Hotararea CEDO in Cauza Bragadireanu impotriva Romaniei

102. Curtea observa inca de la inceput ca in dosar nu exista nicio dovada care i-ar putea permite sa ajunga la o concluzie in ceea ce priveste lipsa de reprezentare in timpul testului cu poligraful la care a fost supus reclamantul. Mai mult, niciuna dintre probele aflate la dosar nu indica faptul ca ar fi facut o astfel de plangere in fata instantelor interne. Totusi, chiar presupunand ca reclamantul nu a fost reprezentat si ca a epuizat caile de atac interne pentru aceasta plangere, Curtea observa ca hotararea de condamnare fata de acesta nu s-a bazat exclusiv pe aceasta proba . Prin urmare, desi regretabila, o astfel de situatie nu este, in sine, suficienta pentru a constata incalcarea art. 6. Mai mult, nu este de datoria Curtii sa speculeze asupra rezultatului pe care l-ar fi avut urmarirea penala daca raspunsurile la testul cu poligraful nu ar fi fost luate in considerare de instantele interne.

103. In ceea ce priveste condamnarea reclamantului fara a fi fost audiat de instantele interne, atunci cand legea nationala permite ca un proces sa se desfasoare in pofida lipsei unei persoane "acuzate de o infractiune", persoana respectiva ar trebui sa poata obtine de la o instanta care l-a audiat o noua examinare a fondului acuzarii (vezi cauzele Colozza impotriva Italiei, Hotararea din 12 februarie 1985, seria A nr. 89, p. 15, A� 29, si Ilisescu si Chiforec, mentionata mai sus, A� 34).

104. Curtea a stabilit deja ca legislatia romaneasca permite casarea unei hotarari pronuntate fara ca acuzatul sa fi fost prezent si interogat de instante (vezi paragraful 70 de mai sus).

105. In cazul de fata, Curtea observa, alaturi de Guvern, ca reclamantul a fost audiat, in prezenta avocatului sau ales, in fata instantei de fond si a instantelor superioare care au analizat pentru prima data fondul cauzei (vezi paragrafele 8 si 9 de mai sus). Cu toate acestea, la rejudecare, fondul cauzei a fost reanalizat de instante cu acelasi nivel de competenta fara a-l audia pe reclamant. Este adevarat ca, spre deosebire de cauzele Constantinescu impotriva Romaniei (nr. 28.871/95, A� 19, CEDO 2000-VIII) si Ilisescu si Chiforec (mentionate mai sus, A� 15), in care instantele au refuzat sa ii audieze pe reclamanti si/sau pe avocatii acestora, desi ei se aflau in sala de judecata, in cauza de fata, nici reclamantul si nici avocatii sai alesi (cu cateva exceptii) nu s-au prezentat la judecata .

106. Pe de alta parte, reclamantul nu a invocat, cel putin de o maniera generala, o incalcare a dreptului de a fi audiat personal in urma exercitarii cailor de atac, care au fost formulate prin reprezentantul sau ales. De asemenea, el nu a furnizat niciun argument care sa ii permita Curtii sa constate ca o astfel de cale de atac nu ar fi putut fi eficienta in cazul sau special (vezi Cauza Ilisescu si Chiforec, mentionata mai sus, A� 14).

107. Prin urmare, avand in vedere ca, potrivit art. 35 din Conventie, recursul unui reclamant trebuie sa fie efectiv, adica recursul trebuie sa fie disponibil si suficient pentru a permite reparatia incalcarilor pretinse (vezi, mutatis mutandis, Cauza Sakkopoulos impotriva Greciei, nr. 61.828/00, A� 44, 15 ianuarie 2004), rezulta ca aceasta parte a cererii trebuie respinsa conform art. 35 A�A� 1 si 4 din Conventie din cauza neepuizarii cailor de recurs interne.

108. In ceea ce priveste reprezentarea, Curtea observa inca de la inceput ca reclamantul nu s-a plans de lipsa de reprezentare efectiva la calea de atac formulata in fata Curtii Supreme de Justitie de catre reprezentantul sau in numele sau.

109. Fara a tine cont de acest lucru si chiar presupunand ca reclamantul a epuizat caile de recurs interne in aceasta chestiune, Curtea considera ca aceasta plangere este inadmisibila din urmatoarele motive.

110. Prin urmare, ea observa, alaturi de Guvern, ca de fiecare data cand instantele l-au audiat pe reclamant sau pe martori, avocatul sau a fost prezent.

Cu toate acestea, la reexaminarea cauzei, desi avocatul reclamantului a fost prezent pe durata procesului pe fond, el nu a participat la procesul in apel. Mai mult, el nu a oferit o explicatie acceptabila nici pentru absenta sa, nici pentru neasigurarea unei substituiri (vezi paragrafele 26, 39, 71 si 72 de mai sus), desi avea obligatia legala sa o faca. Curtea Suprema de Justitie a acordat doua amanari pentru a asigura reprezentarea reclamantului de catre un avocat ales, dar fara rezultat.

In acest context, era rezonabil ca instantele sa numeasca avocati din oficiu (vezi, a contrario, Cauza Imbrioscia impotriva Elvetiei, Hotararea din 24 noiembrie 1993, seria A nr. 275, A� 38).

111. Pentru toate aceste motive, ea considera ca aceasta cerere este vadit neintemeiata si trebuie respinsa in conformitate cu art. 35 A�A� 3 si 4 din Conventie .

B. Durata procedurii penale

112. Reclamantul s-a plans de faptul ca durata procedurii sale penale a fost incompatibila cu cerinta de "termen rezonabil" stipulata de art. 6 A� 1 din Conventie, care prevede urmatoarele:

"Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil [...] a cauzei sale, de catre o instanta [...], care va hotari [...] asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa."

113. Perioada ce trebuie luata in considerare a inceput abia la data de 20 iunie 1994, cand Romania a ratificat Conventia. Totusi, in evaluarea caracterului rezonabil al timpului care s-a scurs de la data respectiva, trebuie luat in considerare stadiul procedurii la momentul respectiv. Asadar, la data ratificarii, cauza se afla pe rolul instantei de fond, procedura penala fiind deja pe rol de un an.

Perioada respectiva s-a incheiat la data de 12 februarie 2004, cand Curtea Suprema de Justitie a pronuntat decizia definitiva in cauza.

Timpul in care procesul a fost suspendat din cauza bolii reclamantului, in perioada 27 mai 1997-2 iunie 1999, nu va fi luata in considerare.

Astfel, procesul a durat 8 ani si 8 luni, din care 7 ani si 8 luni au fost dupa ratificarea Conventiei. In tot acest timp, cauza a fost judecata de 8 instante cu 3 niveluri de competenta .

1. Asupra admisibilitatii

114. Curtea observa ca aceasta cerere nu este vadit neintemeiata in sensul art. 35 A� 3 din Conventie . Mai mult, observa ca nu este afectata de niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, trebuie declarata admisibila.

2. Asupra fondului

115. Guvernul sustine ca aceasta cauza a fost de o complexitate deosebita din cauza infractiunii foarte grave comise si ca autoritatile au intampinat dificultati in strangerea dovezilor. Natura complexa a cauzei a fost confirmata, in opinia sa, de perioada de timp foarte lunga ce a fost necesara pentru finalizarea examinarii psihiatrice obligatorii a reclamantului. In opinia sa, perioada in care procesul a fost suspendat nu ar trebui luata in considerare de Curte (vezi Cauza Lavents impotriva Letoniei, nr. 58.442/00, A� 100, 28 noiembrie 2002). In final, Guvernul sustine ca reclamantul si reprezentantul sau au fost raspunzatori pentru tergiversarea cauzei, deoarece au lipsit de la sedintele de judecata si acesta din urma nu si-a desemnat inlocuitori, conform legii.

116. Curtea reitereaza ca rezonabilitatea duratei procesului trebuie evaluata tinandu-se seama de circumstantele spetei si de urmatoarele criterii: complexitatea cazului si comportamentul reclamantului si al autoritatilor competente (vezi, printre multe altele, Cauza Pelissier si Sassi impotriva Frantei [MC], nr. 25.444/94, A� 67, CEDO 1999-II).

117. Curtea a constatat adesea incalcari ale art. 6 A� 1 din Conventie in cauze care au ridicat probleme similare cu cea de fata (vezi Cauza Pelissier si Sassi, mentionata mai sus).

118. Dupa ce a analizat toate elementele aflate in posesia sa, Curtea considera ca Guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care sa o determine sa ajunga la o alta concluzie in cauza de fata.

119. In mod special, Curtea observa ca instantelor le-au trebuit aproape 6 ani pentru a dispune evaluarea psihiatrica obligatorie a reclamantului. Ea nu accepta argumentul Guvernului ca aceasta perioada lunga a fost cauzata de complexitatea cazului, in masura in care reclamantul a fost acuzat de omor deosebit de grav inca de la inceputul procesului, iar obligatia de examinare psihiatrica in astfel de cazuri este stipulata direct prin lege.

120. De asemenea, Curtea mai reaminteste ca, deoarece trimiterea cauzelor spre rejudecare este dispusa de obicei ca urmare a unor erori comise de instantele inferioare, repetarea acestor dispozitii in cadrul unuia si aceluiasi set de proceduri divulga o deficienta serioasa a sistemului judiciar (vezi Cauza Wierciszewska impotriva Poloniei, nr. 41.431/98, A� 46, 25 noiembrie 2003). Din cauza acestor trimiteri spre rejudecare, cauza a fost solutionata corect de instanta de fond abia la data de 10 iunie 2002, adica dupa 8 ani de la ratificarea Conventiei, din care timp de 6 ani instantele au fost in judecata continua.

121. In fine, Curtea acorda o mare importanta mizei din cauza de fata pentru reclamant, care a fost acuzat de omor deosebit de grav.

122. Tinand seama de jurisprudenta sa in materie, Curtea considera ca, in speta, durata procesului a fost excesiva si nu a respectat cerinta de "termen rezonabil".

Prin urmare, a avut loc incalcarea art. 6 A� 1.

III. Alte pretinse incalcari ale Conventiei

123. Reclamantul se plange si in baza art. 8 din Conventie in legatura cu detentia sa preventiva si sustine ca ar fi fost impiedicat sa isi contacteze familia la momentul respectiv. In orice caz, Curtea observa ca reclamantul a fost eliberat la data de 30 mai 1997, in timp ce prezenta cerere a fost depusa la data de 25 mai 2004. Presupunand ca reclamantul nu a avut la dispozitie o cale de recurs efectiva pentru a se plange de incalcarile ce au avut loc in perioada de detentie dinainte de proces, data de incepere a termenului de 6 luni stipulat de art. 35 A� 1 din Conventie a fost data la care incalcarea a luat sfarsit, adica 30 mai 1997.

124. Rezulta ca acest capat de cerere a fost introdus tardiv si trebuie respins in conformitate cu art. 35 A�A� 1 si 4 din Conventie .

125. In final, reclamantul considera ca modul in care autoritatile au instrumentat urmarirea penala si detentia sa a constituit o incalcare a art. 1, 7, 13 si 14 din Conventie . Cu toate acestea, Curtea considera ca niciunul dintre elementele aflate la dosarul cauzei nu indica o incalcare a articolelor de mai sus si ca reclamantul nu a furnizat nicio dovada pentru a-si sustine cererea .

126. Rezulta ca acest capat de cerere este vadit neintemeiat si trebuie respins in conformitate cu art. 35 A�A� 3 si 4 din Conventie .

IV. Asupra aplicarii art. 41 din Conventie

127. Articolul 41 din Conventie prevede urmatoarele:

"Daca Curtea declara ca a avut loc o incalcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila."

A. Prejudiciu

128. Reclamantul a solicitat suma de 30.000 euro (EUR) cu titlu de daune materiale, si anume 10.000 EUR pentru incalcarea art. 3 si 20.000 EUR pentru incalcarea art. 6. De asemenea, el a solicitat 40.000 EUR cu titlu de daune morale, si anume 25.000 EUR pentru incalcarea art. 3 si 15.000 EUR pentru incalcarea art. 6.

129. Ulterior, el si-a revizuit pozitia si a solicitat numai 30.000 EUR cu titlu de daune morale, respectiv 10.000 EUR pentru incalcarea art. 3 si 20.000 EUR pentru incalcarea art. 6.

130. Guvernul i-a solicitat Curtii sa constate ca reclamantul si-a retras pretentiile de despagubire pentru daune materiale si a considerat ca, in lumina jurisprudentei Curtii, despagubirea solicitata pentru daune morale este exagerata.

131. Curtea observa ca reclamantul si-a limitat pretentiile pentru daune morale (vezi paragraful 129 de mai sus). Mai mult, ea accepta ca reclamantul a suferit o stare de deprimare si de frustrare din cauza ca autoritatile statului au continuat sa il mentina in detentie fara a-i acorda facilitatile decente adecvate in inchisoare si din cauza duratei excesive a procedurii penale impotriva sa. Statuand in echitate, Curtea ii acorda reclamantului suma de 6.500 EUR cu titlu de daune morale, plus orice suma ce ar putea fi datorata cu titlu de impozit pentru aceasta suma.

B. Cheltuieli de judecata

132. Reclamantul a solicitat si rambursarea cheltuielilor de judecata suportate in fata Curtii, fara a specifica suma si fara a trimite vreun document justificativ.

133. Guvernul sustine ca reclamantul nu si-a dovedit cheltuielile .

134. Conform jurisprudentei Curtii, un reclamant nu poate obtine rambursarea cheltuielilor de judecata decat in masura in care li s-au stabilit realitatea, necesitatea si caracterul rezonabil. Reprezentantul reclamantului a primit 850 EUR pentru asistenta juridica de la Consiliul Europei. Deoarece nu s-au dovedit alte costuri, Curtea nu poate acorda nicio suma in acest sens.

C. Dobanzi moratorii

135. Curtea considera potrivit ca rata dobanzii moratorii sa se bazeze pe rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal a Bancii Centrale Europene, majorata cu 3 puncte procentuale.