Hotararea CEDO in Cauza Bragadireanu impotriva Romaniei

53. In perioada 8 mai-22 iulie 2004, reclamantul a fost internat din nou la Spitalul Penitenciar Jilava. Au fost efectuate analize de laborator si a fost trimis si la spitalul public pentru mai multe examene amanuntite.

54. A fost internat din nou la Spitalul Penitenciar Jilava in perioada 8-28 august 2004. La data de 18 august 2004, doctorii au efectuat o scanare abdominala cu ultrasunete si au recomandat controale periodice la 3 luni.

55. La data de 6 august 2004, reclamantul a primit de la familia sa 30 de tuburi de Pentoxifilin.

56. Supravegherea sa medicala a continuat pe toata durata anilor 2004, 2005 si 2006. A fost supus unor verificari oftalmologice, a fost vazut de doctori specialisti cel putin o data la doua luni si a primit in fiecare luna medicamentele prescrise prin intermediul farmaciilor penitenciare.

57. La data de 28 iunie 2005, reclamantul a informat autoritatile ca refuza sa fie examinat in Spitalul Penitenciar Jilava, avand in vedere plangerea sa penala de rele tratamente facuta impotriva doctorilor de la penitenciar (vezi paragrafele 61 si 62 de mai jos).

58. A fost internat din nou la Spitalul Penitenciar Jilava in perioada 23-31 august 2006.

59. Se pare ca reclamantul a primit medicamente de la farmaciile penitenciare conform prescriptiilor doctorilor care l-au examinat.

60. Intre perioadele de internare, reclamantul a fost detinut in penitenciarele Rahova si Giurgiu.

3. Plangerile referitoare la conditiile din inchisoare si ingrijirile medicale

61. La data de 4 iunie 2004, reclamantul a depus o plangere penala impotriva doctorilor de la penitenciar care l-au operat in perioada detentiei. El i-a acuzat de vatamare intentionata si incompetenta profesionala in timpul interventiei chirurgicale. La data de 1 aprilie 2005, Parchetul Militar Bucuresti a respins plangerea ca tardiva. Reclamantul a facut plangere impotriva acestei decizii. In adresa sa catre Parchet, el a invocat faptul ca a fost "transportat si tinut in Spitalul Bagdasar - Arseni sub escorta". Plangerea penala a fost reexaminata si respinsa din nou, la data de 28 iulie 2005, de procurorul de la Parchetul Militar Bucuresti. Prin Decizia din 18 aprilie 2006, Tribunalul Militar Bucuresti a confirmat decizia procurorului, cu motivarea ca acuzatia impotriva doctorilor de la penitenciar era neintemeiata si ca, in orice caz, din cauza timpului trecut de la operatii si pana la depunerea plangerii penale, raspunderea pentru oricare dintre infractiunile din plangere se prescrisese.

62. La data de 3 august 2005, reclamantul a depus o plangere la Tribunalul Bucuresti in baza Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 56/2003 privind unele drepturi ale persoanelor aflate in executarea pedepselor privative de libertate. El a considerat ca dreptul sau la informare, la protectia sanatatii sale si la un mediu sanatos i-a fost incalcat in inchisoare. Mai mult, el a afirmat ca, in inchisoare, conditiile de detentie au ajuns la nivel de tortura. Prin urmare, el a argumentat ca, in ciuda starii sale grave de sanatate, autoritatile inchisorii au refuzat sa-l puna intr-o celula singur. De asemenea, el sustine ca nu a avut acces la fisele sale medicale si la dosarul penal.

63. Prin Decizia din 17 octombrie 2005, judecatoria i-a respins actiunea . Acesta a considerat ca lipsa de calitate a ingrijirilor medicale nu intra sub incidenta ordonantei invocate; reclamantul ar fi trebuit sa introduca o actiune in raspundere civila impotriva doctorilor. In orice caz, probele au aratat ca reclamantul a primit ingrijiri medicale adecvate, a fost vazut si examinat de diferiti doctori, i s-au oferit ingrijirile posttratament ce ii fusesera prescrise.

64. Instanta a respins ca neintemeiata afirmatia reclamantului privind lipsa de acces la fisa sa medicala. Ea a observat ca fisa respectiva fusese adusa ca proba la proces, atat reclamantul, cat si reprezentantul sau avand astfel acces la ea.

65. In cele din urma, judecatoria a reamintit ca ordonanta de urgenta nu a impus o obligatie pentru autoritatile inchisorii de a asigura accesul reclamantului la dosarul sau penal. Ea a reamintit ca reclamantul avea dreptul sa desemneze un reprezentant pentru a-l studia.

66. Apelul reclamantului a fost, de asemenea, respins de Tribunalul Bucuresti, prin Decizia definitiva din 5 decembrie 2005. Tribunalul a observat ca penitenciarul a refuzat sa il mute pe reclamant intr-o celula individuala pe motiv ca va fi transferat in curand intr-o sectie noua, intr-o camera ce va fi mai potrivita pentru necesitatile sale medicale. Se pare ca instanta a apreciat ca afirmatiile reclamantului referitoare la influenta negativa asupra sanatatii sale a conditiilor de detentie erau neintemeiate. De asemenea, instanta a reamintit ca era datoria autoritatilor inchisorii sa ii asigure un asistent personal .

67. Prin Adresa din 16 decembrie 2005, Comisia pentru Protectia Persoanelor cu Handicap l-a informat pe reclamant ca, atat timp cat se afla in inchisoare, el nu avea dreptul la nicio alocatie speciala pentru nevoile sale personale sau pentru angajarea unui asistent personal, deoarece era obligatia penitenciarului sa ii asigure ingrijiri.

68. Actualmente, reclamantul se afla inca in inchisoare. Se pare ca nu a fost transferat intr-o celula individuala.

II. Dreptul intern pertinent

69. Prevederea relevanta din Codul de procedura penala reglementand evaluarea psihiatrica a unei persoane acuzate de o infractiune este urmatoarea:

ARTICOLUL 117
Expertiza obligatorie

"Efectuarea unei expertize psihiatrice este obligatorie in cazul infractiunii de omor deosebit de grav...".

70. Codul de procedura penala prevede ca viciile de forma din procedura, cum ar fi neaudierea in persoana a acuzatului de catre instante, constituie o incalcare a drepturilor de aparare, ceea ce va duce la nulitatea hotararii pronuntate. Prevederile relevante din dreptul si practica interne sunt descrise detaliat in Cauza Ilisescu si Chiforec impotriva Romaniei (nr. 77.364/01, A�A� 18-19, 1 decembrie 2005).

71. Partea relevanta din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat este urmatoarea:

ARTICOLUL 38

"Avocatul este dator sa studieze temeinic cauzele..., sa se prezinte la fiecare termen...".

72. Partea relevanta din statutul profesiei de avocat este urmatoarea:

ARTICOLUL 221

"(2) In cazul in care avocatul este impiedicat sa indeplineasca serviciul profesional, isi va asigura substituirea...".

III. Prevederile relevante ale Consiliului Europei referitoare la conditiile de detentie

73. Extras din cel de al 11-lea Raport general al Comitetului European pentru Prevenirea Torturii (CPT) [CPT/Inf (2001) 16]:

"29. In anumite tari vizitate de CPT, mai ales in Europa Centrala si de Est, cazarea detinutilor se face deseori in dormitoare de mare capacitate care contin toate sau cele mai multe dintre facilitatile utilizate zilnic de prizonieri, cum ar fi: spatiul de dormit, spatiul de zi si utilitatile sanitare. CPT obiecteaza in privinta principiului pe care se bazeaza aceste modalitati de locuire in inchisorile inchise, iar aceste obiectii sunt si mai puternice atunci cand, asa cum este cazul in mod frecvent, in dormitoarele respective sunt tinuti detinuti in spatii extrem de inghesuite si insalubre. Fara indoiala ca diferiti factori, inclusiv cei de ordin cultural, fac sa fie de preferat, in anumite tari, locurile de detentie colective in locul celulelor individuale. Totusi, sunt putine lucruri de spus in favoarea si multe de spus in defavoarea sistemului in care zeci de detinuti locuiesc si dorm impreuna in acelasi dormitor."

74. Standardele CPT (Sectiuni "fundamentale" ale rapoartelor generale anuale ale CPT):

"50. CPT ar dori sa adauge ca este deosebit de preocupat atunci cand constata o combinatie intre suprapopulare, activitati cu regim precar si acces neadecvat la utilitati sanitare in aceeasi institutie. Efectul cumulat al acestor conditii se poate dovedi a fi extrem de daunator prizonierilor...

[Prizonierii incapabili sa continue detentia]

70. Exemple tipice de astfel de prizonieri sunt cei supusi unor prognoze fatale pe termen scurt, care sufera de o boala grava ce nu poate fi tratata cum se cuvine in conditiile inchisorii, care au un handicap major sau sunt inaintati in varsta. Continuarea detentiei acestor persoane intr-un mediu de inchisoare poate crea o situatie intolerabila. In cazuri de agest gen, doctorul inchisorii are datoria sa intocmeasca un raport pentru autoritatea responsabila, in vederea efectuarii unor alte aranjamente mai adecvate."