14. Reclamantii se opun acestei exceptii .
15. Curtea considera ca imposibilitatea pretinsa de reclamanti de a beneficia, timp de mai multi ani, de dreptul de proprietate recunoscut prin Sentinta ramasa definitiva din data de 11 octombrie 2000, pronuntata de Tribunalul Bucuresti, se analizeaza ca o situatie continua. Simplul fapt ca ei au incercat fara succes sa ii puna capat, solicitand, pe calea unei actiuni in justitie, restituirea in totalitate a bunului lor, nu schimba cu nimic aceasta constatare. In prezent, reclamantilor nu li s-a restituit bunul aflat in litigiu si nici nu au primit o despagubire la valoarea de piata a acestuia. Termenul de 6 luni prevazut la art. 35 A� 1 din Conventie nu a inceput, asadar, sa curga in speta (a se vedea Todicescu impotriva Romaniei, nr. 18.419/02, A� 16, 24 mai 2007, si Horia Jean Ionescu impotriva Romaniei, nr. 11.116/02, A� 24, 31 mai 2007).
16. Prin urmare, exceptia Guvernului nu poate fi admisa. De asemenea, Curtea constata ca acest capat de cerere nu este vadit nefondat in sensul art. 35 A� 3 din Conventie . Pe de alta parte, ea observa ca el nu este lovit de niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, el trebuie declarat admisibil.
B. Asupra fondului
17. Guvernul reitereaza argumentele prezentate anterior in cauze similare. El subliniaza in special circumstantele exceptionale care caracterizeaza in Romania mecanismul de restituire a bunurilor nationalizate sau de despagubire a fostilor proprietari, facand trimitere la jurisprudenta Broniowski impotriva Poloniei ([MC], nr. 31.443/96, CEDO 2004-V) si Jahn si altii impotriva Germaniei ([MC], nr. 46.720/99, 72.203/01 si 72.552/01, CEDO 2005-VI).
18. Reclamantii contesta caracterul real si efectiv al sistemului de despagubire stabilit prin Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, modificata prin Legea nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, cat si unele masuri adiacente.
19. Curtea a afirmat deja in numeroase cauze ca imposibilitatea exercitarii dreptului de proprietate al reclamantilor asupra bunurilor lor vandute de stat unor terti care le ocupau in calitate de chiriasi, combinata cu lipsa unei despagubiri la valoarea de piata a bunului, este incompatibila cu dreptul la respectarea bunurilor lor, garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 (Strain, mentionata mai sus, A�A� 39, 43 si 59; Porteanu impotriva Romaniei, nr. 4.596/03, A� 35, 16 februarie 2006).
20. In speta, Curtea nu distinge niciun motiv pentru a se abate de la abordarea sa din cauzele mentionate mai sus. Vanzarea de catre stat a bunului reclamantilor ii impiedica pe acestia si in prezent sa isi exercite dreptul de proprietate recunoscut printr-o hotarare definitiva. Curtea considera ca o astfel de situatie echivaleaza, in absenta oricarei despagubiri, cu o privare de proprietate de facto.
21. Curtea aminteste ca, la data evenimentelor, in dreptul intern nu exista nicio cale de atac efectiva care sa le poata oferi reclamantilor o despagubire pentru aceasta privare (Strain, mentionata mai sus, A�A� 23, 26-27, 55-56; Porteanu, mentionata mai sus, A�A� 23-24 si 34-35). In plus, aceasta observa ca, pana in prezent, Guvernul nu a demonstrat faptul ca sistemul de despagubiri stabilit in iulie 2005 prin Legea nr. 247/2005 le permitea beneficiarilor acestei legi sa incaseze, in baza unei proceduri si a unui calendar previzibile, o despagubire in raport cu valoarea de piata a bunurilor de care au fost privati.
22. Aceasta concluzie nu exclude orice evolutie pozitiva pe care ar putea-o cunoaste in viitor mecanismele de finantare prevazute de aceasta lege speciala, in vederea despagubirii persoanelor carora, ca si reclamantilor, li s-a recunoscut calitatea de proprietari printr-o hotarare judecatoreasca definitiva.
23. Prin urmare, a avut loc si continua sa aiba loc incalcarea art. 1 din Protocolul nr. 1.
II. Asupra aplicarii art. 41 din Conventie
24. Conform art. 41 din Conventie,
"Daca Curtea declara ca a avut loc o incalcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila."
A. Prejudiciu
25. Reclamantii solicita, cu titlu de prejudiciu material, suma de 73.938 euro (EUR), reprezentand valoarea de piata a apartamentului in litigiu, a dependintelor sale si a terenului aferent, precum si suma de 10.000 EUR pentru daunele morale. In sprijinul cererii lor, acestia trimit o expertiza tehnica din data de 16 aprilie 2006.
26. Guvernul considera ca valoarea de piata a bunului litigios este de 64.403 EUR si transmite un raport de expertiza din luna mai 2006.
27. In ceea ce priveste prejudiciul moral pretins, Guvernul arata ca nu exista nicio legatura de cauzalitate intre suma solicitata cu acest titlu si pretinsa incalcare a Conventiei. El considera ca o eventuala hotarare a Curtii de constatare a incalcarii art. 1 din Protocolul nr. 1 poate constitui, in sine, o reparatie suficienta a prejudiciului moral pretins de reclamanti.
28. Curtea reaminteste ca o hotarare prin care se constata o incalcare atrage pentru statul parat obligatia juridica, fata de Conventie, de a pune capat incalcarii si de a-i inlatura consecintele. Daca dreptul intern nu permite decat o inlaturare partiala a consecintelor acestei incalcari, art. 41 din Conventie ii confera Curtii puterea de a acorda o reparatie partii lezate prin actul sau omisiunea cu privire la care s-a constatat o incalcare a Conventiei.
29. Printre elementele luate in considerare de catre Curte atunci cand statueaza in materie se numara prejudiciul material, adica pierderile efectiv suferite ca o consecinta directa a incalcarii pretinse, precum si prejudiciul moral, adica repararea starii de temere, a neplacerilor si a incertitudinilor care au rezultat din aceasta incalcare, precum si a altor daune nemateriale (a se vedea, printre altele, Ernestina Zullo impotriva Italiei, nr. 64.897/01, A� 25, 10 noiembrie 2004).
30. Tinand cont de informatiile de care dispune cu privire la preturile de pe piata imobiliara locala si de elementele furnizate de parti in aceasta privinta si avand in vedere neplacerile si incertitudinea pe care situatia litigioasa le-a provocat-o reclamantilor, Curtea, statuand in echitate, le acorda impreuna suma de 71.000 EUR, pentru toate prejudiciile confundate.
B. Cheltuieli de judecata
31. Reclamantii solicita rambursarea cheltuielilor de judecata, fara a preciza suma si fara a furniza documente justificative.
32. Guvernul observa ca reclamantii nu au furnizat niciun document justificativ pentru a dovedi cheltuielile de judecata angajate. El nu se opune rambursarii acestora, cu conditia sa fie dovedite, necesare si sa aiba legatura cu cauza.
33. Curtea reaminteste ca, asa cum prevede art. 41 din Conventie, nu pot fi rambursate decat cheltuielile care au fost cu adevarat angajate, care au corespuns unei necesitati si care sunt intr-un cuantum rezonabil (a se vedea, printre altele, Nikolova impotriva Bulgariei [MC], nr. 31.195/96, A� 79, CEDO 1999-II).
34. Tinand cont de faptul ca reclamantii nu si-au justificat cheltuielile expuse, Curtea hotaraste sa nu le acorde nicio suma cu acest titlu .
C. Dobanzi moratorii
35. Curtea considera potrivit ca rata dobanzii sa se bazeze pe rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal a Bancii Centrale Europene, majorata cu 3 puncte procentuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
In unanimitate,
C U R T E A
1. declara cererea admisibila;
2. hotaraste ca a avut loc incalcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie;
3. hotaraste:
a) ca statul parat sa le plateasca impreuna reclamantilor, in cel mult 3 luni de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari conform art. 44 A� 2 din Conventie, suma de 71.000 EUR (saptezeci si una mii euro), pentru toate prejudiciile confundate, suma ce va fi convertita in moneda statului parat la cursul de schimb valabil la data platii, plus orice suma ce ar putea fi datorata cu titlu de impozit;
b) ca, incepand de la expirarea termenului mentionat mai sus si pana la efectuarea platii, aceste sume sa fie majorate cu o dobanda simpla avand o rata egala cu cea a facilitatii de imprumut marginal a Bancii Centrale Europene valabila in aceasta perioada, majorata cu 3 puncte procentuale;
4. respinge cererea de reparatie echitabila in rest.
Redactata in limba franceza, apoi comunicata in scris la data de 19 ianuarie 2010, in conformitate cu art. 77 A�A� 2 si 3 din Regulament.
Josep Casadevall, Santiago Quesada, presedinte grefier