Hotararea CEDO in Cauza Bulfinsky impotriva Romaniei

52. Reclamantul s-a plans ca pedeapsa sa a fost majorata de curtea de apel numai pentru ca era student, lucru care, dupa parerea sa, a constituit o discriminare ce intra sub incidenta art. 6 A� 1 din Conventie coroborat cu art. 14.
53. In temeiul art. 7 din Conventie, reclamantul s-a plans de faptul ca a fost condamnat pentru o infractiune ce nu a existat niciodata, in masura in care a fost victima unei inscenari.
54. In opinia Curtii, capetele de cerere pe care reclamantul le-a formulat in temeiul art. 3, 7 si 14 din Conventie sunt doar o reiterare a celor deja formulate si analizate in temeiul art. 6.
In plus, Curtea apreciaza ca, desi o persoana poate fi umilita prin simplul fapt ca a fost condamnata penal, ceea ce este relevant in sensul art. 3 din Conventie este ca persoana ar trebui sa fie umilita nu pur si simplu prin condamnarea sa, ci de executarea pedepsei (vezi Tyrer impotriva Regatului Unit, 25 aprilie 1978, A� 30, seria A nr. 26). In cauza de fata, nimic nu indica o astfel de umilinta, iar reclamantul nu a reusit sa isi sustina alegatiile in sens contrar. In fine, Curtea observa ca infractiunea pentru care a fost condamnat reclamantul este incriminata prin Legea nr. 143. Capatul de cerere intemeiat pe art. 7 din Conventie este asadar nefondat.
55. Prin urmare, in lumina tuturor elementelor aflate in posesia sa si in masura in care este competenta sa se pronunte asupra aspectelor invocate, Curtea constata ca acestea nu indica nicio urma de incalcare a drepturilor si libertatilor prevazute in Conventie sau in protocoalele sale.
Rezulta ca aceasta parte a plangerii este vadit neintemeiata si trebuie respinsa in conformitate cu art. 35 A�A� 3 si 4 din Conventie .
56. In ceea ce priveste capetele de cerere formulate in temeiul art. 5 din Conventie, Curtea observa ca arestarea preventiva a reclamantului s-a finalizat odata cu pronuntarea Sentintei din 15 aprilie 2003, adica cu mai mult de 6 luni inainte de depunerea cererii de fata la data de 2 iulie 2004 [vezi Mujea impotriva Romaniei (dec.), nr. 44.696/98, 10 septembrie 2002, si Negoescu impotriva Romaniei (dec.), nr. 55.450/00, 17 martie 2005].
57. Rezulta ca acest capat de cerere a fost introdus tardiv si trebuie respins in conformitate cu art. 35 A�A� 1 si 4 din Conventie .
III. Asupra aplicarii art. 41 din Conventie
58. Conform art. 41 din Conventie:
"Daca Curtea declara ca a avut loc o incalcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila."
A. Prejudiciu
59. Reclamantul a solicitat suma de 109.000 euro (EUR) ca daune materiale, detaliata dupa cum urmeaza:
- 4.000 EUR reprezinta salariul pe care l-ar fi castigat din anul 2002 pana in anul 2004 daca ar fi continuat sa ocupe locul de munca pe care il avea la data arestarii sale;
- 105.000 EUR reprezinta salariul pe care l-ar fi castigat din anul 2004, cand avea sa absolve studiile universitare, si pana in prezent.
De asemenea, reclamantul a solicitat suma de 105.000 EUR ca daune morale.
60. Guvernul a argumentat ca reclamantul nu si-a justificat pretentiile si ca nu exista nicio legatura de cauzalitate intre acestea si condamnarea sa.
De asemenea, acesta a considerat ca simpla constatare a unei incalcari ar constitui, in sine, o reparatie echitabila suficienta pentru prejudiciul moral pretins de reclamant.
In fine, Guvernul a subliniat ca, in cazul in care Curtea ar constata ca procedura penala nu a fost echitabila, Codul de procedura penala prevedea posibilitatea redeschiderii procedurii in fata instantelor interne.
61. Curtea retine ca reclamantul are optiunea de a solicita redeschiderea procedurii in temeiul dreptului intern.
In ceea ce priveste prejudiciul invocat de reclamant, Curtea nu distinge nicio legatura de cauzalitate intre incalcarea constatata si prejudiciul material pretins; prin urmare, respinge acest capat de cerere . Pe de alta parte, Curtea ii aloca reclamantului suma de 10.000 EUR ca daune morale.
B. Cheltuieli de judecata
62. Reclamantul nu a solicitat rambursarea cheltuielilor de judecata .
C. Dobanzi moratorii
63. Curtea considera potrivit ca rata dobanzii moratorii sa se bazeze pe rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal a Bancii Centrale Europene, majorata cu 3 puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
In unanimitate,
C U R T E A

1. declara cererea admisibila in ceea ce priveste art. 6 A� 1 din Conventie si inadmisibila in rest;
2. hotaraste ca a avut loc o incalcare a dreptului la un proces echitabil prevazut de art. 6 A� 1 din Conventie;
3. hotaraste ca nu are rost sa analizeze celelalte capete de cerere intemeiate pe art. 6 din Conventie;
4. hotaraste:
a) ca statul parat sa ii plateasca reclamantului, in termen de 3 luni de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari, conform art. 44 A� 2 din Conventie, suma de 10.000 EUR (zece mii euro), plus orice suma ce ar putea fi datorata cu titlu de impozit, cu titlu de daune morale, suma ce va fi convertita in moneda nationala a statului parat la cursul de schimb valabil la data platii;
b) ca, incepand de la expirarea termenului mentionat mai sus si pana la efectuarea platii, aceasta suma sa se majoreze cu o dobanda simpla avand o rata egala cu cea a facilitatii de imprumut marginal a Bancii Centrale Europene valabila in aceasta perioada, majorata cu 3 puncte procentuale;
5. respinge cererea de satisfactie echitabila in rest.
Redactata in limba engleza, apoi comunicata in scris la data de 1 iunie 2010, in aplicarea art. 77 A�A� 2 si 3 din Regulament.


Josep Casadevall, Santiago Quesada,