Hotararea CEDO in Cauza Bragadireanu impotriva Romaniei

75. CPT a vizitat Romania in anii 1995, 1999, 2001, 2002, 2003, 2004 si 2006. Toate rapoartele sale de vizita, mai putin ultimul, au fost facute publice.

Suprapopularea inchisorilor si lipsa de utilitati sanitare rezonabile au fost probleme ridicate in mod constant de CPT.

76. Recomandarea nr. R(98)7 cu privire la aspectele etice si organizatorice ale ocrotirii sanatatii in penitenciare prevede urmatoarele:

"C. Persoanele incapabile sa continue detentia: handicap fizic major, varsta inaintata, prognoza fatala pe termen scurt

50. Prizonierii cu handicapuri fizice majore si cei inaintati in varsta ar trebui gazduiti astfel incat sa le permita o viata cat se poate de normala si nu ar trebui separati de restul populatiei inchisorii. Modificarile de structura ar trebui facute in asa fel incat sa sprijine deplasarea persoanelor in scaun cu rotile si a handicapatilor in conditii similare cu cele din mediul exterior.

51. Decizia privind momentul in care pacientii supusi unei prognoze fatale pe termen scurt ar trebui sa fie transferati la unitati spitalicesti externe ar trebui luata din considerente medicale. In asteptarea acestui transfer, acesti pacienti ar trebui sa primeasca asistenta medicala optima in ultima faza a bolii lor in cadrul centrului medical al inchisorii. In astfel de cazuri, trebuie oferite ingrijiri periodice intr-un ospiciu extern. Ar trebui analizata posibilitatea de gratiere din motive medicale sau de eliberare anticipata."

IN DREPT

I. Asupra pretinsei incalcari a art. 3 din Conventie

77. Reclamantul considera ca [in cauza] conditiile sale de detentie si lipsa de tratament medical adecvat pentru boala sa au constituit o incalcare a art. 3 din Conventie, care prevede urmatoarele:

"Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante."

A. Asupra admisibilitatii

78. Guvernul a prezentat comentarii in detaliu asupra detentiei reclamantului dinainte de proces si asupra conditiilor de eliberare a sa la data de 30 mai 1997, inclusiv asupra asa-zisei utilizari a catuselor pentru a-l imobiliza pe reclamant de patul sau la Spitalul Bagdasar-Arseni. In masura in care plangerea este inteleasa ca facand referire la aceste aspecte, Curtea reaminteste ca cererea de fata a fost depusa abia la data de 25 mai 2004, adica dupa mai mult de 6 luni de la sfarsitul detentiei preventive.

79. In ceea ce priveste presupusa utilizare a catuselor, reclamantul nu a facut nici macar in substanta o astfel de plangere la autoritatile locale. Simplul fapt ca a mentionat in plangerea sa penala impotriva doctorilor care l-au tratat in perioada 1995-1996 ca fusese "transportat sub escorta" la spitalul public nu ii da ocazia Curtii sa considere ca reclamantul a permis autoritatilor romane sa solutioneze problema. Daca s-ar fi argumentat ca nu a avut la dispozitie nicio cale efectiva de plangere, regula celor 6 luni, pe care reclamantul nu a respectat-o, s-ar fi aplicat din nou [vezi, mutatis mutandis, Cauza Rosengren impotriva Romaniei (dec. partiala), nr. 70.786/01, 27 aprilie 2004].

80. Rezulta ca aceasta parte a plangerii trebuie respinsa in conformitate cu art. 35 A�A� 1 si 4 din Conventie .

81. Cu toate acestea, in masura in care plangerea se refera la conditiile de incarcerare a sa incepand cu luna martie 2004, Curtea observa ca aceste afirmatii nu sunt vadit neintemeiate in sensul art. 35 A� 3 din Conventie . De asemenea, observa ca acest capat de cerere nu este afectat de niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, acesta trebuie declarat admisibil.

B. Asupra fondului

82. Guvernul sustine ca reclamantul nu a dovedit "dincolo de orice indoiala rezonabila" asa-zisa supunere a sa la rele tratamente . El a reamintit ca reclamantul a fost examinat periodic de specialisti si a primit tratamentul adecvat astfel cum a fost prescris de doctori. Faptul ca a trebuit din cand in cand sa primeasca medicamente de la familia sa nu a constituit o maltratare. El a facut trimitere la cauze precum Cara-Damiani impotriva Italiei [(dec.), nr. 35.995/97, 28 martie 2000] si I.T. impotriva Romaniei [ (dec.), nr. 40.155/02, 24 noiembrie 2005].

83. Reclamantul a replicat ca starea sa de sanatate, si anume incapacitatea sa de a-si controla intestinele, a produs un mediu foarte ostil in celula, expunandu-l incontinuu la batjocura din partea colegilor detinuti si culminand cu excluderea sa de la orice activitate sociala. El a reamintit ca, desi avea dreptul la conditii speciale si chiar la un asistent personal (vezi paragraful 42 de mai sus), el continua sa imparta celula cu mai multi detinuti si nu si-a putut asigura un standard minim de igiena din cauza lipsei de apa calda curenta sau a dusurilor. Mai mult, reclamantul sustine ca nimeni nu s-a oferit sa-l ajute sa ajunga de la celula sa la utilitatile sanitare din penitenciar.

84. Curtea reaminteste ca, desi art. 3 din Conventie nu poate fi interpretat ca unul care prevede o obligatie de a elibera detinutii pe motive medicale, el impune totusi o obligatie pentru stat de a proteja confortul fizic al persoanelor lipsite de libertate, de exemplu oferindu-le asistenta medicala necesara. Curtea a mai pus accent si pe dreptul tuturor prizonierilor la conditii de detentie compatibile cu demnitatea umana, astfel incat sa garanteze ca modalitatea si metoda de executare a masurilor impuse nu-i supun la suferinta sau privatiune de o intensitate dincolo de nivelul inevitabil de suferinta inerent detentiei; in plus, pe langa sanatatea prizonierilor, confortul lor trebuie asigurat in mod adecvat, avandu-se in vedere cerintele practice de detentie (vezi cauzele KudA�²a impotriva Poloniei [MC], nr. 30.210/96, A� 94, CEDO 2000-XI, si Mouisel impotriva Frantei, nr. 67.263/01, A� 40, CEDO 2002-IX).

85. Revenind la faptele cauzei de fata, Curtea considera ca aceasta plangere are doua ramuri: ingrijirile medicale primite in inchisoare si conditiile de detentie . Curtea le va analiza separat.

1. Ingrijirile medicale primite in inchisoare

86. Probele supuse atentiei Curtii arata ca reclamantul a fost examinat regulat de doctorii de la penitenciar si a fost trimis la spitale publice pentru examinari detaliate atunci cand s-a considerat necesar. Dimpotriva, pretentiile reclamantului par nefondate in lumina fisei sale medicale, adusa ca proba in cauza de catre Guvern si necontestata de reclamant.

87. Este adevarat ca familia reclamantului i-a furnizat medicamente. Totusi, Curtea observa ca s-a raportat ca acest lucru a avut loc o singura data, pe 6 august 2004, iar fisa medicala a reclamantului contine prescriptiile doctorilor in timpul detentiei sale, ceea ce dovedeste ca autoritatile penitenciare au raspuns in general in mod adecvat necesitatilor sale de tratament medical.

88. Curtea nu poate specula asupra evolutiei sanatatii reclamantului in cazul in care aceste medicamente nu ar fi fost furnizate de familia sa. Totusi, trebuie observat ca starea de sanatate generala a reclamantului nu pare sa se fi deteriorat in inchisoare din cauza lipsei de tratament medical.

89. In cele din urma, Curtea reaminteste ca, in ceea ce priveste intrebarea daca o persoana grav bolnava ar trebui sa ramana lipsita de libertate, ea nu poate inlocui evaluarea situatiei de catre instantele locale cu propria sa evaluare, in special atunci cand autoritatile locale si-au indeplinit in general obligatia de a proteja integritatea fizica a reclamantului, in particular prin furnizarea de ingrijiri medicale adecvate (ibid.).

90. In cauza de fata, instantele au refuzat sa intrerupa executarea pedepsei pe baza concluziilor raportului medical din 2004, potrivit caruia reclamantul era capabil sa suporte detentia . In anul 2006, reclamantul a pus capat celei de-a doua examinari medicale al carei scop era sa evalueze posibilitatea eliberarii sale din detentie .

Totusi, acest dosar nu cuprinde nicio dovada ca cererea de eliberare din inchisoare pe motive medicale, depusa la instante, ar fi ramas ineficienta.

91. Prin urmare, avand in vedere exclusiv ingrijirile medicale primite in inchisoare, reclamantul nu a dovedit "dincolo de orice indoiala rezonabila" ca suferinta sa a atins nivelul minim de gravitate pentru a intra sub incidenta art. 3 [vezi Cauza KudA�²a, A� 91 si I.T. (dec.)], ambele mentionate mai sus, si paragraful 95 din prezenta hotarare, de mai jos).

2. Facilitatile adecvate in inchisoare

92. Curtea considera ca, in ceea ce priveste conditiile asigurate reclamantului in inchisoare, apare o problema separata, tinandu-se cont de necesitatile sale medicale. Afirmatiile reclamantului privind lipsa oricarui ajutor organizat din partea autoritatilor inchisorii nu sunt contestate in niciun fel de Guvern. Mai mult, se pare ca reclamantul nu a beneficiat in inchisoare de un asistent personal, impus de starea sa de sanatate precara, fiind obligat sa se bazeze pe colegii detinuti pentru cele mai elementare necesitati sanitare.

93. Este adevarat ca, in astfel de cazuri, Curtea impune ca ingerinta sa fie dovedita "dincolo de orice indoiala rezonabila", avand in vedere ca o astfel de dovada ar putea rezulta din coexistenta unor deductii suficient de puternice, clare si concordante sau din prezumtii de fapt incontestabile similare (vezi Cauza Irlanda impotriva Regatului Unit, Hotararea din 18 ianuarie 1978, seria A nr. 25, p. 64-65, A� 161).

94. In cazul de fata, Curtea nu poate decat sa observe ca Guvernul, care a furnizat informatii foarte detaliate de la autoritatile penitenciare privind supravegherea medicala a reclamantului, nu a putut prezenta nicio informatie referitoare la facilitatile oferite reclamantului in detentie, inclusiv la problema unui asistent personal . Acest lucru ii permite Curtii sa constate ca reclamantului nu i-au fost oferite astfel de facilitati .

Astfel, Curtea reaminteste ca starea de sanatate a reclamantului este grava, ca necesitatile sale medicale elementare sunt greu de asigurat si ca are deficiente functionale severe. Desi autoritatile sunt constiente de aceste lucruri, el continua sa fie detinut intr-un penitenciar obisnuit, imparte celula cu alte persoane, nu are dus sau apa calda la dispozitie si nu este asistat in mod regulat pentru necesitatile sale. Starea sa precara de sanatate a dus la separare sociala de restul populatiei din inchisoare.

95. Mai mult, descrierea facuta de reclamant privind facilitatile inchisorii, atat in adresele sale initiale trimise Curtii, cat si in observatiile sale ulterioare, in special suprapopularea, obligarea de a imparti patul cu alte persoane, saltelele deteriorate si utilitatile sanitare neadecvate nu sunt contestate de Guvern si sunt confirmate de rapoartele CPT asupra Romaniei. Conditiile nu satisfac standardele europene stabilite de CPT (vezi paragrafele 73-75 de mai sus).

Prin urmare, astfel cum scoate in evidenta CPT, efectul cumulat al suprapopularii in dormitoare de mare capacitate (si uneori chiar insalubre), regimul sarac al activitatilor si accesul neadecvat la utilitatile sanitare se pot dovedi a fi in detrimentul prizonierilor (vezi si, mutatis mutandis, Kalashnikov impotriva Rusiei, nr. 47.095/99, A� 97, CEDO 2002-VI, si Kehayov impotriva Bulgariei, nr. 41.035/98, A� 66, 18 ianuarie 2005).

96. In acest context, Curtea mai reaminteste si ca nu exclude faptul ca in situatii deosebit de grave ar putea fi luate masuri umanitare (vezi, mutatis mutandis, Farbtuhs impotriva Letoniei, nr. 4.672/02, A� 52, 2 decembrie 2004).

97. Considerentele de mai sus sunt suficiente pentru a-i permite Curtii sa constate ca [in cauza] conditiile din inchisoare, in special suprapopularea si lipsa de acces la igiena si alte facilitati adecvate starii sale de sanatate, au cauzat reclamantului suferinte care au atins pragul tratamentului inuman si degradant care intra sub incidenta art. 3.

98. Prin urmare, a avut loc incalcarea art. 3 din Conventie in ceea ce priveste conditiile de detentie in care a fost tinut reclamantul.

II. Asupra pretinsei incalcari a art. 6 A� 1 din Conventie

A. Dreptul la un proces echitabil

99. Reclamantul s-a plans, in temeiul art. 6 A� 1 din Conventie, ca nu a avut parte de un proces echitabil in fata instantelor interne. In mod special, el sustine ca martorii au fost influentati de acuzare, ca instantele au judecat cauza in lipsa sa si ca nu a fost reprezentat intotdeauna de un avocat pe parcursul procesului si, in special, in timpul efectuarii testului cu poligraful (vezi paragraful 36 de mai sus).

100. Partea relevanta a art. 6 prevede urmatoarele:

"Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil [...] a cauzei sale, de catre o instanta [...], care va hotari [...] asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa."

101. Guvernul sustine ca hotararile luate de instante in lipsa reclamantului nu au fost decisive pentru soarta reclamantului. Spre deosebire de Cauza Ilisescu si Chiforec, mentionata mai sus, in care Curtea a constatat o incalcare a art. 6 din cauza ca reclamantul nu a fost audiat de instantele interne care l-au condamnat, in cauza de fata reclamantul a fost audiat de doua ori in fata instantei de fond .