Hotararea CEDO in Cauza Rupa impotriva Romaniei (Nr. 1)

Din acest motiv, trebuie respinsa exceptia Guvernului intemeiata pe neepuizarea cailor de atac interne.

231. Curtea subliniaza, in fine, importanta pe care trebuie sa i-o acorde, in analiza notiunii de proces echitabil, aparentelor precum si sensibilitatii crescute a publicului fata de garantiile unei bune justitii (Borgers impotriva Belgiei, Hotararea din 30 octombrie 1991, seria A nr. 214 B, A� 24; Ocalan impotriva Turciei [MC], nr. 46.221/99, CEDO 2005-IV). Ea reaminteste si faptul ca, in materie de echitate, statele contractante se bucura de o marja de apreciere mai redusa in anchetele penale decat in domeniul contenciosului civil (Dombo Beheer B.V. impotriva Olandei, Hotararea din 27 octombrie 1993, seria A nr. 274, A� 32).

232. In acest sens, Curtea nu poate ignora anumite incidente aparute pe cand procesul reclamantului nu se finalizase inca si care erau susceptibile sa influenteze perceptia publicului in ceea ce priveste persoana reclamantului: difuzarea la televizor a imaginilor cu partea interesata si cuvintele prefectului, agent al statului, cu privire la vinovatia sa (paragrafele 38 si 53 de mai sus). In ceea ce priveste imaginile difuzate la televizor, Curtea acorda o importanta deosebita faptului ca, in ciuda invitatiei ce i-a fost adresata, Guvernul a omis sa formuleze comentarii in ceea ce priveste originea inregistrarii aflate in posesia canalului de televiziune care a difuzat-o. Ea considera la fel de surprinzator faptul ca inregistrarea video efectuata de colonelul N., mentionata in depozitia politistilor M.B. si M.R. pe care s-a bazat Tribunalul Judetean Hunedoara in stabilirea vinovatiei reclamantului pentru ultraj la adresa unui politist, nu se afla nici macar in dosarul acestei instante (paragraful 65 de mai sus).

233. Avand in vedere aceste considerente, Curtea apreciaza ca ansamblul dificultatilor mentionate mai sus a avut in speta un efect global atat de restrictiv asupra drepturilor apararii, incat principiul procesului echitabil, enuntat la art. 6 din Conventie, a fost incalcat. Prin urmare, ea nu considera necesar sa se pronunte separat asupra celorlalte puncte invocate de reclamant.

234. Prin urmare, a avut loc incalcarea dreptului reclamantului la un proces echitabil in sensul art. 6 A�A� 1, 2 si 3c din Conventie .

VII. Asupra pretinsei incalcari a art. 8 din Conventie

235. Reclamantul se plange de o incalcare a dreptului la respectarea domiciliului sau din cauza patrunderii politiei in domiciliul acestuia in dimineata zilei de 11 martie 1998 si invoca in acest sens art. 8 din Conventie, care prevede urmatoarele:

"1. Orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului sau si a corespondentei sale.

2. Nu este admis amestecul unei autoritati publice in exercitarea acestui drept decat in masura in care acest amestec este prevazut de lege si daca constituie o masura care, intr-o societate democratica, este necesara pentru securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirii faptelor penale, protejarea sanatatii sau a moralei, ori protejarea drepturilor si libertatilor altora."

236. Reclamantul sustine in continuare ca politistii au patruns cu forta in apartamentul sau la data de 11 martie 1998, in jurul orei 5,00 dimineata, fara sa aiba mandat de perchezitie.

237. Guvernul afirma ca politistii nu au intrat in apartament, ci ca au asteptat pe culoarul imobilului.

238. Curtea observa ca afirmatiile Guvernului sunt contrazise fara urma de indoiala de documentele aflate in posesia sa. Intr-adevar, atat parchetul, cat si instantele au admis ca politia patrunsese in apartamentul reclamantului (paragrafele 58 si 65 de mai sus).

De asemenea, ea constata ca nu a fost emis niciun mandat de perchezitie. Aceste fapte constituie in mod evident o ingerinta lipsita de temei legal in dreptul reclamantului la respectarea domiciliului sau in sensul art. 8 A� 2 din Conventie .

239. Prin urmare, a avut loc incalcarea art. 8 din Conventie .

VIII. Asupra pretinsei incalcari a art. 34 din Conventie

240. Reclamantul sustine ca actiunile politiei dupa introducerea cererii sale in fata Curtii aveau ca scop intimidarea lui pentru a-l determina sa isi retraga cererea . El invoca art. 34 din Conventie, care prevede urmatoarele:

"Curtea poate fi sesizata, printr-o cerere, de orice persoana fizica, organizatie neguvernamentala sau grup de particulari care se pretind victime ale unei incalcari de catre una dintre inaltele parti contractante a drepturilor recunoscute in conventie sau in protocoalele sale. Inaltele parti contractante se angajeaza sa nu impiedice prin nicio masura exercitiul eficace al acestui drept ."

241. Guvernul contesta sustinerile reclamantului.

242. Curtea reaminteste ca, pentru ca mecanismul de recurs individual instaurat de art. 34 din Conventie sa fie eficient, este de maxima importanta ca reclamantii, declarati sau potentiali, sa fie liberi sa comunice cu institutiile Conventiei, fara ca autoritatile sa le preseze in vreun fel sa isi retraga sau sa isi modifice cererile (cauzele Akdivar si altii impotriva Turciei, Hotararea din 16 septembrie 1996, Culegere 1996-IV, p. 1.219, A� 105, Aksoy impotriva Turciei, Hotararea din 18 decembrie 1996, Culegere 1996-VI, p. 2.288, A� 105, Kurt impotriva Turciei, Hotararea din 25 mai 1998, Culegere 1998-III, p. 1.192, A� 159, Ergi impotriva Turciei, Hotararea din 28 iulie 1998, Culegere 1998-IV, p. 1.784, A� 105, si Salman impotriva Turciei [MC], nr. 21.986/93, A� 130, CEDO 2000-VII). In acest sens, termenul "sa preseze" vizeaza nu numai coercitia directa si actele flagrante de intimidare, ci si actele sau contactele indirecte de rea-credinta menite sa ii descurajeze pe reclamanti sau sa ii faca sa renunte la recursul oferit de Conventie (Kurt, mentionata mai sus, A� 160).

243. In speta, nu au aparut controverse intre parti referitor la faptul ca, dupa introducerea cererii de fata, reclamantul a fost interogat de politie mai intai in aprilie 2001 si apoi pe data de 5 mai 2005 cu privire la plangerile pe care acesta le formulase impotriva politistilor din Hunedoara. Conform afirmatiilor reclamantului, politistii veniti sa il vada in inchisoare chiar l-au amenintat sa isi retraga plangerile. Reclamantul a fost convocat si la comisariat la data de 11 mai 2005 cu privire la aceste plangeri.

Este adevarat ca atat convocarile adresate reclamantului, cat si vizita pe care i-au facut-o politistii in detentie nu au fost insotite de alte acte care sa poata dovedi caracterul real al unei eventuale anchete privind sustinerile reclamantului. Totusi, Curtea a analizat deja mai sus aspectele legate de lipsa unei anchete eficiente referitoare la plangerea reclamantului privind relele tratamente (paragrafele 128, 137, 155, 179 de mai sus).

In rest, asa cum reiese din documentele aflate in posesia sa, Curtea observa ca reclamantul nu a fost interogat in niciun moment cu privire la cererea depusa in fata Curtii.

244. In aceste conditii, avand in vedere mijloacele de proba supuse aprecierii sale, Curtea apreciaza ca faptele nu sunt suficient de bine stabilite pentru a-i permite sa constate ca autoritatile statului parat l-au intimidat sau hartuit pe reclamant in circumstante menite sa il determine sa isi retraga sau sa isi modifice cererea sau sa il impiedice in orice alt fel sa isi exercite dreptul de recurs individual (vezi de exemplu, Berktay, mentionata mai sus, A�A� 208 si 209, Demiray impotriva Turciei, nr. 27.308/95, A�A� 58-63, CEDO 2000-XII, Togcu impotriva Turciei, nr. 27.601/95, A�A� 146-149, 31 mai 2005, Elci si altii impotriva Turciei, nr. 23.145/93 si 25.091/94, A�A� 711-725, 13 noiembrie 2003, si Timurtas impotriva Turciei, nr. 23.531/94, A�A� 119-123, CEDO 2000-VI).

245. Prin urmare, statul parat nu si-a incalcat obligatiile ce ii reveneau conform art. 34 din Conventie .

IX. Asupra aplicarii art. 41 din Conventie

246. Conform art. 41 din Conventie:

"Daca Curtea declara ca a avut loc o incalcare a conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila."

A. Prejudiciu

247. Reclamantul arata ca a fost deposedat de un lant de aur ce cantarea 7 grame, de o caciula, precum si de suma de 2.000.000 lei vechi (ROL) cu ocazia prinderii sale din 28 ianuarie 1998. El estimeaza valoarea totala a acestor bunuri la 330 euro (EUR), suma pe care o solicita drept daune materiale.

In plus, el sustine ca ar fi suferit un prejudiciu moral de 110.000 EUR rezultat din suferintele fizice si psihice pe care le-a suferit in principal din cauza relelor tratamente aplicate de agenti ai statului. El roaga Curtea sa tina cont, cand ii analizeaza cererea de reparatie echitabila, de sumele alocate in cauze similare prin natura si complexitatea lor, citand in acest sens cauzele Pantea impotriva Romaniei (mentionata mai sus, A� 301) si Notar impotriva Romaniei (solutionare amiabila), nr. 42.860/98, A� 49, 20 aprilie 2004).

248. Guvernul contesta realitatea prejudiciului material pretins de reclamant si considera ca excesiva suma pe care acesta o solicita ca reparatie a prejudiciului moral sustinut. Referitor la acest lucru, acesta arata ca in cauzele evocate de reclamant suma maxima acordata de Curte a fost de 40.000 EUR si este, asadar, mai mica decat cea solicitata in speta.

249. Curtea constata ca prejudiciul material pretins nu este probat. Prin urmare, nu este cazul sa acorde vreo despagubire in acest sens.

250. In schimb, Curtea reaminteste ca a constatat incalcari ale Conventiei in ceea ce priveste art. 3, 5, 6, 8 si 13.

251. Pentru Curte, fara indoiala, pe langa efectele psihice ale tratamentelor ce i-au fost aplicate, reclamantul trebuie sa fi incercat puternice sentimente de umilinta, neliniste, frustrare si nesiguranta, amplificate de lipsa de reactie a autoritatilor la doleantele sale. La acest lucru se adauga, pentru Curte, indiferenta evidenta a autoritatilor in fata plangerilor reclamantului si starea sa psihica, careia nu au stiut sa ii asigure o protectie adecvata.

252. De asemenea, Curtea reaminteste ca, atunci cand constata ca s-a pronuntat condamnarea unui reclamant in ciuda existentei unei eventuale abateri de la cerintele de echitate a procedurii, un nou proces sau o redeschidere a procedurii, la cererea partii interesate, reprezinta in principiu un mijloc adecvat de redresare a incalcarii constatate (vezi, mutatis mutandis, Somogyi impotriva Italiei, nr. 67.972/01, A� 86, CEDO 2004-IV; Balsan impotriva Republicii Cehe, nr. 1.993/02, A� 40, 18 iulie 2006). In acest sens, Curtea reaminteste ca modificarea adusa Codului de procedura penala prin Legea nr. 281/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, ii confera celui care a fost parte intr-o procedura penala interna si care obtine din partea Curtii constatarea ca drepturile omului si libertatile fundamentale au fost incalcate de autoritatile publice in ceea ce il priveste posibilitatea de a solicita redeschiderea procedurii in fata Curtii de Casatie.

253. In aceste circumstante, statuand in echitate si fara a pierde din vedere ca, in speta, nu este vorba de un incident izolat, ci de 4 episoade diferite si prelungite in timp, in privinta carora a ajuns la numeroase constatari de incalcare, Curtea ii aloca reclamantului suma de 30.000 EUR, cu titlu de daune morale.

B. Cheltuieli de judecata

254. Reclamantul solicita pentru cheltuielile de judecata efectuate in procedura in fata Curtii o suma totala de 12.034 EUR, pentru care trimite documente justificative.

255. In ceea ce il priveste, Guvernul considera excesiva cererea formulata.

256. Curtea, conform jurisprudentei sale, trebuie sa cerceteze daca cheltuielile a caror rambursare se solicita au fost efectuate cu adevarat, daca corespund unei necesitati si daca sunt rezonabile in ceea ce priveste cuantumul lor (vezi, de exemplu, Nilsen si Johnsen impotriva Norvegiei [MC], nr. 23.118/93, A� 62, CEDO 1999-VIII).

257. Avand in vedere criteriile mentionate mai sus, decontul detaliat al orelor de lucru ce i-a fost trimis, precum si numarul si complexitatea prolemelor pe care le-a ridicat cauza de fata, Curtea acorda suma solicitata cu acest titlu, ce urmeaza sa ii fie platita direct doamnei avocat Macovei. Din aceasta suma trebuie dedusa suma de 660 EUR platita de Consiliul Europei pe calea asistentei judiciare.

C. Dobanzi moratorii

258. Curtea considera potrivit ca rata dobanzii moratorii sa se bazeze pe rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal a Bancii Centrale Europene, majorata cu 3 puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,