Codul muncii 2025. Legea 53/2003, actualizata 2025

(4) Informatiile prevazute la alin. (1) lit. g)-l) si n) pot fi comunicate si sub forma unei trimiteri la prevederile legale, dispozitiile administrative sau statutare, prevederile exprese din regulamentul intern sau din contractul sau acordul colectiv de munca aplicabil ce reglementeaza aspectele respective, cu conditia punerii la dispozitia persoanei a acestor prevederi.

(5) In cazul in care, datorita specificului raporturilor de munca, informatiile prevazute la alin. (1) nu pot fi comunicate in prealabil, acestea se comunica in mod individual persoanei, sub forma unuia sau a mai multor documente, intr-o perioada:

a) de cel mult 7 zile lucratoare incepand cu prima zi de munca pentru informatiile prevazute la alin. (1) lit. a)-g), k) si l);

b) de cel mult 30 de zile lucratoare incepand cu prima zi de munca pentru informatiile prevazute la alin. (1) lit. h)-j), m) si n).

(6) In aplicarea alin. (5), prin prima zi de munca se intelege inceperea efectiva a prestarii muncii de catre acea persoana in cadrul raportului de munca .

(7) Cu privire la informatiile furnizate, prevazute la alin. (1), partile pot stabili, pe baza unor motive obiective, regimul de confidentialitate aplicabil acestora pe durata desfasurarii raportului de munca, precum si dupa incetarea acestuia.

(8) Pentru raporturile juridice de munca neintemeiate pe un contract individual de munca procedura privind comunicarea informatiilor mentionate la alin. (1), lista, tipul si/sau forma documentelor prin care se realizeaza informarea, regimul de confidentialitate aplicabil acestora si persoanele fizice/juridice responsabile pentru indeplinirea obligatiei de informare, precum si sanctiunile aplicabile in cazul incalcarii obligatiei de informare pot fi stabilite prin reglementari specifice, initiate de entitatile care au atributii in reglementarea respectivelor raporturi de munca, cu avizul Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale, sau prin regulamentul intern.

(9) In situatia in care persoana isi desfasoara activitatea la sediul altei institutii, care are atributii in ceea ce priveste aspectele administrative ale activitatii acelei persoane, desi aceasta nu este angajatorul persoanei, obligatia de informare de la alin. (1) poate fi realizata de catre aceasta institutie, atat timp cat obligatia este indeplinita.

(10) Prin legi speciale pot fi stabilite si alte persoane fizice sau juridice care nu au calitatea de angajator al persoanei respective, care au responsabilitatea indeplinirii obligatiei de informare prevazute la alin. (1) astfel incat toate obligatiile respective sa fie indeplinite.

(11) In cazul in care, prin reglementarile mentionate la alin. (8), sunt stabilite formulare si modele pentru documentele de furnizare a informatiilor prevazute la alin. (1), institutiile care gestioneaza raporturile respective de munca au obligatia de a le pune la dispozitia angajatilor si a angajatorilor, prin orice mijloace adecvate comunicarii acestor informatii, in conformitate cu specificul raporturilor de munca respective.

(12) Orice modificare a unui element al raportului de munca, dintre cele mentionate la alin. (1), este comunicata de angajator persoanei sub forma unui document, cel mai tarziu pana la data de la care aceasta produce efecte juridice, cu exceptia situatiilor in care o asemenea modificare este prevazuta in mod expres in lege.

(13) In cazul raporturilor juridice de munca neintemeiate pe un contract individual de munca, reglementate prin legi speciale, angajatorul are obligatia de a comunica persoanei care isi desfasoara activitatea in baza unui astfel de raport de munca informatiile prevazute la art. 18 alin. (1), atunci cand aceasta trebuie sa presteze munca intr-un alt loc de munca decat locul obisnuit de munca aflat pe teritoriul Romaniei, intr-un alt stat membru al Uniunii Europene sau intr-un stat tert, inainte de plecarea acesteia.

(14) Prevederile alin. (13) nu se aplica daca durata perioadei de desfasurare a activitatii in alt stat decat Romania este mai mica de 28 de zile calendaristice consecutive, cu exceptia cazului in care, prin legi speciale, se prevede altfel.

Articolul 278^2

(1) In cazul raporturilor juridice de munca neintemeiate pe un contract individual de munca, prin legi speciale pot fi reglementate modele de organizare a muncii numai cu respectarea urmatoarelor conditii:

a) angajatorul informeaza persoana care isi desfasoara activitatea in cadrul respectivului raport de munca cu privire la:

(i) faptul ca programul de lucru este variabil, numarul de ore garantate in plata si remuneratia pentru munca prestata in plus fata de orele garantate;

(ii) orele si zilele de referinta in care persoanei i se poate cere sa lucreze;

(iii) perioada minima de instiintare prealabila la care are dreptul persoana inainte de inceperea unei sarcini de serviciu si, dupa caz, termenul-limita de anulare a acesteia;

b) angajatorul solicita persoanei care isi desfasoara activitatea in cadrul respectivului raport de munca sa presteze munca doar daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:

(i) munca este prestata in cadrul orelor si zilelor de referinta prestabilite, comunicate persoanei conform prevederilor lit. a) pct. (ii);

(ii) persoana este informata de angajatorul sau in privinta unei sarcini de serviciu cu respectarea perioadei rezonabile de instiintare prealabila, conform prevederilor lit. a) pct. (iii).

(2) Informarea persoanei mentionata la alin. (1) lit. a) se realizeaza in conditiile stabilite la art. 278^1 alin. (3), intr-o perioada de cel mult 7 zile lucratoare de la data primei zile de munca .

(3) Pot face exceptie de la prevederile alin. (1) lit. b) raporturile de munca sau de serviciu desfasurate de personalul din cadrul serviciilor publice de urgenta, personalul din cadrul sistemului de aparare, ordine publica si securitate nationala, personalul diplomatic si consular, magistrati, personalul auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe langa acestea, respectiv raporturile de serviciu ale functionarilor publici.

Articolul 279

(1) Vechimea in munca stabilita pana la data de 31 decembrie 2010 se probeaza cu carnetul de munca .

(2) Dupa data abrogarii Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de munca, cu modificarile ulterioare, vechimea in munca stabilita pana la data de 31 decembrie 2010 se reconstituie, la cererea persoanei care nu poseda carnet de munca, de catre instanta judecatoreasca competenta sa solutioneze conflictele de munca, pe baza inscrisurilor sau a altor probe din care sa rezulte existenta raporturilor de munca . Cererile de reconstituire formulate anterior datei abrogarii Decretului nr. 92/1976, cu modificarile ulterioare, se vor solutiona potrivit dispozitiilor acestui act normativ.

(3) Angajatorii care pastreaza si completeaza carnetele de munca le vor elibera titularilor in mod esalonat, pana la data de 30 iunie 2011, pe baza de proces-verbal individual de predareprimire.

(4) Inspectoratele teritoriale de munca ce detin carnetele de munca ale salariatilor le vor elibera pana la data prevazuta la alin. (3), in conditiile stabilite prin ordin al ministrului muncii, familiei si protectiei sociale.

(5) Anuntul privind pierderea carnetelor de munca emise in temeiul Decretului nr. 92/1976, cu modificarile ulterioare, se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a III-a.

Articolul 280

Pe data intrarii in vigoare a prezentului cod cauzele privind conflicte de munca aflate pe rolul tribunalelor se judeca in continuare potrivit dispozitiilor procesuale aplicabile la data sesizarii instantelor.

Articolul 281

(1) Prezentul cod intra in vigoare la data de 1 martie 2003.

(2) Pe data intrarii in vigoare a prezentului cod se abroga:

- Codul muncii al R.S.R., Legea nr. 10/1972, publicata in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 140 din 1 decembrie 1972, cu modificarile si completarile ulterioare;

- Legea nr. 1/1970 - Legea organizarii si disciplinei muncii in unitatile socialiste de stat, publicata in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 27 din 27 martie 1970, cu modificarile si completarile ulterioare;

- Decretul nr. 63/1981 privind modul de recuperare a unor pagube aduse avutului obstesc, publicat in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 17 din 25 martie 1981;

- Legea nr. 30/1990 privind angajarea salariatilor in functie de competenta, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 125 din 16 noiembrie 1990;

- Legea nr. 2/1991 privind cumulul de functii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1 din 8 ianuarie 1991;

- Legea salarizarii nr. 14/1991, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 32 din 9 februarie 1991, cu modificarile si completarile ulterioare;

- Legea nr. 6/1992 privind concediul de odihna si alte concedii ale salariatilor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 16 din 10 februarie 1992;

- Legea nr. 68/1993 privind garantarea in plata a salariului minim, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 246 din 15 octombrie 1993;

- Legea nr. 75/1996 privind stabilirea zilelor de sarbatoare legala in care nu se lucreaza, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 150 din 17 iulie 1996, cu modificarile si completarile ulterioare;

- art. 34 si 35 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de munca, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 184 din 19 mai 1998.

(3) Pe data de 1 ianuarie 2011 se abroga dispozitiile Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de munca, publicat in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 37 din 26 aprilie 1976, cu modificarile ulterioare.

Prezenta lege transpune:

a) prevederile art. 4 din Directiva (UE) 2015/1.794 a Parlamentului European si a Consiliului de modificare a directivelor 2008/94/CE, 2009/38/CE si 2002/14/CE ale Parlamentului European si ale Consiliului, precum si a Directivelor 98/59/CE si 2001/23/CE ale Consiliului, in ceea ce priveste navigatorii, publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE), seria L, nr. 263 din 8 octombrie 2015, precum si art. 16 lit. b), art. 18 si 19 din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizarii timpului de lucru, publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 299 din 18 noiembrie 2003, si art. 3, 4 si art. 10 din Directiva 2008/104/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind munca prin agent de munca temporara, publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 327 din 5 decembrie 2008;

b) prevederile art. 1-6, art. 7 alin. (1), art. 7 alin. (3), art. 8-22 din Directiva (UE) 2019/1.152 a Parlamentului European si a Consiliului din 20 iunie 2019 privind transparenta si previzibilitatea conditiilor de munca in Uniunea Europeana, publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 186 din 11 iulie 2019, si art. 3, art. 4 alin. (2) si (3), art. 6, 7, art. 9, art. 10 alin. (3), art. 11, art. 12 alin. (2) si art. 13 din Directiva (UE) 2019/1.158 a Parlamentului European si a Consiliului din 20 iunie 2019 privind echilibrul dintre viata profesionala si cea privata a parintilor si ingrijitorilor si de abrogare a Directivei 2010/18/UE a Consiliului, publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 188 din 12 iulie 2019.

c) prevederile art. 1 alin. (1), art. 2, art. 3, art. 4 alin. (1) lit. a) si c), art. 5 alin. (1), (2) si (4)-(6), art. 7, art. 11, 12 si 13 din Directiva (UE) 2022/2.041 a Parlamentului European si a Consiliului din 19 octombrie 2022 privind salariile minime adecvate in Uniunea Europeana, publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE), seria L, nr. 275 din 25 octombrie 2022.