Hotararea CEDO in Cauza Colceru impotriva Romaniei

CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI

HOTARAREA
din 28 iulie 2009

in Cauza Colceru impotriva Romaniei
(Cererea nr. 4.321/03)

In Cauza Colceru impotriva Romaniei,

Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a treia), statuand in cadrul unei camere formate din: Josep Casadevall, presedinte, Elisabet Fura-Sandstrom, Corneliu Birsan, Bostjan M. Zupancic, Alvina Gyulumyan, Ineta Ziemele, Ann Power, judecatori, si din Santiago Quesada, grefier de sectie,

dupa ce a deliberat in Camera de consiliu la data de 7 iulie 2009,

pronunta urmatoarea hotarare, adoptata la aceasta data:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se afla o cerere (nr. 4.321/03) indreptata impotriva Romaniei, prin care un cetatean al acestui stat, doamna Lili Colceru (reclamanta), a sesizat Curtea la data de 11 decembrie 2002, in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia).

2. Guvernul roman (Guvernul) este reprezentat de agentul sau, domnul Razvan-Horatiu Radu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

3. La data de 12 februarie 2008, presedintele Sectiei a treia a hotarat sa ii comunice Guvernului cererea . Astfel cum prevede art. 29 A� 3 din Conventie, acesta a hotarat sa se analizeze in acelasi timp admisibilitatea si fondul cauzei.

IN FAPT

I. Circumstantele cauzei

4. Reclamanta s-a nascut in anul 1955 si locuieste in municipiul Bucuresti.

5. Prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 2/2001, Agentia Nationala pentru Comunicatii si Informatica a fost dizolvata si inlocuita cu Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei (ministerul).

Prin Ordinul din data de 3 ianuarie 2001, reclamanta, jurista in cadrul acestei agentii, a fost concediata.

6. Prin Sentinta din data de 25 aprilie 2001, confirmata in ultima instanta prin Decizia definitiva din 9 octombrie 2001 a Curtii Supreme de Justitie, Curtea de Apel Bucuresti a admis contestatia reclamantei si a obligat ministerul sa o reincadreze pe vechiul sau post, sa faca mentiunile aferente in cartea sa de munca si sa ii plateasca 14.800.000 lei vechi romanesti (ROL) pentru salariile nepercepute pentru perioada ianuarie-aprilie 2001.

7. La data de 10 ianuarie 2002, ministerul i-a achitat reclamantei suma de 16.546.400 ROL.

8. La data de 7 martie 2002, in urma plangerilor reclamantei indreptate impotriva ministrului comunicatiilor si tehnologiei informatiei (ministrul), Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie a informat-o ca numai Camera Deputatilor, Senatul si Presedintele Romaniei au dreptul sa ceara inceperea urmaririi penale impotriva membrilor Guvernului pentru fapte comise in exercitarea functiilor lor. Ulterior, Administratia Prezidentiala a informat-o despre inexistenta oricaror indicii ale unei eventuale comiteri a unei infractiuni si, in plus, dupa admiterea recursului in anulare (vezi mai jos), plangerea sa a fost clasata.

Conform afirmatiilor reclamantei, Camera Deputatilor si Senatul nu au raspuns la plangerile sale.

La data de 4 aprilie 2003, Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie a informat-o despre refuzul de a incepe urmarirea penala impotriva conducerii ministerului din cauza lipsei caracterului penal al faptelor sesizate.

9. Prin Sentinta din data de 17 aprilie 2002, Curtea de Apel Bucuresti l-a obligat pe ministru sa ii plateasca daune cominatorii pana la executarea Sentintei din 25 aprilie 2001. Cu toate acestea, in data de 27 iunie 2002, Curtea Suprema de Justitie a casat aceasta sentinta, trimitand-o spre rejudecare. Reclamanta nu a informat Curtea despre modul in care s-a finalizat aceasta procedura .

10. Prin Ordinul din data de 29 aprilie 2002, ministerul a dispus reincadrarea reclamantei intr-o alta directie, cea a arhivelor.

11. Prin Decizia definitiva din 18 octombrie 2002, Curtea Suprema de Justitie a anulat Ordinul din 29 aprilie 2002, statuand ca directia juridica nu fusese desfiintata.