Hotararea CEDO in Cauza Pappszasz impotriva Romaniei

CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI

HOTARAREA
din 21 februarie 2008,
definitiva la 21 mai 2008,

in Cauza Pappszasz impotriva Romaniei
(Cererea nr. 25.920/05)

In Cauza Pappszasz impotriva Romaniei,

Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a treia), statuand in cadrul unei camere formate din: Bostjan M. Zupancic, presedinte, Corneliu Birsan, Elisabet Fura-Sandstrom, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Isabelle Berro-Lefevre, judecatori, si Santiago Quesada, grefier de sectie,

dupa ce a deliberat in camera de consiliu la data de 31 ianuarie 2008,

pronunta urmatoarea hotarare, adoptata la aceasta data:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se afla o cerere (nr. 25.920/05) indreptata impotriva Romaniei, prin care un cetatean al acestui stat, doamna Ana Clara Ileana Pappszasz (reclamanta), a sesizat Curtea la data de 25 mai 2005 in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia).

2. Guvernul roman (Guvernul) este reprezentat de agentul sau, domnul R.H. Radu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

3. La data de 27 februarie 2006, Curtea a hotarat sa ii comunice cererea Guvernului. Invocand prevederile art. 29 A� 3 din Conventie, aceasta a hotarat sa se analizeze in acelasi timp admisibilitatea si fondul cauzei.

IN FAPT

I. Circumstantele cauzei

4. Reclamanta s-a nascut in anul 1925 si locuieste la Targu Mures.

5. In anul 1960, bunul imobil situat in Cluj-Napoca, Str. Bisericii Ortodoxe nr. 18, compus din doua corpuri de cladire si din terenul aferent in suprafata de 2.027 m², ce apartinuse parintilor sai, a facut obiectul unei confiscari.

6. La data de 28 aprilie 2000, in urma unei actiuni in revendicare imobiliara, reclamanta a obtinut o hotarare definitiva ce constata lipsa unui titlu al statului asupra bunului respectiv si dispunea ca autoritatile sa i-l restituie in calitate de mostenitoare. Instantele au dispus si inscrierea dreptului de proprietate al reclamantei in cartea funciara a imobilului.

7. In ciuda recunoasterii judiciare definitive a dreptului sau de proprietate, reclamanta s-a vazut in imposibilitatea de a recupera intregul sau bun, deoarece, in temeiul Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute in proprietatea statului, cu modificarile ulterioare, la datele de 19 decembrie 1996 si 27 ianuarie 1997, statul vanduse apartamentele nr. 3 si 5 din imobilul in discutie, precum si suprafata de 200 m² de teren aferenta acestor apartamente unor terti care le ocupau in calitate de chiriasi.

8. In anul 2002, reclamanta a solicitat instantelor sa constate nulitatea vanzarii apartamentelor respective. Ea arata ca confiscarea imobilului era ilegala si ca, in momentul vanzarii, cumparatorii fusesera de rea-credinta.

9. La finalul procedurii, prin decizia din data de 8 decembrie 2004, Curtea de Apel Cluj, confirmand lipsa titlului statului in momentul vanzarii, a respins actiunea reclamantei pe motivul ca, in momentul vanzarii, cumparatorii fusesera de buna-credinta si a obligat reclamanta sa le plateasca paratilor cheltuieli de judecata . Curtea de apel nu a acordat nicio despagubire reclamantei.

II. Dreptul si practica interna pertinente

10. Prevederile legale si jurisprudenta interna relevante sunt descrise in hotararile Brumarescu impotriva Romaniei ([GC], nr. 28.342/95, CEDO 1999-VII, pp. 250-256, A�A� 31-33), Strain si altii impotriva Romaniei (nr. 57.001/00, CEDO 2005-VII, A�A� 19-26), Paduraru impotriva Romaniei (nr. 63.252/00, A�A� 38-53, 1 decembrie 2005) si Tudor impotriva Romaniei (nr. 29.035/05, A�A� 15-20, 17 ianuarie 2008).