Hotarare CEDO in Cauza Dinu impotriva Romaniei si Frantei

14. La data de 24 ianuarie 1996, ministerul francez a informat ministerul roman ca luase legatura cu N.C., care ii comunicase situatia sumelor neplatite.

15. La data de 16 aprilie 1996, reclamanta a informat ministerul roman despre sumele incasate si si-a precizat pretentiile pana in luna octombrie 1995.

16. La data de 22 aprilie 1996, ministerul roman i-a cerut ministerului francez sa ii comunice masurile luate pentru ca reclamanta sa poata obtine plata pensiei alimentare datorate.

17. Prin scrisoarea din data de 14 iunie 1996, ministerul francez i-a cerut ministerului roman sa ii confirme platile efectuate de debitor si sa ii trimita o evidenta a sumelor datorate. I-a cerut, de asemenea, si precizari cu privire la desfasurarea procedurii de reducere a cuantumului pensiei (ce s-a finalizat cu Decizia definitiva din 22 aprilie 1997).

18. Prin scrisoarea din data de 2 iulie 1996, ministerul roman a informat-o pe reclamanta despre continutul declaratiilor date de N.C. la ministerul francez. De asemenea, ministerul roman i-a solicitat reclamantei sa prezinte situatia exacta a platilor primite ca pensie alimentara. Raspunsul reclamantei, precum si documentele solicitate au fost trimise ministerului francez de catre omologul sau roman la data de 22 august 1996.

19. La data de 5 august 1996, reclamanta si-a reiterat cererea de asistenta la ministerul francez si a prezentat evidenta sumelor neachitate.

3. Demersurile in vederea obtinerii exequaturului

20. La data de 8 iulie 1997, reclamanta a informat ministerul roman despre adoptarea Deciziei din 22 aprilie 1997, care a stabilit pensia alimentara la 800 FRF pe luna, si a prezentat calculul pensiei ramase neachitate pentru perioada octombrie 1995-mai 1997. Aceasta scrisoare a fost transmisa la data de 30 iulie 1997 ministerului francez, care a primit-o la data de 3 septembrie 1997.

21. La data de 4 ianuarie 1998, reclamanta i-a trimis ministerului francez un nou calcul al pensiei neachitate si i-a solicitat asistenta pentru a obtine plata ei.

22. In paralel, la data de 12 decembrie 1997, ministerul francez i-a cerut ministerului roman sa o informeze pe reclamanta ca doreste sa primeasca informatii si documente complementare, si anume: sa precizeze cu privire la ce hotarare judecatoreasca solicita sa se pronunte exequaturul, sa trimita dovada citarii lui N.C. in dosarul in care s-a pronuntat Decizia din data de 22 aprilie 1997, dovada comunicarii catre parte a acestei decizii, precum si certificatul de constatare a faptului ca nu s-a promovat recurs. In plus, reclamantei i-au fost trimise formulare de cerere de ajutor jurisdictional pentru ca ea sa le poata inapoia insotite de documentele justificative ale veniturilor sale de la momentul respectiv.

23. La data de 9 ianuarie 1998, ministerul roman i-a transmis reclamantei scrisoarea ministerului francez din 12 decembrie 1997 si documentele anexate, solicitandu-i sa completeze formularele de ajutor jurisdictional si sa i le trimita inapoi pentru ca sa poata sa le transmita ministerului francez. La data de 12 ianuarie 1998, reclamanta s-a conformat cererilor celor doua ministere, documentele fiind trimise de catre ministerul roman ministerului francez la data de 9 februarie 1998.

24. La data de 17 iulie 1998, ministerul francez i-a cerut din nou ministerului roman sa prezinte documente complementare. La data de 19 august 1998, ministerul roman i-a trimis aceasta scrisoare reclamantei si a sfatuit-o in privinta formei actelor solicitate pentru a-si completa dosarul. La data de 2 septembrie 1998, ministerul roman i-a reamintit reclamantei necesitatea de a se conforma cererilor ministerului francez, precizandu-i ca, in temeiul Conventiei de la New York, singura obligatie ce ii revenea ministerului roman era sa transmita documentele ministerului francez.

25. La data de 3 septembrie 1998, reclamanta a prezentat un certificat de grefa eliberat de instanta din Brasov din data de 12 ianuarie 1998, care atesta faptul ca debitorul a fost reprezentat la instanta ce a pronuntat Decizia din data de 3 mai 1995, ca i-a fost comunicata decizia respectiva de catre grefa si ca aceasta decizie era definitiva si executorie. Cu aceasta ocazie, ea si-a reiterat cererea referitoare la plata restantelor. Reclamanta a prezentat si o a doua adeverinta, din data de 12 septembrie 1998, referitoare la aceeasi decizie . In schimb, conform guvernului francez, niciun element nu s-a comunicat cu privire la procedura ce s-a finalizat cu Decizia din data de 22 aprilie 1997.

26. In cursul anului 1999, ministerul roman a informat-o pe reclamanta ca documentele sale fusesera transmise autoritatilor franceze si a mentionat ca durata procedurii si solutionarea cauzei depindeau exclusiv de ministerul francez.

27. In cursul anilor 2000 si 2001, reclamanta i-a solicitat in mai multe randuri ministerului roman sa intervina pe langa omologul sau pentru a face sa inainteze procedura de exequatur. Scrisorile din 19 ianuarie, 8 septembrie 2000 si 25 ianuarie 2001, trimise in acest scop de ministerul roman, au ramas fara raspuns din partea ministerului francez. Ministerul roman a informat reclamanta despre aceasta situatie si i-a reamintit ca procedura de exequatur si durata sa tineau de competenta exclusiva a autoritatilor franceze.

28. Prin scrisoarea din 24 septembrie 2001, primita la data de 4 octombrie 2001, ministerul francez si-a informat omologul ca intentiona sa solicite exequaturul hotararilor din 3 mai 1995 si din 22 aprilie 1997 si a cerut copia legalizata de instanta a citatiei la termenul de judecata din 3 mai 1995, trimisa lui N.C. (sau avocatului sau), a comunicarii hotararii si a unei situatii actualizate a sumelor datorate. S-a atasat un nou formular de cerere de ajutor jurisdictional.

29. Prin scrisoarea din 29 octombrie 2001, ministerul roman i-a comunicat reclamantei scrisoarea din 24 septembrie 2001 si a sfatuit-o cu privire la prezentarea documentelor solicitate si la masurile ce trebuiau luate pentru a se conforma cererilor autoritatilor franceze.

30. La data de 14 ianuarie 2002, reclamanta a precizat ca toate documentele solicitate ii fusesera deja trimise in cursul anului 1998 si ca o noua transmitere ar insemna un efort financiar imposibil pentru ea. In plus, ea a mai mentionat ca a transmis in acelasi timp informatii cu privire la suma restanta datorata, precum si formularul de ajutor jurisdictional completat.

31. La data de 18 martie 2002, ministerul roman a informat-o pe reclamanta ca documentele pe care aceasta le-a trimis nu se aflau in dosar sub forma ceruta si i-a solicitat, in consecinta, sa le transmita din nou in forma cuvenita cat mai repede cu putinta.

32. Prin scrisoarea din 14 mai 2002, ministerul roman i-a transmis ministerului francez documente furnizate de reclamanta cu precizari in ceea ce priveste prevederile procedurale pentru citarea si notificarea internationala.

33. La data de 3 iulie 2002, ministerul roman, facand referire la scrisoarea sa din 14 mai 2002, i-a cerut ministerului francez sa ii confirme primirea acesteia si sa il informeze despre stadiul procedurii de exequatur in cel mai scurt timp .

34. La data de 3 septembrie 2002, ministerul francez a informat ministerul roman despre lacunele dosarului in cauza, si anume adresa incompleta a lui N.C., lipsa dovezii de citare si de comunicare a hotararilor romanesti si lipsa copiilor in limba romana a hotararilor pronuntate de instantele romane. Acesta a precizat ca, in lipsa trimiterii informatiilor si a documentelor judiciare solicitate, nu putea fi facut niciun demers. De asemenea, acesta i-a cerut ministerului roman informatii referitoare la legea in materie de comunicare a hotararilor judecatoresti atunci cand adresa debitorului este necunoscuta.

35. La data de 14 septembrie 2002, reclamanta a prezentat originalele hotararilor investite cu formula executorie.

36. La data de 23 septembrie 2002, ministerul roman i-a transmis reclamantei o copie a comunicarii omologului sau din data de 3 septembrie 2002. Conform afirmatiilor reclamantei, aceasta scrisoare ii cerea copia unei hotarari din 5 mai 1997, hotarare ce nu exista. Aceasta i-a raspuns la data de 30 septembrie, reamintindu-i ministerului francez ca toate documentele solicitate i-au fost deja trimise in perioada 1995-1998.

37. La data de 24 septembrie si 16 octombrie 2002, ministerul roman i-a trimis ministerului francez textul prevederilor legale solicitate de acesta.

38. La data de 7 ianuarie 2003, Tribunalul de Mare Instanta Bethune i-a fost acordat reclamantei ajutorul jurisdictional. Conform afirmatiilor reclamantei, incercarile sale de a lua legatura cu avocatul desemnat sa o reprezinte in procedura au esuat.

39. Prin scrisoarea din data de 11 octombrie 2003, ministerul francez i-a trimis reclamantei documente inutile ce se aflau in dosarul sau, printre care doua copii ale Deciziei din 3 mai 1995.

40. In cursul anului 2003, au fost intreprinse noi cautari pentru a gasi adresa debitorului, care se mutase. La finalizarea cautarilor, in luna decembrie 2003, ministerul francez a inceput procedura de exequatur.

4. Demersurile de executare silita din Franta

41. Prin ordinele din 30 aprilie 2004, presedintele Tribunalului de Mare Instanta Bethune a admis cererea de exequatur a hotararilor romanesti pronuntate in procedura de divort, inclusiv a Deciziei din data de 3 mai 1995 si a Deciziei din 22 aprilie 1997. Acesta a informat ministerul roman despre acest lucru la data de 10 iunie si 29 iulie 2004. De asemenea, i-a transmis o propunere de plata amiabila a creantei facute de debitor, care a fost refuzata de reclamanta prin scrisoarea din 18 iulie 2004.

42. La data de 29 iulie 2004 si, din lipsa de raspuns, la data de 8 noiembrie 2004, ministerul francez i-a cerut ministerului roman ca reclamanta sa ii trimita o situatie actualizata a sumelor datorate, precum si detaliile contului sau bancar.

43. Masurile de executare silita au fost incepute prin intermediul unui executor judecatoresc. N.C. a contestat fata de acesta suma pretinsa de reclamanta pe motivul ca el nu avusese cunostinta de Hotararea din 22 aprilie 1997. Acesta i-a propus reclamantei o suma, a carei plata sa fie esalonata.

44. La data de 26 mai 2005, ministerul francez i-a comunicat ministerului roman scrisoarea lui N.C. si a solicitat observatiile reclamantei pentru a i le transmite executorului judecatoresc. La data de 4 iulie 2005, reclamanta a contestat afirmatiile lui N.C. si a solicitat cuantumul total al sumelor datorate, conform situatiei prezentate intr-o scrisoare precedenta din 4 ianuarie 2005. De asemenea, ea s-a plans de inertia executorului judecatoresc in recuperarea pensiei lunare ce nu mai fusese platita de N.C. din luna martie 2005.

45. La data de 18 mai 2006, judecatorul de executare de pe langa Tribunalul de Mare Instanta Bethune a stabilit o noua situatie a restantelor de pensie, decizia sa fiind comunicata de ministerul francez ministerului roman la data de 22 si 31 mai 2006.

46. La data de 13 septembrie 2007, la apelul partilor, Curtea de Apel Douai a constatat ca datoria rezultand din pensia de intretinere neachitata fusese stinsa cel tarziu la data de 27 noiembrie 2006 si, prin urmare, a admis cererea lui N.C. de incetare a sechestrului in cadrul masurii de executare silita.

II. Dreptul intern si international pertinent

47. Articolele relevante din Conventia de la New York privind obtinerea pensiei de intretinere in strainatate, adoptata la data de 20 iunie 1956, sunt prezentate in decizia privind admisibilitatea, adoptata in cauza de fata la data de 23 noiembrie 2006.

IN DREPT

I. Asupra pretinsei incalcari a art. 6 A� 1 din Conventie

48. Reclamanta se plange de lipsa de diligenta a autoritatilor romane si franceze in asistarea sa in vederea executarii hotararilor interne definitive ce stabilesc o pensie alimentara pentru fiul sau. Ea invoca art. 6 A� 1 din Conventie, care prevede urmatoarele in partea sa relevanta:

"Orice persoana are dreptul la judecarea (...) cauzei sale, de catre o instanta (...), care va hotari (...) asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil (...)".

A. Argumentele partilor

1. Capatul de cerere impotriva Romaniei

49. Guvernul roman considera ca atitudinea autoritatilor romane nu poate fi adusa in discutie, in masura in care era de datoria autoritatilor franceze sa pronunte decizia de exequatur. Singura obligatie care le revenea autoritatilor romane era sa transmita documente ministerului francez, ceea ce au si facut. In plus, autoritatile romane au solicitat periodic informatii despre starea procedurii si au solicitat ca aceasta cauza sa se solutioneze, daca este posibil, cat mai repede.