Hotararea CEDO in Cauza Paula Constantinescu impotriva Romaniei

"Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.

Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor."

A. Asupra admisibilitatii

45. Curtea considera ca aceste capete de cerere nu sunt vadit neintemeiate in sensul art. 35 A� 3 din Conventie . Ea constata ca nu este incident niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, acestea trebuie declarate admisibile.

B. Asupra fondului

46. Guvernul considera ca autoritatile au facut eforturi in vederea executarii Deciziei din data de 16 ianuarie 2001, dar ca acestea au intampinat dificultati in identificarea bunului. Guvernul mai observa ca reclamanta a fost pusa in posesia parterului bunului la data de 11 martie 2008.

47. Reclamanta reitereaza faptul ca a recuperat posesia parterului bunului la data de 11 martie 2008. Ea arata, totusi, ca nu a primit subsolul, primul etaj si mansarda. Referitor la subsol, ea prezinta scrisoarea primariei din data de 24 februarie 2006 (paragraful 38 de mai sus). In ceea ce priveste etajul si mansarda, reclamanta atrage atentia asupra faptului ca primaria a vandut aceste spatii la data de 21 martie 2001 unei societati comerciale. Ea furnizeaza copia contractului de vanzare- cumparare si precizeaza ca primaria i-a comunicat aceasta copie la data de 20 ianuarie 2006, dupa numeroase demersuri ale sale pe langa aceasta institutie. Reclamanta arata, de asemenea, ca bunul a fost dintotdeauna prevazut cu un subsol, a carui proprietara este.

48. Curtea reaminteste ca executarea unei sentinte sau a unei decizii, indiferent de la ce instanta ar emana, trebuie considerata ca facand parte integranta din "proces" in sensul art. 6 din Conventie (Hornsby impotriva Greciei, 19 martie 1997, A� 40, Culegere de hotarari si decizii 1997-II; Immobiliare Saffi impotriva Italiei [MC], nr. 22.774/93, A� 63, CEDO 1999-V). Atunci cand autoritatile sunt obligate sa actioneze pentru executarea unei hotarari judecatoresti si omit sa o faca, aceasta inactivitate angajeaza raspunderea statului conform art. 6 A� 1 din Conventie (Scollo impotriva Italiei, Hotararea din 28 septembrie 1995, A� 44, seria A nr. 315C).

49. In speta, Curtea observa ca, prin Decizia din data de 16 ianuarie 2001 a Curtii de Apel Bucuresti, consiliul general a fost obligat sa ii restituie reclamantei un bun imobil. Partea interesata avea, asadar, un "bun" in sensul art. 1 din Protocolul nr. 1.

50. Or, pana in prezent, reclamanta nu a recuperat decat posesia unei parti din bunul respectiv (paragraful 28 de mai sus).

51. In masura in care Guvernul considera ca autoritatile au avut dificultati in identificarea bunului, Curtea reaminteste ca a fost efectuata o expertiza in procedura solutionata prin decizia in cauza. In acest scop, expertul s-a deplasat la locatia imobilului in prezenta reprezentantilor partilor (paragraful 7 de mai sus). In orice caz, din probele aflate la dosar nu rezulta ca consiliul general ar fi formulat obiectiuni impotriva raportului de expertiza astfel intocmit, nici ca ar fi invocat in fata instantelor nationale argumentul referitor la imposibilitatea sa de a identifica bunul. Abia in faza de executare a fost invocat acest motiv de catre autoritatile administrative (paragrafele 15 si 16 de mai sus). In aceste conditii, Curtea apreciaza ca a accepta un astfel de argument ar insemna sa admita ca, in cauza de fata, administratia ar fi putut sa se sustraga de la executarea unei decizii judecatoresti invocand pur si simplu imposibilitatea sa de a identifica bunul (Ioannidou-Mouzaka impotriva Greciei nr. 75.898/01, A� 33, 29 septembrie 2005; Taculescu si altii impotriva Romaniei nr. 16.947/03, A� 36, 1 aprilie 2008).

52. Pe de alta parte, Curtea nu ar putea nici sa fie de acord cu afirmatiile autoritatilor administrative conform carora reclamanta a fost pusa in posesia bunului la data de 26 aprilie 2004 (paragrafele 29 si 30 de mai sus). In aceasta privinta, ea constata contradictia dintre, pe de o parte, imposibilitatea de a identifica bunul si, pe de alta parte, punerea in posesie a reclamantei (paragrafele 19-21 de mai sus).

53. In ceea ce priveste vanzarea de catre autoritati a etajului si a mansardei cladirii catre o societate comerciala, Curtea observa ca contractul de vanzare-cumparare dintre Primaria Municipiului Bucuresti si societatea in cauza a fost incheiat la doua luni dupa Decizia din data de 16 ianuarie 2001, care dispunea restituirea de catre consiliul general a bunului catre reclamanta si, in orice caz, in timp ce procedura judiciara in discutie era pe rol (paragrafele 8-10 de mai sus). Curtea reaminteste in acest sens ca, in calitatea sa de aparator al ordinii publice, statul avea o obligatie morala de exemplu, a carei respectare trebuia sa o asigure prin organele sale investite cu misiunea de protejare a ordinii publice. Or, vanzarea bunului in litigiu dupa ce a fost obligat sa il restituie reclamantei inseamna negarea activitatii instantelor [vezi, mutatis mutandis, Paduraru impotriva Romaniei nr. 63.252/00, A� 68, CEDO 2005-XII (extrase)].

54. Curtea a analizat in mai multe randuri cauze ce aveau ca obiect neexecutarea unor hotarari judecatoresti si a constatat incalcarea art. 6 A� 1 din Conventie si a art. 1 din Protocolul nr. 1 (vezi, printre multe altele, Sabin Popescu impotriva Romaniei nr. 48.102/99, A�A� 76 si 85, 2 martie 2004; Dragne si altii impotriva Romaniei nr. 78.047/01, A�A� 29-30 si 41-43, 7 aprilie 2005; Dragalina impotriva Romaniei nr. 17.268/03, A�A� 35-36, 14 octombrie 2008).

55. Dupa ce a analizat toate elementele ce i-au fost supuse atentiei, Curtea considera ca Guvernul nu a expus niciun fapt sau argument care sa poata conduce la o alta concluzie in cazul de fata. Tinand cont de jurisprudenta sa in materie, Curtea apreciaza ca, in speta, statul, prin intermediul organelor sale specializate, nu a depus toate eforturile necesare pentru a pune in executare hotararea judecatoreasca favorabila reclamantei.

56. Prin urmare, a avut loc incalcarea art. 6 A� 1 din Conventie si a art. 1 din Protocolul nr. 1.

III. Asupra aplicarii art. 41 din Conventie

57. Conform art. 41 din Conventie,

"Daca Curtea declara ca a avut loc o incalcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila."

A. Prejudiciu

58. Reclamanta solicita restituirea in natura a intregului bun. Ea prezinta o expertiza din data de 6 august 2008 conform careia valoarea de piata a partii bunului cu care nu a fost pusa in posesie este de 1.502.761 euro (EUR). Expertiza a retinut ca bunul imobil este format dintr-o cladire cu 3 niveluri - parter, etaj si mansarda - si din terenul situat sub constructie. Expertul a mai luat in considerare si suprafetele ce reieseau din expertiza efectuata in procedura solutionata prin Decizia din data de 16 ianuarie 2001, din care a inlaturat suprafata care se afla deja in posesia reclamantei.

59. Reclamanta mai solicita si suma de 6.000 EUR ca daune morale.

60. Guvernul observa mai intai ca nici Decizia din data de 16 ianuarie 2001, nici expertiza prezentata de reclamanta in anexa la cererea sa de reparatie echitabila nu au facut nicio mentiune cu privire la existenta unui subsol al cladirii. Guvernul contesta si suprafetele retinute in expertiza reclamantei. Acesta depune la dosar o expertiza din luna iulie 2008 conform careia valoarea bunului este de 727.101 EUR. Expertiza prezentata de Guvern tine cont de suprafetele ce rezulta din expertiza judiciara efectuata in speta si de faptul ca reclamanta a recuperat posesia unei parti din bunul respectiv. De asemenea, ea se sprijina pe Adresa din data de 30 august 2005 a directiei finantelor publice pentru a stabili suprafata de evaluat.

61. Guvernul considera, de asemenea, ca o eventuala hotarare de condamnare ar putea constitui o reparatie satisfacatoare a prejudiciului moral pe care reclamanta pretinde ca l-a suferit. In plus, suma solicitata cu acest titlu de reclamanta este excesiva, dupa parerea sa.

62. Avand in vedere circumstantele spetei, Curtea considera ca problema aplicarii art. 41 din Conventie nu se afla in stare de judecata . Prin urmare, ea trebuie rezervata, tinand cont de eventualitatea unui acord intre statul parat si reclamanta (art. 75 A� 1 din Regulament).

B. Cheltuieli de judecata

63. Reclamanta solicita rambursarea cheltuielilor de judecata, insa fara a le cuantifica si fara a preciza daca este vorba de cheltuieli efectuate in fata instantelor interne sau pentru prezentarea cererii in fata Curtii.

64. Guvernul invita Curtea sa respinga aceasta cerere .

65. Conform jurisprudentei Curtii, un reclamant nu poate obtine rambursarea cheltuielilor sale de judecata decat in masura in care li s-a stabilit realitatea, necesitatea si caracterul rezonabil. In speta, tinand cont de faptul ca reclamanta nici nu si-a cuantificat si nici nu si-a justificat cheltuielile de judecata a caror rambursare o solicita, Curtea hotaraste sa nu ii acorde nicio suma in acest sens (Cumpana si Mazare impotriva Romaniei [MC] nr. 33.348/96, A�A� 133 si 134, CEDO 2004-XI).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

In unanimitate,

C U R T E A

1. declara cererea admisibila;

2. hotaraste ca a avut loc incalcarea art. 6 A� 1 din Conventie si a art. 1 din Protocolul nr. 1;

3. hotaraste ca problema aplicarii art. 41 din Conventie nu se afla in stare de judecata; prin urmare:

a) o rezerva in ceea ce priveste prejudiciul material si moral;

b) invita Guvernul si reclamanta sa ii adreseze in scris, in termenul de 3 luni de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari conform art. 44 A� 2 din Conventie, observatiile lor cu privire la aceasta chestiune si, in special, sa ii aduca la cunostinta orice acord la care ar putea ajunge;