Hotararea CEDO in Cauza Velcea si Mazare impotriva Romaniei

IN DREPT

I. Asupra pretinsei incalcari a art. 2 din Conventie

78. Reclamantii sustin ca autoritatile nationale nu au efectuat o ancheta rapida si eficienta pentru a identifica si a pedepsi toate persoanele raspunzatoare pentru drama din 7 ianuarie 1993. Ei invoca art. 2 din Conventie, care prevede urmatoarele:

ARTICOLUL 2

"Dreptul la viata al oricarei persoane este protejat prin lege. Moartea nu poate fi cauzata cuiva in mod intentionat, decat in executarea unei sentinte capitale pronuntate de un tribunal in cazul in care infractiunea este sanctionata cu aceasta pedeapsa prin lege.

2. Moartea nu este considerata ca fiind cauzata prin incalcarea acestui articol in cazurile in care aceasta ar rezulta dintr-o recurgere absolut necesara la forta:

a) pentru a asigura apararea oricarei persoane impotriva violentei ilegale;

b) pentru a efectua o arestare legala sau pentru a impiedica evadarea unei persoane legal detinute;

c) pentru a reprima, conform legii, tulburari violente sau o insurectie."

A. Asupra admisibilitatii

79. Curtea constata ca reclamantii se plang, in speta, de ineficienta anchetei realizate care, potrivit opiniei lor, nu a asigurat protectia "prin lege" prevazuta de prima fraza a art. 2. De asemenea, Curtea observa ca partile admit amandoua ca este competenta ratione temporis sa analizeze capatul de cerere al reclamantilor intemeiat pe art. 2 din Conventie . Cu toate acestea, ea este obligata sa analizeze din oficiu competenta sa in acest sens.

80. Din jurisprudenta Curtii, in special din Hotararea Blecic impotriva Croatiei ([MC], nr. 59.532/00, CEDO 2006-III), rezulta ca competenta trebuie sa se determine in raport cu faptele ce constituie ingerinta pretinsa. Astfel, Curtea a stabilit ca este esential sa realizeze in fiecare cauza data fixarea exacta in timp a incalcarii pretinse. Ea trebuie sa tina cont in acest sens atat de faptele de care se plange reclamantul, cat si de sfera de aplicare a dreptului garantat de Conventie, a carui incalcare este pretinsa, ceea ce poate presupune o anumita dificultate atunci cand cererile se bazeaza pe fapte ce reprezinta o prelungire a unei situatii sau o inlantuire de evenimente dintre care unele se situeaza inaintea datei ratificarii sau, daca este cazul, inaintea datei de recunoastere de catre statul parat a dreptului la plangere individuala, cand aceasta nu era inca facultativa (vezi Blecic, mentionata mai sus, A�A� 77 si 82, Ilascu si altii impotriva Moldovei si Rusiei [MC], nr. 48.787/99, A�A� 402, 403, 459, 462, 463, CEDO 2004-VII, Yagci si Sargin impotriva Turciei, Hotararea din 8 iunie 1995, seria A nr. 319-A, p. 16, A� 40, si Broniowski impotriva Poloniei [MC], nr. 31.443/96, A� 122, CEDO 2004-V).

81. Curtea reaminteste ca obligatia procedurala pe care o cuprinde art. 2 de a efectua o ancheta eficienta a devenit o obligatie distincta si independenta. Desi provine din acte privind aspectele materiale ale art. 2, ea poate da nastere constatarii unei "ingerinte" distincte si independente, in sensul Hotararii Blecic (mentionata mai sus, A� 88). In aceasta masura, ea poate fi considerata ca o obligatie distincta ce rezulta din art. 2 si care poate sa i se impuna statului, chiar daca decesul a avut loc inainte de data critica.

82. Cu toate acestea, tinand cont de principiul securitatii juridice, competenta in timp a Curtii de a verifica respectarea obligatiei procedurale ce reiese din art. 2 referitoare la un deces anterior datei critice, adica data recunoasterii de catre statul parat a dreptului la plangere individuala, nu este nelimitata (Silih impotriva Sloveniei [MC], nr. 71.463/01, A� 161, 9 aprilie 2009).

83. In primul rand, este clar ca, in cazul unui deces intervenit inainte de data critica, numai actele si/sau omisiunile de natura procedurala ulterioare acestei date pot intra sub competenta temporala a Curtii.

84. In al doilea rand, pentru ca obligatiile procedurale impuse de art. 2 sa devina aplicabile, trebuie sa existe o adevarata legatura intre deces si intrarea in vigoare a Conventiei pentru statul parat.

Astfel, trebuie stabilit faptul ca o parte importanta a masurilor procedurale impuse de aceasta prevedere - nu numai o ancheta eficienta cu privire la decesul persoanei in cauza, ci si declansarea unei proceduri adecvate ce vizeaza stabilirea cauzei decesului si obligarea celor vinovati sa raspunda pentru actele lor (Vo impotriva Frantei [MC], nr. 53.924/00, A� 89, CEDO 2004-VIII) - au fost sau ar fi trebuit sa fie puse in aplicare dupa data critica.

Totusi, Curtea nu exclude posibilitatea ca, in anumite circumstante, aceasta legatura sa poata sa se sprijine si pe necesitatea de a verifica daca garantiile oferite de Conventie si valorile care o sustin sunt protejate in mod real si efectiv.

85. Curtea reaminteste inca de la inceput ca, in ceea ce priveste cererile introduse impotriva Romaniei, competenta sa ratione temporis incepe la 20 iunie 1994, data la care a avut loc recunoasterea de catre acest stat a dreptului la plangere individuala (Vasilescu impotriva Romaniei, Hotararea din 22 mai 1998, Culegere de hotarari si decizii 1998-III, p. 1075, A� 49).

86. Curtea observa ca, astfel cum a fost formulat de reclamanti, prezentul capat de cerere acopera perioada care a inceput in momentul in care autoritatile au fost anuntate despre actele comise la data de 7 ianuarie 1993 si se incheie prin finalizarea procedurii prin care acestea au avut posibilitatea sa repare incalcarile pretinse impotriva statului (vezi si Selmouni impotriva Frantei [MC], nr. 25.803/94, A� 74, CEDO 1999-V), respectiv la data de 2 martie 2004, deci cu mult dupa data la care a intrat in vigoare recunoasterea de catre Romania a dreptului la plangere individuala.

87. Curtea observa ca capatul de cerere procedural al reclamantilor se refera, in principal, la procedura judiciara pornita impotriva politistului George L. care a fost efectuata, in cea mai mare parte a ei, dupa intrarea in vigoare a Conventiei si al carei obiect era tocmai sa stabileasca circumstantele dramei din 7 ianuarie 1993 si orice eventuala raspundere .

88. In lumina considerentelor de mai sus, Curtea statueaza ca este competenta ratione temporis sa analizeze pretinsa incalcare a art. 2 sub aspectul sau procedural. Curtea se va limita la a cerceta daca faptele petrecute dupa intrarea in vigoare a Conventiei pentru Romania dezvaluie o incalcare a acestei prevederi (Silih, mentionata mai sus, A� 167).

B. Asupra fondului

1. Argumentele partilor

a) Guvernul

89. Guvernul considera ca ancheta condusa de autoritatile nationale dupa tragedia din 7 ianuarie 1993 a respectat conditiile de eficienta si obiectivitate impuse si ca, prin urmare, autoritatile romane si-au indeplinit obligatia procedurala ce le revenea in temeiul art. 2 din Conventie .

90. In prima procedura penala care l-a vizat pe Aurel A. si care s-a finalizat cu clasarea cauzei la data de 20 august 1993, au fost efectuate mai multe acte: cercetare la fata locului, in prezenta martorilor, in apartamentul reclamantului si in cel al lui Aurel A., fotografii judiciare, expertize medico-legale, expertiza dactiloscopica, audierea a 11 martori .

91. In urma plangerii reclamantului referitor la participarea lui George L. la drama, a fost deschisa o ancheta si s-au realizat mai multe acte: audierea a numerosi martori, confruntarea reclamantului cu George L. si a acestuia din urma cu un vecin al reclamantului, reconstituirea faptelor, expertiza grafoscopica si o noua expertiza medico-legala.

92. In plus, apropiatii victimelor au fost implicati in procedura . Astfel, parchetele le-au comunicat reclamantilor deciziile luate, iar reclamantei i s-au comunicat fotocopiile solicitate ale documentelor din dosar. In plus, confruntarea dintre George L. si vecinul reclamantului si reconstituirea faptelor au fost dispuse la cererea reclamantei.

93. In speta, nu poate fi vorba de o lipsa de obiectivitate. In primul rand, George L. nu s-a folosit de calitatea sa de politist in timpul dramei din 7 ianuarie 1993. In al doilea rand, principiul lipsei oricarei legaturi ierarhice sau institutionale intre persoanele insarcinate cu ancheta si cele implicate in evenimente a fost respectat pe deplin. Singurul fapt ca procurorii erau cadre militare ca si invinuitul nu poate constitui o proba de lipsa de independenta. Spre deosebire de ceea ce s-a intamplat in Cauza Bursuc impotriva Romaniei (nr. 42.066/98, Hotararea din 12 octombrie 2004), niciun politist nu a participat la ancheta .

94. In final, ordonantele de neincepere a urmaririi penale s-au intemeiat pe mijloacele de proba administrate in timpul anchetei. In orice caz, ultima ordonanta din data de 2 martie 2004 corespunde tuturor criteriilor ce au condus la anularea ordonantei anterioare de neincepere a urmaririi penale.

b) Reclamantii

95. Reclamantii semnaleaza mai multe disfunctionalitati in cadrul celor doua anchete penale desfasurate.

96. In ceea ce priveste ancheta indreptata impotriva lui Aurel A., procesul-verbal intocmit chiar in seara in care a avut loc drama nu contine nicio mentiune cu privire la actele indeplinite de prima echipa de ancheta si, pe de alta parte, Guvernul parat nu a oferit nicio explicatie pentru schimbarea procurorilor insarcinati cu ancheta . In plus, procesul-verbal nu a fost semnat de martorii mentionati in text. Mai mult, perchezitia la domiciliul lui Aurel A. nu a avut loc decat a doua zi dupa drama, ceea ce a dus la distrugerea si pierderea unor mijloace de proba foarte importante pentru ancheta .

97. Autoritatile nu au deschis din oficiu o ancheta impotriva politistului George L., desi reclamantii le informasera despre implicarea acestuia in incident . De asemenea, au existat mai multe lacune in efectuarea anchetei: procurorul nu a dispus efectuarea testului de alcoolemie a lui George L., iar scrisorile lasate de Aurel A. in apartamentul sau nu au fost ridicate.

98. Ancheta nu fost realizata nici cu celeritatea necesara: reconstituirea faptelor nu a avut loc decat abia la 9 februarie 1998, adica dupa mai mult de 5 ani de la momentul dramei, raportul de expertiza din 16 decembrie 2001, care trebuia sa explice diferenta dintre dimensiunea leziunii Georgetei V. si lungimea cutitului descoperit in apartamentul lui Aurel A. nu a fost depus la dosar decat la data de 23 decembrie 2002, adica dupa mai mult de un an de la intocmirea sa, iar expertiza grafoscopica a scrisorilor lasate de Aurel A. nu a fost dispusa decat la data de 25 februarie 1998, adica dupa circa 5 ani de la data la care au fost prezentate parchetului, la data de 24 iunie 1993.

99. Reclamantii nu au avut acces in mod adecvat la derularea procedurii. Astfel, ei nu au obtinut copia opiniei comisiei superioare de control din cadrul INML din 16 decembrie 2001 decat dupa plata unei taxe. In plus, rezolutiile de neincepere a urmaririi penale din 9 decembrie 1994 si 2 martie 2004 nu le-au fost comunicate; ei au aflat de ultima rezolutie mentionata mai sus numai in momentul comunicarii observatiilor Guvernului formulate in cadrul cererii de fata.

100. Invocand Cauza Bursuc impotriva Romaniei (citata anterior), reclamantii denunta lipsa de impartialitate obiectiva a procurorilor militari care au efectuat timp de 10 ani ancheta impotriva lui George L., fata de politisti, deoarece ei sunt, ca si acestia din urma, cadre militare active subordonate ierarhic. Parchetul care a preluat cauza ulterior a dat rezolutia de neincepere a urmaririi penale din 2 martie 2004 pe baza probelor stranse numai de parchetul militar.

101. In final, impartialitatea expertilor care au intocmit avizul medico-legal din 16 decembrie 2001 este discutabila, avandu-se in vedere legatura institutionala de subordonare ce exista intre expertii medici legisti si executiv. De altfel, INML este o institutie coordonata de un organ compus din reprezentantii Ministerului Justitiei, ai Ministerului de Interne, ai Ministerului Sanatatii si ai parchetului - consiliul superior de medicina legala - si controlata de Ministerul Sanatatii. In plus, directorii INML si ai institutelor regionale de medicina legala sunt numiti de ministrul sanatatii. Mai mult, finantarea INML este asigurata in principal prin subventii inscrise in bugetul aceluiasi minister .

2. Aprecierea Curtii