Hotararea CEDO in Cauza Bulfinsky impotriva Romaniei

22. Tribunalul a pronuntat o sentinta in cauza la data de 15 aprilie 2003. Cei 3 inculpati au fost gasiti vinovati de savarsirea infractiunii de trafic de droguri si condamnati fiecare la 4 ani de inchisoare. Instanta a dedus din pedeapsa timpul petrecut in arest preventiv. De asemenea, instanta a confiscat cele 1.965 de tablete de MDMA ce au ramas dupa efectuarea testelor de laborator.
23. Tribunalul a respins argumentele apararii pe motivul ca, in temeiul Legii nr. 143, declaratiile date de agentii sub acoperire si de colaboratorii acestora pot constitui mijloace de proba . Instanta a constatat ca declaratiile respective nu fusesera obtinute in mod ilegal si a considerat ca argumentele in sens contrar ale apararii nu puteau pune sub semnul indoielii aceste probe. De asemenea, instanta a considerat ca intentia inculpatilor de a vinde droguri a fost dovedita prin angajarea lor in negocieri cu Toni si Gotti, ceea ce le-a permis acestora, la randul lor, sa il autorizeze pe Sven sa faca tranzactia cu inculpatii si sa obtina drogurile de la acestia.
Pentru a ajunge la aceasta concluzie instanta s-a bazat pe declaratiile date politiei de catre suspecti si de catre agentii sub acoperire Toni si Sven, precum si pe declaratiile reclamantului in fata instantei. Aceasta a acordat prioritate declaratiei date de D.C. in timpul cercetarilor, considerand ca retragerea declaratiei sale initiale date politiei nu a fost justificata, intrucat aceasta nu a dovedit ca a fost constransa sa dea respectiva declaratie .
3. Procedura in apel
24. Toate partile au introdus apel impotriva Sentintei din 15 aprilie 2003. Avocatul apararii a reiterat faptul ca probele stranse impotriva inculpatilor erau ilegale, ca drogurile apartinusera politiei si ca Bogdan ar trebui audiat de instanta.
25. Printr-o decizie din data de 29 octombrie 2003, Curtea de Apel Bucuresti a mentinut constatarile tribunalului cu privire la situatia de fapt din cauza si aprecierea acestuia cu privire la vinovatia participantilor. Cu toate acestea, instanta a considerat ca tribunalul facuse o eroare in determinarea cuantumului pedepsei prin faptul ca nu luase in considerare gravitatea infractiunilor comise si faptul ca, in calitate de studenti, participantii aveau un nivel de educatie mai ridicat, care ar fi trebuit sa le fi permis sa inteleaga gravitatea faptelor lor. Prin urmare, instanta a majorat pedeapsa la 12 ani de inchisoare pentru fiecare inculpat.
26. Printr-o decizie definitiva din 20 aprilie 2004, Inalta Curte de Casatie si Justitie a respins recursurile inculpatilor si a mentinut decizia curtii de apel.
II. Dreptul intern si international relevant
27. Prevederile relevante din Codul de procedura penala si din Legea nr. 143 sunt descrise in Hotararea din 29 septembrie 2009, definitiva la 29 decembrie 2009, in Cauza Constantin si Stoian impotriva Romaniei, nr. 23.782/06 si nr. 46.629/06, A�A� 33-34.
28. Textele Consiliului Europei privind utilizarea tehnicilor speciale de investigatie sunt detaliate in Hotararea Ramanauskas impotriva Lituaniei [MC], nr. 74.420/01, A�A� 35-37, CEDO 2008-....

IN DREPT

I. Asupra pretinsei incalcari a art. 6 din Conventie
29. Reclamantul s-a plans de faptul ca nu a beneficiat de un proces echitabil in procedura penala indreptata impotriva sa, afirmand ca ar fi avut loc o incalcare a art. 6 A�A� 1 si 3 din Conventie, care prevad urmatoarele:
"1. Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public [...] a cauzei sale, de catre o instanta [...] care va hotari [...] asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa. Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public. [...]
3. Orice acuzat are, in special, dreptul: [...]
(d) sa intrebe sau sa solicite audierea martorilor acuzarii si sa obtina citarea si audierea martorilor apararii in aceleasi conditii ca si martorii acuzarii;".
30. Mai precis, reclamantul a sustinut ca el si prietenii sai au fost victimele unei inscenari a agentilor sub acoperire si a colaboratorului acestora si ca drogurile gasite la locul faptei apartineau politiei. De asemenea, reclamantul s-a plans de faptul ca nu a existat nicio proba legala cu privire la implicarea lor in traficul de droguri si ca instantele nu au analizat probe esentiale; mai precis, acestea nu au dispus prelevarea amprentelor digitale de pe punga ce continea drogurile, audierea martorului-cheie Bogdan si analizarea transcrierii convorbirilor telefonice care avusesera loc intre coinculpati si agentii sub acoperire. In plus, acesta a considerat ca procurorul si instantele nu au stabilit in mod corect incadrarea juridica a faptei presupus savarsite.
In temeiul aceluiasi articol, reclamantul s-a plans ca hotararile judecatoresti nu au fost pronuntate in sedinta publica.
A. Asupra admisibilitatii
31. Curtea observa ca acest capat de cerere nu este vadit neintemeiat in sensul art. 35 A� 3 din Conventie . Pe de alta parte, Curtea constata ca acesta nu este afectat de niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, el trebuie declarat admisibil.
B. Asupra fondului
1. Argumentele partilor
a) Guvernul
32. Guvernul a sustinut punctul de vedere al procurorului cu privire la situatia de fapt, astfel cum a fost confirmat de instantele interne.
33. Acesta a prezentat o descriere detaliata a procedurii interne privind operatiunile politienesti sub acoperire si a subliniat ca un sistem care sa permita astfel de operatiuni era uzual in multe tari europene, fiind recomandat de Consiliul Europei si de Uniunea Europeana in anumite situatii.
34. In ceea ce priveste situatia de fapt din cauza de fata, Guvernul a negat existenta unei inscenari a politiei si a considerat ca probele depuse la dosar ii sustin argumentele.
35. De asemenea, Guvernul a respins sustinerile referitoare la inechitatea procedurii. In opinia sa, instantele au interpretat in mod detaliat probele si si-au prezentat concluziile in mod amanuntit.
36. Mai mult chiar, spre deosebire de Cauza Teixeira de Castro impotriva Portugaliei (9 iunie 1998, Culegere de hotarari si decizii 1998-IV), in cauza de fata instantele nu si-au intemeiat hotararile numai pe declaratiile agentilor sub acoperire, ci si pe declaratiile paratilor, date in diferitele stadii ale procedurii.
37. In fine, citand Hotararea Klaas impotriva Germaniei (22 septembrie 1993, A� 29, seria A nr. 269), Guvernul a subliniat ca, in mod normal, nu intra in competenta Curtii Europene sa substituie propria sa apreciere asupra situatiei de fapt celei facute de instantele interne si ca, in principiu, le revine acestor instante sa aprecieze probele administrate in fata lor.
b) Reclamantul
38. Reclamantul a sustinut ca in dosar nu existau probe concludente ca luase parte la traficul de droguri si a reiterat ca in momentul arestarii asupra sa nu s-au gasit droguri.
39. Acesta a argumentat ca nu participase la nicio operatiune ce presupunea vanzarea de droguri, avand in vedere ca drogurile au trecut din mainile unuia dintre agentii de politie in mainile celuilalt, fara nicio intentie de a le vinde. Dupa parerea sa, a fost vorba doar despre o operatiune a politiei in vederea strangerii de probe. Reclamantul a reiterat ca instantele nu au analizat inregistrarile video sau audio ale operatiunii, ca nu s-au luat amprente digitale de pe punga ce continea drogurile si ca nu a avut loc nicio confruntare intre inculpati si agentii sub acoperire si colaboratorul acestora, care nu au fost niciodata audiati de procuror sau de instante.
2. Aprecierea Curtii
40. Curtea reitereaza jurisprudenta sa recenta referitoare la art. 6 din Conventie, in care a facut o distinctie detaliata intre conceptul de inscenare si utilizarea tehnicilor legale ale activitatilor sub acoperire si a reafirmat obligatia instantelor interne de a face o analiza atenta a materialului aflat la dosar atunci cand un acuzat invoca o inscenare din partea politiei. In acest context, Curtea a mai stabilit si ca rolul sau, potrivit art. 6 A� 1 din Conventie, nu este sa stabileasca daca anumite mijloace de proba au fost obtinute ilegal, ci mai degraba sa analizeze daca o astfel de "ilegalitate" a avut drept consecinta incalcarea unui alt drept protejat prin Conventie; astfel, Curtea trebuie sa analizeze calitatea aprecierilor facute de instantele interne cu privire la pretinsa inscenare si sa se asigure ca acestea au asigurat in mod adecvat dreptul la aparare al inculpatului, in special dreptul la proceduri contradictorii si la egalitatea armelor (vezi Ramanauskas, mentionata mai sus, A�A� 49-61; Malininas impotriva Lituaniei, nr. 10.071/04, A�A� 34-35, 1 iulie 2008, si Bykov impotriva Rusiei [MC], nr. 4.378/02, A�A� 88-93, 10 martie 2009).
41. Pentru a stabili daca, in cauza de fata, agentii de politie sub acoperire s-au limitat sau nu la "investigarea activitatii infractionale intr-un mod esentialmente pasiv" (vezi Ramanauskas, mentionata mai sus, A� 55), Curtea tine seama de o serie de considerente. Nu exista niciun indiciu ca reclamantul sau coinculpatii ar fi fost implicati anterior in infractiuni legate de droguri. Curtea observa ca autoritatile nu au oferit detalii si nu au facut trimitere la nicio proba obiectiva referitoare la comportamentul infractional al suspectilor inainte de incidentele din data de 29 aprilie 2002. Mai mult chiar, nu s-au gasit droguri nici in posesia reclamantului, nici la el acasa (vezi paragraful 16 de mai sus).
42. De asemenea, Curtea observa ca partile au dat interpretari diferite evenimentelor ce au avut loc la data de 29 aprilie 2002. In opinia autoritatilor, reclamantul si coinculpatii sai acceptasera sa intermedieze tranzactia. Cu toate acestea, reclamantul, sustinand ca a fost vorba despre o inscenare a politiei, a declarat ca nu stia ce contine punga, care, de fapt, ii apartinea colaboratorului politiei, Bogdan; de asemenea, reclamantul a mai sustinut ca drogurile din punga apartineau politiei.
43. In lumina acestor interpretari divergente, este esential pentru Curte sa analizeze procedura in care a fost invocat capatul de cerere privind provocarea, pentru a se asigura ca drepturile apararii au fost asigurate in mod adecvat, in special dreptul la o procedura contradictorie si la egalitatea armelor [vezi Ramanauskas, A�A� 60-61, si Malininas, A� 34, ambele mentionate mai sus, si Khudobin impotriva Rusiei, nr. 59.696/00, A� 133, CEDO 2006-XII (extrase)].
44. In condamnarea reclamantului si a coinculpatilor sai, instantele s-au bazat exclusiv pe probele obtinute in cadrul urmaririi penale, si anume pe rapoartele scrise ale agentilor sub acoperire si pe declaratiile suspectilor, precum si pe marturiile inculpatilor in fata primei instante.
Instantele nu au raspuns cererilor apararii de a se administra probe, in special cu privire la implicarea si rolul lui Bogdan, nici solicitarii de a fi prelevate amprente digitale de pe pungile ce contineau drogurile sau de a analiza inregistrarile evenimentelor. In plus, instantele nu i-au audiat pe agentii sub acoperire. Astfel, apararea nu a avut nicio ocazie de a adresa intrebari martorilor. De asemenea, instantele au hotarat sa acorde prioritate declaratiilor obtinute de anchetatori si au considerat ca cele date in fata instantei de fond au fost false.
45. In lumina sustinerilor inculpatilor cu privire la implicarea politiei, instantele interne nu ar fi putut sa asigure respectarea principiului echitatii si, in special, a celui al egalitatii armelor fara a-i audia pe Bogdan si pe agentii de politie sub acoperire si fara a le permite paratilor sa adreseze intrebari acestor persoane, macar in scris. Mai mult chiar, instanta ar fi trebuit sa analizeze sau cel putin sa ofere explicatii mai detaliate cu privire la motivul respingerii celorlalte cereri de administrare de probe.
46. Curtea nu poate retine in abstracto prioritatea ce ar trebui acordata declaratiilor date de un martor in sedinta publica si sub juramant in raport cu declaratiile aceluiasi martor date in cursul urmaririi penale, chiar daca cele doua sunt contradictorii (vezi Doorson impotriva Olandei, 26 martie 1996, A� 78, Culegere de hotarari si decizii 1996-II). Totusi, Curtea considera ca motivarea oferita de tribunal pentru justificarea prioritatii acordate declaratiilor lui D.C. in fata anchetatorilor ar putea ridica o problema in ceea ce priveste respectarea drepturilor apararii.
47. In fine, Curtea observa maniera sumara in care instantele interne au respins sustinerile privind inscenarea de catre politie. Aceasta retine ca elementul comun al interpretarilor divergente ale partilor asupra situatiei de fapt din cauza este ca reclamantul si prietenii sai au negociat cu Gotti/Bogdan si apoi s-au intalnit cu Sven.
48. In concluzie, desi tine seama de importanta si de dificultatile sarcinii anchetatorilor, Curtea considera, tinand cont de cele de mai sus, ca instantele interne nu au cercetat suficient sustinerile referitoare la inscenare. Pentru aceste motive, procedura reclamantului a fost lipsita de caracterul echitabil cerut de art. 6 din Conventie .
Prin urmare, a avut loc incalcarea art. 6 A� 1 din Conventie din acest punct de vedere.
49. Mai mult, Curtea considera ca concluzia de mai sus face inutila analizarea celorlalte capete de cerere .
II. Asupra celorlalte pretinse incalcari ale Conventiei
50. Reclamantul considera ca, in circumstantele spetei, pedeapsa la care a fost condamnat a constituit o incalcare a art. 3 din Conventie .
51. De asemenea, acesta a formulat cateva capete de cerere, in temeiul art. 5 din Conventie, cu privire la arestarea sa si arestul sau preventiv, in special cu privire la impunerea acestei masuri preventive si a prelungirii sale repetate de catre instante.