Hotararea CEDO in Cauza Maria Atanasiu si altii impotriva Romaniei

CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI
SECTIA A TREIA

HOTARAREA
din 12 octombrie 2010
in Cauza Maria Atanasiu si altii impotriva Romaniei

(Cererile nr. 30.767/05 si 33.800/06)

Aceasta hotarare va ramane definitiva in conditiile prevazute de art. 44 A� 2 din Conventie . Ea poate fi supusa unor modificari de forma .
In Cauza Maria Atanasiu si altii impotriva Romaniei,
Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a treia), statuand in cadrul unei camere formate din: Josep Casadevall, presedinte, Elisabet Fura, Corneliu Birsan, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Ann Power, judecatori, si Santiago Quesada, grefier de sectie,
dupa ce a deliberat in camera de consiliu la datele de 8 iunie si 21 septembrie 2010,
pronunta urmatoarea hotarare, adoptata la aceasta din urma data:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se afla doua cereri (nr. 30.767/05 si 33.800/06) indreptate impotriva Romaniei, prin care 3 cetateni ai acestui stat (reclamantele), doamnele Maria Atanasiu si Ileana Iuliana Poenaru (Cererea nr. 30.767/05) si doamna Ileana Florica Solon (Cererea nr. 33.800/06), au sesizat Curtea la data de 11 august 2005 (Cererea nr. 30.767/05) si, respectiv, 4 august 2006 (Cererea nr. 33.800/06) in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia).
2. Doamnele Atanasiu si Poenaru sunt reprezentate de catre C.-L. Popescu si C.-R. Popescu, avocati in Bucuresti. Doamna Solon este reprezentata de catre R.-A. Niculescu-Gorpin si M. Niculescu-Gorpin, avocate in Bucuresti. Guvernul roman (Guvernul) este reprezentat de agentul sau, domnul Razvan-Horatiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe.
3. Cererile au fost comunicate Guvernului la data de 26 mai 2006 (Cererea nr. 30.767/05) si la data de 27 noiembrie 2008 (Cererea nr. 33.800/06). Atat reclamantele, cat si Guvernul au depus observatii scrise (art. 59 A� 1 din Regulament). Fiecare parte a trimis comentarii scrise cu privire la observatiile celeilalte. De asemenea, s-au primit observatii si din partea Asociatiei pentru Proprietatea Privata si din partea asociatiei ResRo Interessenvertretung Restitution in RumAA�nien, carora presedintele le-a permis sa intervina in procedura scrisa (art. 36 A� 2 din Conventie si art. 44 A� 3 din Regulament).
4. La data de 8 iunie 2010 a avut loc o audiere publica la Palatul Drepturilor Omului, la Strasbourg (art. 59 A� 3 din Regulament).
Au participat:
- pentru Guvern:
domnul R.-H. Radu, agent;
doamnele:
I. Cambrea;
A.-M. Valica;
domnul D. Dumitrache, consilieri;
- pentru reclamante:
avocatii:
C.-L. Popescu;
C.-R. Popescu;
R-A. Niculescu-Gorpin;
M. Niculescu-Gorpin.
5. Curtea a ascultat declaratiile domnului C.-L. Popescu si ale doamnelor R.-A. Niculescu-Gorpin si M. Niculescu-Gorpin, pentru reclamante, si ale domnului R.-H. Radu, pentru Guvern. Reclamanta Ileana Iuliana Poenaru a fost, de asemenea, prezenta la audiere.

IN FAPT

I. Circumstantele cauzei
6. Primele doua reclamante, doamnele Maria Atanasiu si Ileana Iuliana Poenaru, s-au nascut in anul 1912 si, respectiv, 1937 si locuiesc in Bucuresti. A treia reclamanta, doamna Ileana Florica Solon, s-a nascut in anul 1935 si locuieste in Bucuresti.
A. Contextul general
7. Dupa instaurarea regimului comunist in Romania in anul 1947, statul a procedat la nationalizarea pe scara larga a imobilelor si a terenurilor agricole.
8. Unul dintre decretele de nationalizare aplicate in materie de imobile a fost Decretul nr. 92/1950 pentru nationalizarea unor imobile, in baza caruia au fost nationalizate imobilele care apartineau unor fosti industriasi, mari proprietari de terenuri, bancheri si mari comercianti. Desi acest decret nu se referea la imobilele muncitorilor, functionarilor, intelectualilor si pensionarilor, numeroase imobile ce apartineau acestor categorii sociale au fost, de asemenea, nationalizate. In perioada 1949-1962, aproape toate terenurile agricole au fost transferate in patrimoniul cooperativelor agricole.
9. Dupa caderea regimului comunist, statul a adoptat o serie de legi in scopul repararii atingerilor aduse drepturilor de proprietate de catre acest regim .
10. Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute in proprietatea statului si Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 au consacrat principiul restituirii imobilelor nationalizate si al despagubirii in cazurile in care restituirea nu mai era posibila. Legea nr. 112/1995 a instaurat plafonarea despagubirii, insa Legea nr. 10/2001 a eliminat-o.
11. In ceea ce priveste terenurile agricole, Legea fondului funciar nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997 pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 si Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997 au majorat succesiv suprafata terenurilor susceptibile de a fi restituite. Ultima lege enumerata a dat dreptul la despagubire pentru terenurile a caror restituire nu mai era posibila.
12. Legea nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, cat si unele masuri adiacente a unificat procedurile administrative pentru restituirea bunurilor vizate de legile mentionate mai sus.