, Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti a dispus, in temeiul art. 93 din OUG nr. 194/2002, plasarea reclamantului pe o durata de 30 de zile la Centrul de primire, tranzit si gazduire Otopeni (denumit in continuare centrul de tranzit), in vederea indepartarii sale de pe teritoriul Romaniei. Partile relevante ale ordonantei respective prevad urmatoarele: " Procurorul C.P. al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti (...) Constata: Prin Ordonanta din 7 martie 2003, s-a dispus, in baza art. 83 alin. 3 din OUG 194/2002 declararea ca indezirabil a reclamantului pentru motive de siguranta nationala. Avand in vedere faptul ca la data de 10 martie 2003 cetateanului strain i s-a adus la cunostinta aceasta masura si ca acesta nu poate fi indepartat de pe teritoriul Romaniei, urmeaza sa fie dispusa luarea acestuia in custodie publica (...)." 8. Prin Adresa din data de 10 martie 2003, seful Oficiului National pentru Refugiati a informat Directia pentru Straini despre procedura de acordare a statutului de refugiat politic reclamantului, care era pendinte si care nu permitea indepartarea acestuia de pe teritoriu din cauza dreptului sau de sedere in Romania pana la expirarea unui termen de 15 zile de la pronuntarea unei decizii definitive care sa statueze asupra cererii sale de acordare a statutului de refugiat politic. Oficiul National pentru Refugiati mentiona Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania ca temei legal. 1. Procedura de plasare a reclamantului in centrul de tranzit 9. La data de 10 martie 2003, cu ocazia admiterii reclamantului in centrul de tranzit, acestuia i s-a inmanat regulamentul intern al centrului si ordonanta parchetului din data de 10 martie 2003 si a fost informat despre faptul ca putea face plangere impotriva acestei decizii, fara ca o astfel de plangere sa fie suspensiva de executare . Ordonanta parchetului mentiona ca motiv unic pentru plasarea sa in centru faptul ca a fost declarat persoana indezirabila si ca nu a parasit teritoriul in termenul prevazut de lege. 10. La data de 2 aprilie 2003, Ministerul de Interne a solicitat presedintelui Curtii de Apel Bucuresti prelungirea masurii de plasare a reclamantului in centrul de tranzit, motivand ca autoritatile competente nu fusesera in masura sa execute masura indepartarii de pe teritoriul Romaniei, reclamantul neaflandu-se in posesia unui document de transport valabil. 11. Prin Sentinta din data de 7 aprilie 2003, Curtea de Apel Bucuresti a admis aceasta cerere si a prelungit masura plasarii reclamantului pana la data de 8 iulie 2003. Curtea de apel a statuat, pe de o parte, ca Ordonanta din 10 martie 2003 era inca valabila, nefiind desfiintata prin nicio hotarare judecatoreasca, si, pe de alta parte, ca reclamantul nu avea document de calatorie si facea obiectul unei proceduri de acordare a statutului de refugiat. Aceasta hotarare a ramas definitiva la data de 12 februarie 2004, prin respingerea recursului formulat de reclamant impotriva deciziei mentionate mai sus a curtii de apel. 2. Contestarea ordonantei de indepartare de pe teritoriul Romaniei 12. La data de 17 martie 2003, reclamantul a contestat Ordonanta din 7 martie 2003 prin care parchetul il declarase persoana indezirabila si a dispus sa paraseasca teritoriul Romaniei. El arata ca este perfect integrat in societatea romaneasca: locuia in Romania de 21 de ani, unde venise pentru a studia arhitectura; se casatorise cu o femeie de nationalitate romana (de care divortase de curand) si era administratorul unei societati comerciale inregistrate in Romania. De asemenea, el a aratat ca, daca ar fi fost trimis inapoi in tara sa de origine dupa studii, ar fi fost obligat, conform legii irakiene, sa efectueze un stagiu militar obligatoriu; or, el se opunea vehement politicii militare a guvernului irakian, in special a presedintelui de la acea data . Reclamantul s-a declarat consternat de concluzia parchetului conform careia el reprezenta un pericol pentru siguranta nationala a Romaniei si a solicitat instantei sa verifice informatiile ce au stat la baza acestei constatari a parchetului si la baza deciziei prin care era declarat indezirabil, pe care o considera injusta. 13. Prin Sentinta din data de 20 martie 2003, Curtea de Apel Bucuresti i-a respins contestatia . Aceasta a retinut ca masura litigioasa fusese luata de parchet in temeiul OUG nr. 194/2002 si ca datele si informatiile ce au stat la baza deciziei parchetului nu puteau in niciun caz sa fie aduse la cunostinta persoanei declarate indezirabile, avand in vedere caracterul lor de secret de stat, conform OUG nr. 194/2002 si Legii nr. 51/1991 privind siguranta nationala a Romaniei, coroborate. 14. Reclamantul a formulat recurs impotriva acestei sentinte, aratand ca prima instanta nu analizase temeinicia contestatiei sale deoarece omisese sa ii solicite parchetului informatiile ce statusera la baza deciziei prin care a fost declarat indezirabil, ceea ce i-ar fi permis sa exercite un control al motivelor pe care s-a intemeiat aceasta decizie . Pe de alta parte, el a aratat ca in fata judecatorilor nu fusese adusa nicio proba in sprijinul tezei parchetului si ca singurul document depus la dosar era Ordonanta parchetului din 7 martie 2003; or, acest document era lapidar si nu continea indicii sau informatii care sa le permita judecatorilor sa verifice daca comisese sau nu fapte de natura sa puna in pericol siguranta statului. 15. Conform afirmatiilor Guvernului, la data de 26 iunie 2003, o noua cerere de prelungire a masurii de luare in custodie a reclamantului a fost admisa prin Sentinta din data de 2 iulie 2003 a Curtii de Apel Bucuresti, dispunandu-se prelungirea acestei masuri pana la data de 8 septembrie 2003. La dosar nu au fost depuse copii ale acestor hotarari judecatoresti. 16. Prin Decizia din data de 1 octombrie 2003, Curtea Suprema de Justitie a respins recursul reclamantului, pe care l-a considerat inadmisibil. Aceasta a retinut ca sentinta Curtii de Apel Bucuresti era definitiva si nu putea face obiectul niciunei cai de atac. 3. Demersuri in vederea obtinerii unui titlu de calatorie 17. Din dosar reiese ca, la o data neprecizata, titlul de calatorie al reclamantului nu mai era valabil. La data de 9 aprilie 2003, acesta a primit din partea Ambasadei Irakului la Bucuresti un titlu de calatorie temporar, valabil pana la data de 9 mai 2003. Acest titlu nu a mai fost prelungit de Ambasada Irakului. 18. Autoritatile romane i-au eliberat reclamantului un nou titlu de calatorie valabil pana la data de 25 iulie 2003, prelungit ulterior pana la data de 4 septembrie 2003. Aceleasi autoritati au solicitat Ambasadei Iordanului si Ambasadei Turciei eliberarea unei vize de tranzit, insa au fost refuzate. 4. Procedura avand ca obiect obtinerea statutului de refugiat si indepartarea reclamantului de pe teritoriu 19. Prin Sentinta din 21 aprilie 2003, Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti a respins plangerea formulata de reclamant impotriva unei decizii a Oficiului National pentru Refugiati, prin care acestuia i s-a refuzat statutul de persoana refugiata pe teritoriul Romaniei. Instanta a statuat ca simplul refuz al reclamantului de a se inrola in armata irakiana din cauza ca se considera o persoana pacifista si ca nu era de acord cu politica militara irakiana nu era un motiv suficient pentru a i se acorda statutul de refugiat. Aceasta sentinta a ramas definitiva dupa ce a fost confirmata in recurs prin Decizia din data de 10 octombrie 2003 a Tribunalului Bucuresti. 20. Reclamantul a parasit teritoriul Romaniei la data de 26 septembrie 2003. Conform informatiilor furnizate de avocata sa, el se afla in prezent in Irak, unde are "o situatie dramatica". Nu a mai fost oferita nicio alta precizare pentru a sustine aceasta afirmatie. II. Dreptul si practica interna pertinente A. Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor din Romania (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 955 din 27 decembrie 2002) 21. Prevederile relevante sunt urmatoarele: ARTICOLUL 81 "(1) Aducerea la cunostinta strainului a dispozitiei de parasire a teritoriului Romaniei se realizeaza de catre Autoritatea pentru straini ori de formatiunile sale teritoriale. (2) Dispozitia de parasire a teritoriului se redacteaza in doua exemplare, in limba romana si intr-o limba de circulatie internationala. (3) Atunci cand strainul este prezent, un exemplar al dispozitiei de parasire a teritoriului se inmaneaza acestuia, sub semnatura (...)
Conditiile in care un solicitant de azil poate fi transferat Sursa: EuroAvocatura.ro
CJUE: Conditiile in care un dezertor provenit dintr-un stat tert poate obtine azil in UE Sursa: Euroavocatura.ro
Un solicitant de azil nu poate fi transferat catre un stat membru in care risca sa fie supus unor tratamente inumane Sursa: EuroAvocatura.ro
Respinge cerere de despagubire introdusa in urma inghetarii nelegale a fondurilor acestuia de catre Consiliu Sursa: EuroAvocatura.ro
Dispozitii de drept international privat. Dispozitii generale (Art. 2.557 - 2.571 - Noul Cod Civil) Sursa: EuroAvocatura.ro
Pentru femeile intre 15 si 44 de ani, violenta este cauza majora a instabilitatii si a decesului Sursa: EuroAvocatura.ro
O persoana poate fi exclusa de la recunoasterea statutului de refugiat in cazul in care are o raspundere individuala pentru actele comise de o organizatie care foloseste metode teroriste Sursa: EuroAvocatura.ro