CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI
HOTARAREAdin 20 iulie 2006,definitiva la 20 octombrie 2006, in Cauza Bartos impotriva Romaniei(Cererea nr. 12.050/02)
In Cauza Bartos impotriva Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a treia), reunita intr-o camera compusa din: domnii Bostjan M. Zupancic, presedinte, J. Hedigan, L. Caflisch, Corneliu Birsan, doamna A. Gyulumyan si domnii Egbert Myjer si David Thor Bjorgvinsson, judecatori, si Vincent Berger, grefier de sectie, dupa ce a deliberat in camera de consiliu la 20 iulie 2006, pronunta prezenta hotarare, adoptata la aceeasi data: PROCEDURA 1. La originea cauzei se afla o cerere (nr. 12.050/02) indreptata impotriva Romaniei, prin care un cetatean al acestui stat, doamna Doina Elena Bartos (reclamanta), a sesizat Curtea la 11 ianuarie 2002, in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia). 2. Reclamanta, care a beneficiat de asistenta judiciara, a fost reprezentata de domnul Dan Sergiu Oprea, avocat in Brasov. Guvernul roman (Guvernul) a fost reprezentat de agentul sau, doamna R. Rizoiu, apoi de doamna B. Ramascanu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe. 3. Reclamanta s-a plans de incalcarea principiului securitatii raporturilor juridice, precum si de incalcarea dreptului la respectarea bunurilor, din cauza anularii unei hotarari definitive ca urmare a introducerii unui recurs in anulare de catre procurorul general. 4. La 11 martie 2005, presedintele Sectiei a treia a hotarat sa comunice Guvernului plangerea. Intemeindu-se pe dispozitiile art. 29 A� 3 din Conventie, acesta a hotarat, de asemenea, ca admisibilitatea si fondul sa fie examinate impreuna. IN FAPT I. Circumstantele cauzei 5. Reclamanta s-a nascut in anul 1937 si locuieste la Budapesta. 6. Ca urmare a stabilirii reclamantei in strainatate in anul 1989, statul a intrat in posesia unui bun imobil, compus dintr-o casa si din terenul aferent, care apartinea reclamantei. 7. In anul 1992, reclamanta a introdus la Judecatoria Brasov o actiune in revendicarea bunului sus-mentionat. Printr-o sentinta din data de 14 aprilie 1993, actiunea a fost admisa. Aceasta hotarare a devenit definitiva la 20 aprilie 1994. 8. Printr-o sentinta din 4 octombrie 1994, Judecatoria Brasov a hotarat ca sotii L., chiriasii care ocupau imobilul din anul 1989 in baza unui contract de inchiriere incheiat cu statul, trebuie sa incheie un nou contract de inchiriere cu reclamanta. 9. La 9 mai 1995, Curtea Suprema de Justitie a admis recursul in anulare introdus de procurorul general impotriva Sentintei din data de 14 aprilie 1993. 10. Printr-un contract incheiat la 11 octombrie 1996 cu statul, sotii L. au cumparat imobilul. Totusi, actiunea reclamantei in anularea acestui contract a fost admisa printr-o sentinta din 6 martie 1997 a Judecatoriei Brasov. Aceasta sentinta a devenit definitiva la 7 decembrie 1998 ca urmare a respingerii recursului formulat de sotii L. 11. Intre timp, printr-o sentinta din 27 iunie 1995, Judecatoria Brasov a admis o noua actiune in revendicare introdusa de reclamanta impotriva statului. Aceasta hotarare a fost confirmata printr-o decizie definitiva din 9 octombrie 1998 a Curtii de Apel Brasov. 12. La 15 noiembrie 1999, reclamanta a initiat o procedura in vederea evacuarii sotilor L., la a carei finalizare, la 31 martie 2000, ea a reintrat in posesia imobilului. 13. Printr-o actiune introdusa la 2 august 1999 la Judecatoria Brasov, sotii L. au solicitat obligarea reclamantei la restituirea catre ei a costului lucrarilor pe care le-au efectuat in casa . 14. Reclamanta a formulat cerere reconventionala prin care a solicitat daune si dobanzile aferente pentru degradarea imobilului, cat si chiriile pe care sotii L. ar fi trebuit sa i le plateasca, in opinia sa, incepand cu 1 iunie 1994. 15. Printr-o sentinta din 27 octombrie 2000, bazandu-se pe concluziile a doua expertize tehnice si pe constatarile personale ale judecatorului facute cu ocazia unei cercetari la fata locului, instanta a respins atat actiunea principala, cat si cererea reconventionala. Judecatorul a estimat ca fostii chiriasi nu aveau dreptul la restituirea costului lucrarilor efectuate, deoarece acestea au fost efectuate fara autorizatiile prevazute de lege. In ceea ce priveste solicitarea reclamantei, instanta a stabilit ca lucrarile in cauza nu reprezentau degradari ale imobilului si ca sotii L. nu puteau fi obligati la plata chiriilor, in conditiile in care reclamanta nu fusese parte in contractul de inchiriere incheiat. 16. Ca urmare a apelului reclamantei, printr-o decizie din 24 iunie 2001, Tribunalul Brasov a stabilit ca lucrarile efectuate nu erau utile si nici de natura sa creasca valoarea imobilului si ca, dimpotriva, acestea au adus daune imobilului. 17. Luand in considerare Sentinta din 4 octombrie 1994 a Judecatoriei Brasov, care obligase sotii L. sa incheie un contract de inchiriere cu reclamanta, precum si faptul ca, in acelasi timp, contractul de vanzare-cumparare cu privire la imobil fusese anulat, Tribunalul a stabilit ca ei trebuie sa plateasca reclamantei cuantumul chiriilor pentru perioada cuprinsa intre 1 iunie 1994 si 15 noiembrie 1999. 18. Tribunalul i-a obligat, de asemenea, la plata unei despagubiri pentru reabilitarea imobilului, precum si la restituirea costurilor si cheltuielilor judiciare, suma totala ridicandu-se la 84.741.747 ROL. 19. Ca urmare a recursului formulat de sotii L., aceasta solutie a fost mentinuta printr-o decizie definitiva din 24 septembrie 2001 a Curtii de Apel Brasov. 20. In cursul lunii noiembrie 2001, reclamanta a vandut imobilul unui tert . 21. La sfarsitul lunii martie 2002, sotii L. au platit reclamantei suma stabilita de Tribunalul Brasov. 22. La o data neprecizata, ca urmare a solicitarii sotilor L., procurorul general a introdus la Curtea Suprema de Justitie un recurs in anulare impotriva sentintei Judecatoriei si a celor doua decizii pronuntate de Tribunal si de Curtea de Apel. 23. El a aratat ca, in procesul de interpretare a documentelor aflate la dosar si a legislatiei interne, instantele au comis grave erori de drept, ceea ce a determinat solutionarea gresita a litigiului. El a argumentat ca lucrarile efectuate de sotii L. au fost necesare si utile si au dus la cresterea valorii imobilului. In ceea ce priveste plata chiriilor, procurorul general a considerat ca, in absenta unui contract de inchiriere, acestea nu erau datorate. 24. Invocand principiul autoritatii de lucru judecat a Deciziei din 24 septembrie 2001, reclamanta a solicitat respingerea recursului in anulare. 25. Printr-o decizie din 19 noiembrie 2002, Curtea Suprema de Justitie a admis argumentele procurorului general si a casat deciziile contestate. 26. Pe fond, Curtea Suprema de Justitie a admis actiunea sotilor L. si a obligat reclamanta sa le plateasca daune reprezentand costul lucrarilor in cuantum de 92.158.026 ROL. 27. La 7 noiembrie 2005, la cererea sotilor L., care solicitau plata sumei sus-mentionate, un executor judecatoresc a inceput executarea silita asupra bunurilor reclamantei. Aceasta a introdus in fata Judecatoriei Brasov o contestatie la executare care inca nu a fost solutionata. II. Dreptul intern relevant
Ce acte normative va abroga Noua lege a pensiilor (Legea 263/2010)? Sursa: EuroAvocatura.ro