Hotararea CEDO in Cauza Mitrea impotriva Romaniei

CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI

SECTIA A TREIA

HOTARAREA

din 29 iulie 2008,

definitiva la 1 decembrie 2008,

in Cauza Mitrea impotriva Romaniei

(Cererea nr. 26.105/03)

In Cauza Mitrea impotriva Romaniei,

Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a treia), statuand in cadrul unei camere formate din: Josep Casadevall, presedinte, Corneliu Birsan, Bostjan M. Zupancic, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis Lopez Guerra, Ann Power, judecatori, si Santiago Quesada, grefier de sectie,

dupa ce a deliberat in camera de consiliu la data de 8 iulie 2008,

pronunta prezenta hotarare, adoptata la aceeasi data:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se afla o cerere (nr. 26.105/03) impotriva Romaniei introdusa in fata Curtii conform art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia) de catre un cetatean roman, domnul Augustin Mitrea (reclamantul), la data de 11 iulie 2003.

2. Reclamantul a fost reprezentat de domnul Vasile Florin Fericean, avocat in Baia Mare. Guvernul roman (Guvernul) a fost reprezentat de agentul sau, domnul Razvan-Horatiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe.

3. La data de 6 noiembrie 2007, Curtea a decis sa comunice Guvernului cererea privind pretinsa incalcare a dreptului reclamantului la un proces echitabil ca urmare a desfiintarii, intr-o cale extraordinara de atac, a unei hotarari judecatoresti definitive si executorii, favorabila acestuia. De asemenea, Curtea a decis sa examineze in acelasi timp admisibilitatea si temeinicia cererii (art. 29 A� 3 din Regulamentul Curtii).

IN FAPT

I. Circumstantele cauzei

4. Reclamantul s-a nascut in 1934 si locuieste la Baia Mare.

A. Procedura impotriva societatii I.W.

5. La data de 1 aprilie 2002, Tribunalul Maramures a obligat societatea I.W., fostul angajator al reclamantului, sa il reincadreze pe acesta pe postul sau si sa ii plateasca despagubiri . Aceasta hotarare a devenit definitiva.

Totusi, la data de 30 septembrie 2002, aceeasi instanta a admis cererea societatii I.W. si a anulat decizia din data de 1 aprilie 2002 (contestatie in anulare). Instanta a reexaminat cauza si a respins actiunea initiala a reclamantului.

Decizia din data de 30 septembrie 2002 a fost redactata la data de 28 octombrie 2002 si dactilografiata la data de 30 octombrie 2002. In conformitate cu dispozitiile procedurale, ea nu a fost comunicata partilor.

6. La data de 18 decembrie 2002, reclamantul a solicitat procurorului general sa introduca o cerere la Curtea Suprema de Justitie in vederea casarii deciziei din data de 30 septembrie 2002 (recurs in anulare). La data de 20 martie 2003, procurorul general a decis sa nu dea curs solicitarii reclamantului.

B. Procedura impotriva societatii M.

7. Printr-o sentinta din data de 3 februarie 2000, confirmata printr-o decizie definitiva a Tribunalului Maramures din data de 18 mai 2000, fostul angajator al reclamantului, o societate numita M., a fost obligat sa ii elibereze reclamantului cartea de munca si sa ii plateasca 100.000 lei romanesti vechi (ROL) cu titlu de cheltuieli de judecata .

8. La o data nespecificata, reclamantul a formulat o cerere adresata Judecatoriei Baia Mare pentru executarea silita a acestei sentinte. In aparare, societatea M. a sustinut ca nu mai detinea cartea de munca a reclamantului si ca doar angajatorul cel mai recent (I.W.) era in masura sa elibereze o copie a acesteia.

9. La data de 15 februarie 2002 cererea reclamantului a fost respinsa. Instanta a retinut, in special, ca faptele cauzei confirmau ca era imposibil din punct de vedere obiectiv pentru societatea M. sa ii elibereze reclamantului cartea sa de munca, intrucat documentul nu se mai afla in posesia acesteia.

10. Apelul reclamantului a fost admis de Tribunalul Maramures printr-o decizie definitiva din 17 iunie 2002, modificata la data de 12 septembrie 2002. Tribunalul Maramures a obligat societatea M. la plata de daune cominatorii de 350.000 ROL pe zi de intarziere, incepand cu data de 3 februarie 2000 pana la executare, si a dispus ca aceasta sa ii plateasca reclamantului 5.712.000 ROL cu titlu de cheltuieli de judecata . Dupa ce a analizat argumentele utilizate de judecatorie pentru a se pronunta in favoarea debitorului, instanta de apel a stabilit, in special, ca:

"Fiind pronuntata o hotarare irevocabila avand ca obiect obligatia de a face, respectiv obligarea paratei [compania M.] de a elibera reclamantului carnetul de munca, nu intereseaza piedicile la executarea acestei hotarari, la care face referiri instanta fondului."

11. La data de 10 martie 2003, societatea M. a introdus la Tribunalul Maramures o contestatie in anulare a deciziei din 17 iunie 2002, cu motivarea ca Tribunalul Maramures nu analizase dovezile care confirmau imposibilitatea sa de executare .

12. Reclamantul a sustinut ca societatea M. nu avea locus standi pentru a introduce o contestatie in anulare, deoarece aceasta procedura extraordinara era disponibila numai pentru partea care utilizase calea de atac a apelului. De asemenea, el a sustinut ca cererea ar trebui respinsa deoarece societatea M. a invocat aceleasi argumente ca cele din fata judecatoriei si a instantei de apel.

13. Printr-o decizie definitiva din 26 martie 2003, Tribunalul Maramures, deliberand intr-un complet diferit fata de cel din 17 iunie 2002, a admis cererea si a anulat decizia definitiva din 17 iunie 2002 pe fond, cat si decizia din 12 septembrie 2002 care o modifica. In consecinta, instanta a respins apelul reclamantului si a mentinut sentinta din 15 februarie 2002. Partile relevante din decizie sunt redactate astfel:

"Contestatia a fost formulata de catre societatea M., care a avut calitatea de intimata in dosarul de recurs, cu respectarea termenului prev. de art. 313 Cod procedura civila. (...)

Tribunalul apreciaza ca in speta sunt incidente prevederile legale invocate, respectiv dispozitiile art. 318 Cod procedura civila, instanta de recurs savarsind o greseala materiala in solutionarea acestuia, prin aceasta intelegandu-se orice eroare materiala evidenta pe care o savarseste instanta, prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale ale dosarului, si care este determinanta pentru solutia pronuntata.

In analiza motivelor de recurs, instanta trebuia sa aiba in vedere probele administrate, respectiv toate inscrisurile din care rezulta imposibilitatea executarii dispozitiei, respectiv lipsa carnetului de munca al reclamantului de la societatea contestatoare. Retinerea instantei de recurs ca nu intereseaza piedicile la executarea hotararii sunt afirmatii care contravin probelor."

II. Dreptul intern pertinent

14. Art. 318 din Codul de procedura civila defineste "eroarea materiala" ca unul dintre temeiurile pentru casarea unei decizii definitive prin intermediul caii extraordinare de atac a contestatiei in anulare. Acest articol este redactat, in partea relevanta, astfel:

ARTICOLUL 318

"Hotararile instantelor de recurs mai pot fi atacate cu

contestatie cand dezlegarea data este rezultatul unei greseli

materiale..."