Hotararea CEDO in Cauza Vitan impotriva Romaniei

86. O ingerinta in dreptul reclamantului la respectarea corespondentei sale incalca Conventia in cazul in care nu respecta cerintele paragrafului 2 al art. 8. Asadar, trebuie analizat daca ingerinta in discutie era "prevazuta de lege", daca urmarea un scop legitim in sensul paragrafului respectiv si daca era "necesara intr-o societate democratica" (Cotlet impotriva Romaniei, nr. 38.565/97, A� 45, 3 iunie 2003).

87. Curtea reaminteste ca in hotararile Petra impotriva Romaniei (Hotararea din 23 septembrie 1998, Culegere 1998-VII, pp. 2.853-2.854, A�A� 37 si 38) si Cotlet, (mentionata mai sus, A� 35), s-a constatat incalcarea art. 8 din Conventie cu motivarea ca reglementarea in materie nu prezenta calitatile impuse de o "lege", in sensul art. 8 A� 2 din Conventie . Or, aceeasi reglementare era in vigoare si aplicabila faptelor din cauza de fata.

88. Curtea apreciaza ca speta de fata se aseamana cu cauzele Petra si Cotlet mentionate mai sus si constata ca ingerinta in speta nu era prevazuta de "lege".

Avand in vedere concluzia de mai sus, Curtea nu considera necesar sa verifice in speta respectarea celorlalte cerinte ale paragrafului 2.

89. Prin urmare, Curtea respinge exceptia preliminara a Guvernului intemeiata pe neepuizarea cailor de atac interne si constata incalcarea art. 8 din Conventie .

IV. Asupra celorlalte pretinse incalcari

90. Din perspectiva art. 5 A�A� 1 c), 3 si 4, reclamantul se plange de arestarea sa in urma unui flagrant delict si la plasarea sa in stare de arest preventiv.

91. Conform jurisprudentei bine stabilite a Curtii [Wemhoff impotriva Germaniei, Hotararea din 27 iunie 1968, seria A nr. 7, pp. 23-24, A� 9; B. impotriva Austriei, Hotararea din 28 martie 1990, seria A nr. 175, p. 14, A� 36, si Negoescu impotriva Romaniei (dec.), nr. 55.450/00, 17 martie 2005], persoanei condamnate in prima instanta, indiferent daca a fost sau nu arestata pana in acel moment, ii sunt aplicabile prevederile art. 5 A� 1 a) din Conventie, si nu cele ale art. 5 A� 1 c). In speta, hotararea pronuntata de prima instanta prin care reclamantul a fost condamnat a avut loc la data de 6 noiembrie 2001, iar la acea data acesta nu avea la dispozitie nicio cale de atac. Or, cererea de fata a fost introdusa abia la data de 7 noiembrie 2002. Rezulta ca aceste capete de cerere intemeiate pe art. 5 A� 1 c) au fost introduse dupa mai mult de 6 luni de la data la care a luat sfarsit incalcarea pretinsa [vezi si Mujea impotriva Romaniei (dec.), nr. 44.696/98, 10 septembrie 2002].

De asemenea, termenul de 6 luni a inceput sa curga la data de 6 noiembrie 2001 in ceea ce priveste capetele de cerere intemeiate pe articolul 5 A�A� 3 si 4 din Conventie [vezi, mutatis mutandis, Rosengren impotriva Romaniei (dec.), nr. 70.786/01, 27 aprilie 2004].

92. Rezulta ca aceste capete de cerere sunt tardive si trebuie respinse conform art. 35 A�A� 1 si 4 din Conventie .

93. Reclamantul sustine ca ar fi suferit rele tratamente in timpul arestului sau preventiv din Cluj si Bucuresti, precum si in timpul transferului sau, din datele de 20 si 21 august 2001, intre aceste doua orase. Curtea reaminteste ca detentia preventiva a reclamantului in arestul din Cluj a luat sfarsit la data de 26 februarie 2001, iar cea din arestul din Bucuresti, in luna aprilie 2001, adica cu mai mult de 6 luni inainte de introducerea cererii in fata sa. Transferul in cauza a fost, de asemenea, efectuat cu mai mult de 6 luni inainte de data introducerii acestei cereri. Rezulta ca si aceste capete de cerere sunt tardive si trebuie respinse conform art. 35 A�A� 1 si 4 din Conventie .

94. De asemenea, reclamantul sustine ca ar fi fost adus in catuse la sedintele de judecata, fapt nedovedit de catre acesta dincolo de orice dubiu. Presupunand chiar ca i-ar fi fost aplicat un astfel de tratament, Curtea observa ca reclamantul nu a formulat nicio plangere in fata autoritatilor nationale. Pe de alta parte, acesta nu a furnizat niciun element de proba care sa sustina acest capat de cerere .

95. Rezulta ca acest capat de cerere este vadit neintemeiat si trebuie respins conform art. 35 A�A� 3 si 4 din Conventie .

96. Reclamantul considera si ca prezumtia de nevinovatie a fost incalcata ca urmare a declaratiilor judecatorilor si procurorilor din timpul sedintelor de judecata, precum si ca urmare a trecerii reclamantului in rezerva din oficiu la data de 18 ianuarie 2001.

97. Curtea apreciaza ca niciunul dintre elementele dosarului nu indica o incalcare a principiului prezumtiei de nevinovatie ca urmare a declaratiilor facute in timpul procesului propriu-zis, tinand cont in special de faptul ca aceste declaratii nu au fost facute intr-un context independent de procedura penala, cum ar fi, de exemplu, o conferinta de presa, care impunea o mai mare prudenta din partea autoritatilor (vezi, mutatis mutandis, Daktaras, mentionata mai sus, A� 44). In plus, cererea de recuzare a anumitor membri ai completului de judecata a fost respinsa ca nedovedita la data de 16 octombrie 2001 de tribunalul militar teritorial (vezi paragraful 31 de mai sus).

98. Curtea observa in continuare ca trecerea in rezerva a reclamantului la data de 18 ianuarie 2001 a respectat reglementarile in materie, care fac trimitere doar la cadrele militare impotriva carora a fost inceputa urmarirea penala, fara a presupune dinainte vinovatia lor (vezi paragraful 47 de mai sus). Nici aceasta lege, nici aplicarea sa in speta nu indica o incalcare a prezumtiei de nevinovatie a reclamantului.

99. Rezulta ca acest capat de cerere este vadit neintemeiat si trebuie respins conform art. 35 A�A� 3 si 4 din Conventie .

100. In fine, reclamantul sustine ca telefonul mobil al sotiei sale a fost ascultat ilegal de catre autoritati, in special dupa introducerea cererii de fata, astfel incalcandu-se prevederile art. 8 din Conventie .

101. Curtea observa ca reclamantul nu a adus niciun element de proba in sprijinul afirmatiei sale. Presupunand chiar ca s-ar putea pretinde victima in speta, Curtea considera ca acest capat de cerere este vadit neintemeiat.

Pe cale de consecinta, Curtea il respinge conform art. 35 A�A� 3 si 4 din Conventie .

V. Asupra aplicarii art. 41 din Conventie

102. Conform art. 41 din Conventie,

"Daca Curtea declara ca a avut loc o incalcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila."

A. Prejudiciu

103. Reclamantul solicita suma de 100.324,15 euro (EUR) pentru prejudiciul material, din care 71.496,15 EUR reprezentand salariul neincasat in timpul detentiei sale, tinand cont de veniturile sale dinainte de data arestarii sale, 10.000 EUR reprezentand lipsa de castig, 15.000 EUR rezultand din imprumuturile contractate de reclamant pentru a-si intretine familia, iar 3.828 EUR reprezentand creantele pe care nu le-a putut recupera din cauza incarcerarii sale.

De asemenea, el solicita suma de 9.900.000 EUR cu titlu de prejudiciu moral, pe care sustine ca l-a suferit.

104. Guvernul considera ca prejudiciul material nu este dovedit si ca, in orice caz, reclamantul nu poate pretinde plata salariului pe care l-ar fi putut castiga in perioada cat a stat in detentie, avand in vedere ca nu a efectuat nicio contraprestatie. Pe de o parte, acesta considera ca imprumuturile contractate de reclamant nu atrag raspunderea statului si, pe de alta parte, ca reclamantul nu a fost in niciun caz impiedicat sa isi recupereze creantele in timpul detentiei sale.

In fine, Guvernul considera ca suma solicitata ca daune morale este exagerata si ca nu exista raport de cauzalitate intre suma ceruta si prejudiciul suferit.

105. Curtea reaminteste ca, in speta, a constatat incalcarea principiului prezumtiei de nevinovatie si a dreptului la secretul corespondentei reclamantului in timpul detentiei sale. Din acest motiv, numai prejudiciul cauzat de faptele ce constituie aceste incalcari va putea fi acoperit prin intermediul prezentei hotarari. In acest sens, Curtea nu distinge nicio legatura de cauzalitate intre incalcarile constatate si prejudiciul material invocat si respinge aceste cereri. In schimb, ea considera ca este cazul sa ii acorde reclamantului suma de 2.000 EUR cu titlu de prejudiciul moral.

B. Cheltuieli de judecata

106. Reclamantul solicita si suma de 2.956,46 EUR pentru cheltuielile de judecata angajate in fata instantelor interne si in fata Curtii. Prin intermediul avocatului sau, domnul Mateut, reclamantul trimite un raport detaliat al cheltuielilor sale, inclusiv chitantele ce justifica plata, in anul 2001, a sumei de 2.894.000 lei romanesti vechi (ROL) catre avocati, bilete de tren intre Gherla si Cluj datand din anul 2001 si avand o valoare totala de 2.411.600 ROL, precum si suma de 14.980.293 ROL pentru combustibilul utilizat, 2.869.540 ROL reprezentand diverse facturi si 4.766.100 ROL reprezentand valoarea coletelor si scrisorilor trimise reclamantului in inchisoare de catre familia sa.

107. Guvernul considera ca legatura de cauzalitate dintre pretinsele cheltuieli si incalcarile invocate in fata Curtii nu a fost dovedita si considera, prin urmare, ca cererile reclamantului nu sunt justificate si trebuie respinse de Curte .

108. Conform jurisprudentei Curtii, un reclamant nu poate obtine rambursarea cheltuielilor sale de judecata decat in masura in care li s-a stabilit veridicitatea, necesitatea si caracterul rezonabil. In speta de fata, tinand cont de documentele aflate la dosar si de criteriile mentionate mai sus, Curtea considera rezonabila suma de 200 EUR, cu toate cheltuielile incluse, pe care i-o acorda reclamantului.

C. Dobanzi moratorii

109. Curtea considera potrivit ca rata dobanzii moratorii sa se bazeze pe rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal a Bancii Centrale Europene, majorata cu 3 puncte procentuale.

DIN ACESTE MOTIVE,

In unanimitate,

C U R T E A