Hotararea CEDO in Cauza Colceru impotriva Romaniei

12. In urma recursului in anulare formulat de procurorul general al Romaniei, prin Decizia din 4 noiembrie 2002, Curtea Suprema de Justitie a casat sentintele din 25 aprilie si 9 octombrie 2001 si a respins plangerea reclamantei impotriva Ordinului din data de 3 ianuarie 2001. Aceasta a statuat ca incetarea activitatii agentiei a determinat incetarea raporturilor de munca, conform Legii nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici.

13. Prin Sentinta din 18 decembrie 2003, ramasa definitiva, Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti a admis actiunea ministerului, prin care se urmarea recuperarea sumelor actualizate, platite ca despagubiri . Instanta a obligat-o pe reclamanta la plata sumei de 20.385.164 ROL, plus cheltuieli de judecata .

14. La data de 14 iunie 2005, reclamanta a platit suma de 22.067.377 ROL.

II. Dreptul intern pertinent

15. Prevederile legale relevante, aflate in vigoare la data evenimentelor, sunt descrise in Hotararea SC Masinexportimport Industrial Group SA impotriva Romaniei (nr. 22.687/03, A� 22, 1 decembrie 2005).

IN DREPT

I. Asupra obiectului cererii

16. In observatiile sale din data de 18 iulie 2008 reclamanta se plange cu privire la calomnierea sa publica prin intermediul unui comunicat de presa al ministerului din data de 2 iulie 2002, postat pe pagina de internet a acestuia si legat de situatia litigioasa dintre minister si reclamanta.

17. Curtea reaminteste ca cererea de fata a fost comunicata Guvernului conform art. 29 A� 3 din Conventie potrivit caruia se procedeaza la analiza concomitenta a admisibilitatii si fondului. De asemenea, aceasta reaminteste ca a stabilit deja ca nu este cazul sa se pronunte cu privire la capete de cerere ce nu au fost formulate decat dupa comunicarea cauzei catre guvernul parat (vezi Vigovskyy impotriva Ucrainei, nr. 42.318/02, A� 14, 20 decembrie 2005).

18. Avand in vedere ca acest capat de cerere nu a fost precizat inainte de comunicarea cauzei de fata, el nu va face parte din analiza Curtii. Cu toate acestea, reclamanta are posibilitatea sa sesizeze Curtea cu o noua cerere (vezi, mutatis mutandis, Dimitriu si Dumitrache impotriva Romaniei, nr. 35.823/03, A� 24, 20 ianuarie 2009).

II. Asupra pretinselor incalcari ale art. 6 A� 1 din Conventie si art. 1 din Protocolul nr. 1

19. Reclamanta sustine ca anularea deciziei definitive a Curtii Supreme de Justitie din data de 9 octombrie 2001 prin admiterea recursului in anulare introdus de procurorul general a incalcat principiul securitatii raporturilor juridice si dreptul sau la respectarea bunurilor. Ea invoca art. 6 A� 1 din Conventie si, in esenta, art. 1 din Protocolul nr. 1, care prevad urmatoarele in partile lor relevante:

ARTICOLUL 6 A� 1

"Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil (...) a cauzei sale de catre o instanta independenta si impartiala (...), care va hotari (...) asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil (...)."

ARTICOLUL 1
din Protocolul nr. 1

"Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.

Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor."

A. Asupra admisibilitatii

20. Curtea constata ca aceste capete de cerere nu sunt vadit neintemeiate in sensul art. 35 A� 3 din Conventie . De asemenea, aceasta constata ca ele nu sunt afectate de niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, acestea trebuie declarate admisibile.

B. Asupra fondului

21. Guvernul reitereaza argumentele sale invocate in cauze similare referitoare la recursuri in anulare. In mod special, el subliniaza ca instanta suprema a facut o interpretare a dreptului, si nu a faptelor in cauza. Guvernul lasa la aprecierea Curtii analiza temeiniciei capetelor de cerere formulate in cauza.

22. Reclamanta contesta pozitia Guvernului.

23. Curtea a analizat in mai multe randuri cauze ce ridicau probleme similare cu cele ale cauzei de fata, in care a constatat incalcarea art. 6 A� 1 din Conventie si a art. 1 din Protocolul nr. 1, avand in vedere readucerea in discutie a solutiei date in mod definitiv unui litigiu si lipsirea reclamantilor de bunurile de care beneficiau la finalul procedurii, in urma unui recurs in anulare (vezi, printre altele, Brumarescu, mentionata mai sus, A�A� 61, 77 si 80, SC Masinexportimport Industrial Group SA, mentionata mai sus, A�A� 32 si 46-47, si Piata Bazar Dorobanti SRL impotriva Romaniei, nr. 37.513/03, A�A� 23 si 33, 4 octombrie 2007).

24. Analizand cauza de fata, Curtea considera ca Guvernul nu a oferit niciun argument convingator care sa poata conduce la o alta concluzie. In mod special, Curtea constata ca Curtea Suprema de Justitie, sesizata de procurorul general, a reanalizat cauza si ca, printr-o interpretare diferita a probelor depuse la dosar, a anulat, la data de 4 noiembrie 2002, decizia pronuntata in ultima instanta la data de 9 octombrie 2001 de Curtea Suprema de Justitie, care confirmase reincadrarea reclamantei pe postul sau si plata salariilor neincasate.

25. Avand in vedere cele de mai sus si elementele aflate in dosar, Curtea constata ca anularea de catre Curtea Suprema de Justitie a hotararii definitive mentionate mai sus a incalcat principiul securitatii raporturilor juridice, incalcand dreptul reclamantei la un proces echitabil si dreptul sau la respectarea bunurilor.

26. Prin urmare, a avut loc incalcarea art. 6 A� 1 din Conventie si art. 1 din Protocolul nr. 1.

III. Asupra celorlalte pretinse incalcari

27. Din perspectiva art. 6 A� 1 din Conventie, reclamanta se plange ca autoritatile au refuzat sa inceapa urmarirea penala impotriva ministrului pentru refuzul acestuia de a pune in executare o hotarare (paragraful 8 de mai sus).

28. Curtea reaminteste ca art. 6 A� 1 nu presupune dreptul de a obtine urmarirea sau condamnarea unui tert in dreptul penal, nici obligatia de rezultat care sa presupuna ca orice urmarire trebuie sa se soldeze cu o condamnare sau chiar cu stabilirea unei pedepse determinate (vezi, mutatis mutandis, Perez impotriva Frantei [MC], nr. 47.287/99, A� 70, CEDO 2004-I).

29. Rezulta ca acest capat de cerere este incompatibil ratione materiae cu prevederile Conventiei in sensul art. 35 A� 3 si trebuie respins in aplicarea art. 35 A� 4.

30. De asemenea, reclamanta se plange de neexecutarea Sentintei din data de 25 aprilie 2001, confirmata in ultima instanta prin Decizia definitiva din 9 octombrie 2001.