Hotararea CEDO in Cauza Arsenovici impotriva Romaniei

CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI

HOTARAREA
din 7 februarie 2008,
definitiva la 7 mai 2008,

in Cauza Arsenovici impotriva Romaniei
(Cererea nr. 77.210/01)

In Cauza Arsenovici impotriva Romaniei,

Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a treia), statuand in cadrul unei camere formate din: Bostjan M. Zupancic, presedinte, Corneliu Birsan, Elisabet Fura-Sandstrom, Alvina Gyulumyan, David Thor Bjorgvinsson, Ineta Ziemele, Isabelle Berro- Lefevre, judecatori, si Santiago Quesada, grefier de sectie,

dupa ce a deliberat in camera de consiliu in data de 17 ianuarie 2008,

pronunta urmatoarea hotarare, adoptata la aceasta data:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se afla o cerere (nr. 77.210/01) indreptata impotriva Romaniei, prin care un cetatean al acestui stat, doamna Zoe Delia Arsenovici (reclamanta), a sesizat Curtea la data de 28 februarie 2001 in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia).

2. Reclamanta este reprezentata de I.-G. Barsan, avocat in Bucuresti. Guvernul roman (Guvernul) este reprezentat de agentul sau, R. H. Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe.

3. La data de 13 octombrie 2004, Curtea a hotarat sa ii comunice cererea Guvernului. Invocand prevederile art. 29 A� 3 din Conventie, Curtea a hotarat sa se analizeze in acelasi timp admisibilitatea si temeinicia cauzei.

IN FAPT

I. Circumstantele cauzei

4. Reclamanta s-a nascut in anul 1918 si locuieste in Bucuresti.

5. Prin Sentinta din data de 21 aprilie 1997, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a admis actiunea reclamantei in revendicarea unui imobil nationalizat fara titlu de catre stat in anul 1950. Prin neatacare, sentinta a ramas definitiva.

6. La data de 22 decembrie 1997, primarul municipiului Bucuresti a dat dispozitie directiei din primarie responsabile cu administrarea fondului imobiliar al orasului sa ii restituie imobilul reclamantei si sa radieze titlul de proprietate al statului din registrul de publicitate imobiliara.

7. La data de 20 ianuarie 1998, societatea comerciala cu capital de stat S.C. "Herastrau Nord" - S.A. (societatea H.), insarcinata cu administrarea fondului locativ al primariei, a incheiat un contract de inchiriere cu familia C., care ocupa un apartament in suprafata de 80 m² din imobilul in discutie in calitate de chirias al statului in baza unui contract incheiat in anul 1983. Noul contract, incheiat pentru perioada 18 aprilie 1994 - 18 aprilie 1999, era semnat de societatea H., ca "proprietar", aceasta stabilind chiria lunara la suma de 326 lei romanesti (ROL), conform baremului stabilit prin Legea nr. 5/1973. Contractul, ce nu i-a fost comunicat reclamantei, nu mentiona faptul ca apartamentul in cauza nu se mai afla in patrimoniul statului.

8. Prin Procesul-verbal din 10 martie 1998, primaria l-a pus pe un mandatar al reclamantei in posesia apartamentului si l-a informat despre dreptul chiriasilor imobilului, conform Legii nr. 17/1994 pentru prelungirea sau reinnoirea contractelor de inchiriere privind unele suprafete locative (Legea nr. 17/1994), de a beneficia de o prelungire a contractelor lor de inchiriere cu 5 ani. Conform afirmatiilor Guvernului, incepand cu aceasta data, societatea H. a incetat sa incaseze chirie pentru apartamentul locuit de familia C.

9. La data de 2 aprilie 1998, reclamanta, ca proprietar al imobilului, i-a informat pe chiriasi, prin intermediul unui executor judecatoresc, despre propunerea sa de a incheia contracte de inchiriere cu ea, statul nemaifiind locatorul lor. Toti chiriasii imobilului au fost de acord, cu exceptia familiei C., care nu a dat niciun raspuns la notificarea reclamantei si care a refuzat orice contact cu ea, neplatindu-i nicio chirie.

10. La data de 26 mai 1998, reclamanta a sesizat Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti cu o actiune in evacuare a familiei C. din apartamentul sau, aratand ca aceasta nu putea beneficia de prevederile legale in materie de protectie a chiriasilor, avand in vedere ca nu exista un contract de inchiriere si ca a refuzat sa ia legatura cu ea. La cererea reclamantei, instanta le-a trimis sotilor C. un interogatoriu, insa acestia au refuzat sa ii raspunda.

11. Prin Sentinta din data de 14 octombrie 1998, judecatoria a respins actiunea in evacuare, in temeiul Legii nr. 17/1994. Instanta a constatat ca familia C. dispunea de un contract de inchiriere din data de 8 decembrie 1983, incheiat cu statul, si a statuat ca Legea nr. 17/1994 prevedea obligatia proprietarului de a-i mentine in drepturi pe chiriasi pentru o perioada de 5 ani.

12. Prin Decizia din data de 3 noiembrie 1999, Tribunalul Bucuresti a respins apelul reclamantei. Acesta a constatat ca familia C. beneficia de un contract de inchiriere valabil, incheiat la data de 20 ianuarie 1998, si ca nu fusese parte in procedura in revendicare a imobilului introdusa de reclamanta.