Hotararea CEDO in Cauza Urbanovici impotriva Romaniei

B. Actiunea in anulare a adeverintei din 1955

10. La data de 19 aprilie 2001, Consiliul Local Oradea a depus la Judecatoria Oradea o actiune impotriva reclamantei, urmarind anularea adeverintei din 14 mai 1955 deoarece cuprindea neregularitati. Reclamanta a invocat exceptia autoritatii de lucru judecat, in masura in care instantele care au statuat cu privire la actiunea in revendicare solutionasera deja acest aspect.

11. Cauza a fost stramutata la Judecatoria Arad, care, la data de 28 martie 2002, a admis actiunea, a statuat ca documentul era fals si l-a anulat.

12. Apelul, respectiv recursul reclamantei au fost respinse succesiv de Tribunalul Arad, la data de 10 iulie 2002, si de Curtea de Apel Timisoara, prin Decizia irevocabila din data de 3 decembrie 2002.

C. Recursul in anulare impotriva Deciziei din 21 mai 2001

13. In urma solutiei date de Curtea de Apel Timisoara, Consiliul Local Oradea a formulat cerere de revizuire impotriva Deciziei din 21 mai 2001. De asemenea, acesta i-a cerut procurorului general sa formuleze un recurs in anulare in fata Curtii Supreme de Justitie, in vederea casarii aceleiasi decizii.

14. Prin Decizia irevocabila din data de 19 februarie 2003, Curtea Suprema de Justitie a admis cererea procurorului general, a retinut ca adeverinta din anul 1955 fusese declarata falsa, a casat toate hotararile pronuntate in actiunea in revendicare si, statuand pe fondul cauzei, a respins actiunea initiala pe motivul ca reclamanta nu isi dovedise dreptul de proprietate .

Curtea Suprema de Justitie a retinut urmatoarele:

"Desi, conform art. 129 (5) din Codul de procedura civila, judecatorii au indatorirea sa staruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, instanta de recurs a respins cererea de suspendare a cauzei, considerand ca este neintemeiata, cu toate ca solutia ce urma sa se pronunte in actiunea in anulare era esentiala pentru pronuntarea unei hotarari legale."

15. La data de 20 martie 2003, la cererea Consiliului Local Oradea, Judecatoria Oradea, fata de decizia Curtii Supreme de Justitie, a luat act de renuntarea la cererea de revizuire formulata.

II. Dreptul intern pertinent

16. Prevederile relevante ale Codului de procedura civila sunt urmatoarele:

Articolul 322

"Revizuirea unei hotarari ramase definitiva... se poate cere in urmatoarele cazuri:

................................................................................................

4. ....daca hotararea s-a dat in temeiul unui inscris declarat fals in cursul sau in urma judecatii..."

Articolul 330

"Procurorul general, din oficiu sau la cererea Ministrului Justitiei, poate ataca cu recurs in anulare, la Curtea Suprema de Justitie, hotararile judecatoresti irevocabile pentru urmatoarele motive: ...

2. cand prin hotararea atacata s-a produs o incalcare esentiala a legii, ce a determinat o solutionare gresita a cauzei pe fond, ori aceasta hotarare este vadit netemeinica;".

17. Art. 330 a fost abrogat prin art. I pct. 17 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura civila, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 195/2004

IN DREPT

I. Asupra pretinsei incalcari a art. 6 A� 1 din Conventie si art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie

18. In temeiul art. 6 A� 1 din Conventie si art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamanta s-a plans de faptul ca dreptul sau la un proces echitabil si dreptul sau de proprietate au fost incalcate in masura in care Hotararea irevocabila din 21 mai 2001 a Curtii de Apel Oradea a fost casata si, in final, actiunea sa a fost respinsa pe fond intr-o cale extraordinara de atac.

Art. 6 A� 1 prevede urmatoarele, in partea sa relevanta:

"Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil (...) a cauzei sale, de catre o instanta (...) care va hotari (...) asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil (...)."

Art. 1 din Protocolul nr. 1 prevede urmatoarele:

"Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.

Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii sau a amenzilor."

A. Asupra admisibilitatii

19. Invocand Cauza Stoicescu impotriva Romaniei (revizuire, nr. 31.551/96, 21 septembrie 2004), Guvernul a argumentat ca reclamanta nu a fost victima unei incalcari a prevederilor de mai sus, in masura in care nu a putut dovedi ca a dobandit prin mostenire un drept de proprietate .

20. Reclamanta a contestat aceasta pozitie si a reiterat ca probele aduse in procedura interna i-au confirmat drepturile succesorale.

21. Curtea considera ca exceptia de inadmisibilitate invocata de Guvern ridica probleme care sunt strans legate de fondul cererii.

Prin urmare, uneste exceptia preliminara cu fondul cauzei.

22. Curtea constata ca cererea nu este vadit neintemeiata in sensul art. 35 A� 3 din Conventie . Pe de alta parte, aceasta constata ca ea nu este lovita de niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, ea trebuie declarata admisibila.

B. Asupra fondului

1. Argumentele partilor