Hotararea CEDO in Cauza Velcea si Mazare impotriva Romaniei

52. La o data neprecizata, reclamantul si un alt martor au fost audiati de procuror.

53. La 7 iulie si 19, 25 si 31 august 1999, procurorul insarcinat cu ancheta a audiat mai multi vecini de-ai lui Aurel A.

54. La data de 15 mai 2000, procurorul l-a audiat pe Constantin T., cumnatul lui Aurel A., care se dusese la apartamentul acestuia si l-a transportat la spital in ziua dramei.

55. La data de 25 ianuarie 2001 a fost audiata si reclamanta de catre procuror. Aceasta a mentionat ca, la data de 12 ianuarie 1993, cand s-a prezentat la parchet pentru a intra in posesia bijuteriilor surorii sale, ramase in custodia politiei, l-a informat pe procurorul insarcinat cu ancheta despre participarea lui George L. la drama din 7 ianuarie 1993.

56. Intre 23 ianuarie si 6 februarie 2001, alti 15 martori, vecini ai reclamantului, colegi de serviciu ai Tatianei A. si angajati ai serviciului Primariei Bucuresti, raspunzatori cu incasarea ratelor lunare aferente contratului de credit, au fost ascultati de procuror.

57. La data de 7 februarie 2001, procurorul a dispus o expertiza medico-legala care trebuia sa clarifice, in special, daca leziunea ce a condus la decesul Georgetei V. ar fi putut fi produsa de un cutit de 12 cm sau de un cutit de mai putin de 18-20 cm.

58. La data de 2 martie 2001, INML a trimis la parchet noul raport de expertiza medico-legala, iar o parte din concluziile sale erau urmatoarele:

"Este posibil ca leziunea constatata la victima Georgeta V. sa se datoreze manipularii unui cutit cu o lama de 12 cm lungime. Utilizarea unui cutit cu o lama mai lunga, intre 18-20 cm, ar fi produs leziuni cu un canal mai lung, corespunzator lungimii active a lamei si, pe cale de consecinta, o leziune de tip plaga transfixianta a arterei aorte toracice, deci cu un canal mai lung."

59. La data de 24 mai 2001, reclamantul a obtinut o copie a acestui raport, cu plata unei taxe.

60. La data de 18 septembrie 2001, dat fiind faptul ca noul raport de expertiza ajunsese la concluzii diferite de cele ale primei expertize, doctorita C.G.B., care participase la realizarea expertizei din 8 ianuarie 1993, a fost audiata de procuror. Aceasta s-a limitat la a declara ca raportul de autopsie fusese intocmit pe baza constatarilor obiective si a masuratorilor precise.

61. Intr-un raport din 21 noiembrie 2001, procurorul militar a constatat ca concluziile expertizei medico-legale din 8 ianuarie 1993 le contraziceau pe cele ale expertizei din 2 martie 2001 in ceea ce priveste lungimea leziunii Georgetei V. si ca lama cutitului identificat ca fiind corpul delict in speta prezenta numai urme de sange din grupa A sau AB, in timp ce victimele (reclamantul, sotia sa si fiica sa) aveau cu totii grupa 0. In consecinta, acesta i-a solicitat comisiei superioare de control din cadrul INML opinia sa asupra ultimului raport de expertiza medico-legala.

62. La data de 16 decembrie 2001, comisia superioara mentionata mai sus si-a exprimat opinia astfel:

"1. Lungimea canalului plagii cauzate victimei V. G. nu era de 18-20 cm; traiectoria sa, tinand cont de formatiunile anatomice lezate mentionate in raportul de autopsie (pornind din spatiul IV intercostal drept parasternal pana la peretele posterior al aortei de la baza inimii) nu poate depasi 12 cm. Prin urmare, aceasta leziune ar fi putut fi produsa de un cutit cu o lungime de minimum 12 cm, posibil chiar cutitul corp delict.

2. Din buletinul de analiza serologica nr. 242/1993 reiese ca prezenta [sangelui] de grupa 0 nu poate fi exclusa.

3. Explicatia prezentei [sangelui] de grupa AB pe lama si pe varful cutitului si [de sange] de grupa 0 pe maner este ca cutitul a folosit in final la sinuciderea agresorului [al carui sange] era de grupa AB."

63. La data de 10 ianuarie 2002, Institutul de Medicina Legala a informat parchetul ca avizul era realizat, dar ca nu avea sa ii fie trimis decat dupa plata unei taxe. Avizul nu i-a fost transmis parchetului decat pe 23 decembrie 2002.

64. La data de 22 aprilie 2002, reclamantii s-au constituit parti civile in cauza.

65. La data de 7 aprilie 2003, in urma modificarilor legislative privind statutul politistilor, cauza a fost declinata in favoarea parchetului civil. Procurorul militar a constatat totusi ca ancheta, in prima sa etapa, demonstrase o graba nejustificata de a adopta o solutie, mai multe elemente nefiind inca elucidate la momentul respectiv, astfel incat, in opinia sa, reclamantii puteau pune la indoiala rezultatele anchetei. Totusi, acesta a constatat ca infirmarea rezolutiei de neincepere a urmaririi penale se baza pe un rationament juridic gresit.

66. La data de 2 martie 2004, Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti a dispus neinceperea urmaririi penale. Acesta a aratat ca, din mesajele lasate de Aurel A., rezulta ca niciun membru al familiei sale nu era la curent cu intentia sa infractionala si nu participase la evenimente. In ceea ce priveste dimensiunea leziunii Georgetei V., opinia comisiei superioare de control a INML referitoare la raportul realizat de acest institut la data de 16 decembrie 2001 a infirmat concluziile raportului medico-legal din 1993 si a ajuns la concluzia ca, de fapt, leziunea Georgetei V. nu ar fi putut sa depaseasca 12 cm. Astfel, leziunea fusese provocata de un cutit cu o lama de 12 cm, precum cutitul gasit in apartamentul lui Aurel A. In fine, din dosar rezulta ca George L. nu participase la pregatirea sau la comiterea crimelor. Faptul ca l-a condus pe Aurel A. la domiciliul sau dupa drama nu poate fi considerat decat un act de tainuire a autorului crimei, act ce nu era pedepsit in dreptul roman din cauza legaturilor de rudenie dintre cei 2 barbati.

D. Procedura de partaj succesoral

67. La data de 1 iunie 1993, reclamantul a introdus o actiune in fata Judecatoriei din Bucuresti pentru partajarea bunurilor ce ii apartinusera fiicei sale. Acesta a cerut ca membrii familiei lui Aurel A. sa fie exclusi de la succesiunea fiicei sale. In opinia sa, acestia erau nedemni sa o mosteneasca, avand in vedere ca ginerele sau cauzase cu intentie moartea acesteia.

68. La data de 15 martie 1994, reclamanta a solicitat permisiunea sa intervina in procedura ca sora a Tatianei A. Ea a declarat ca platise la data de 1 iulie 1993 restul ratelor lunare aferente contractului de credit prin care sora sa si sotul acesteia cumparasera un apartament. Instanta a admis cererea de interventie .

69. In aceeasi zi, reclamantul si-a precizat actiunea, aratand ca intelege sa o indrepte impotriva lui Lucian L., singurul care acceptase succesiunea lui Aurel A.

70. La data de 31 mai 1994, Lucian L. a depus o cerere reconventionala prin care arata ca platise ratele lunare restante ale apartamentului in litigiu in doua transe, pe 23 martie si pe 1 iunie 1993.

71. Prin Sentinta din data de 3 februarie 1998, judecatoria a dispus partajul bunurilor ce ii apartinusera Tatianei A. si lui Aurel A. Aceasta a apreciat ca reclamantul avea dreptul la 3/16 din masa succesorala de pe urma Tatianei A., reclamanta la 9/16, iar Aurel A., ca sot supravietuitor, la un sfert. Lucian L. avea dreptul la intreaga masa succesorala ce ii revenea lui Aurel A. si la un sfert din masa succesorala a Tatianei A., pe care Aurel A. ar fi trebuit sa o mosteneasca. Prin urmare, instanta i-a atribuit apartamentul lui Lucian L., bijuteriile reclamantei, iar restul bunurilor mobile reclamantului.

72. Reclamantii au introdus apel impotriva acestei sentinte, solicitand sa li se atribuie apartamentul. In esenta, acestia sustineau ca Lucian L. nu putea lua locul fratelui sau in ordinea succesorala, avand in vedere incidenta normelor ce reglementeaza nedemnitatea succesorala in privinta defunctului. In plus, reclamanta a aratat ca ea platise ratele lunare ale imprumutului, dupa decesul surorii sale, ceea ce ii dadea dreptul la apartament.

73. Prin Decizia din data de 6 noiembrie 1998, Tribunalul Municipiului Bucuresti a confirmat sentinta judecatoriei. Bazandu-se pe existenta unei jurisprudente constante si pe doctrina, acesta a apreciat ca art. 655 din Codul civil ce reglementa cauzele de nedemnitate succesorala cerea o hotarare definitiva de condamnare a succesorului pentru omor pentru a putea fi inlaturat ca mostenitor al persoanei decedate. Or, in speta, Aurel A. nu fusese condamnat printr-o hotarare judecatoreasca definitiva, deoarece se sinucisese la putin timp dupa ce si-a ucis sotia. Astfel, Lucian L., fratele lui Aurel A., putea deveni mostenitorul fiicei reclamantului.

74. In ceea ce priveste plata ratelor lunare, pe baza elementelor de proba depuse la dosar, instanta a constatat ca ele fusesera platite in prima faza de Lucian L. si ca, prin urmare, apartamentul ii fusese atribuit pe buna dreptate. Instanta i-a indicat reclamantei calea unei actiuni in restituire impotriva primariei.

75. Reclamantii au formulat recurs. Reclamantul a cerut din nou ca Lucian L. sa fie inlaturat de la succesiunea fiicei sale. Reclamanta a solicitat ca apartamentul sa ii fie atribuit, avand in vedere ca ea platise prima restul ratelor lunare.

76. Prin decizia ramasa definitiva din data de 14 octombrie 1999, Curtea de Apel Bucuresti a confirmat deciziile anterioare.

II. Dreptul intern pertinent

77. Articolul 655 din Codul civil prevede urmatoarele:

"Sunt nedemni de a succede si prin urmare exclusi de la succesiune:

1. condamnatul pentru ca a omorat sau a incercat sa omoare pe defunct;

2. acela care a facut in contra defunctului o acuzatie capitala, declarata de judecata calomnioasa;

3. mostenitorul major care, avand cunostinta de omorul defunctului, nu a denuntat aceasta justitiei."

Prevederile relevante din noul Cod civil roman din 17 iulie 2009, care nu a intrat inca in vigoare, sunt urmatoarele:

ARTICOLUL 958
Nedemnitatea de drept

"(1) Este de drept nedemna de a mosteni:

a) persoana condamnata penal pentru savarsirea unei infractiuni cu intentia de a-l ucide pe cel care lasa mostenirea;

(...)

(2) In cazul in care condamnarea pentru faptele mentionate la alin. (1) este impiedicata prin decesul autorului faptei (...), nedemnitatea opereaza daca acele fapte au fost constatate printr-o hotarare judecatoreasca civila definitiva.

(3) Nedemnitatea de drept poate fi constatata oricand, la cererea oricarei persoane interesate sau din oficiu de catre instanta de judecata ori de catre notarul public, pe baza hotararii judecatoresti din care rezulta nedemnitatea ."