Norme metodologice Legea cimitirelor

c) numarul de ore de pregatire teoretica si programa analitica a pregatirii teoretice;

d) numarul de ore de pregatire practica si baremul de activitati practice necesare pentru absolvirea programului;

e) tematica de examen care presupune o proba teoretica si o proba de abilitatii practice, precum si baremul necesar pentru a promova programul de pregatire;

f) criteriile de selectare a lectorilor, cadre didactice si formatori cu pregatire in domeniu acreditati de catre Ministerul Sanatatii, pentru pregatirea teoretica si pentru pregatirea practica si a examinatorilor pentru proba teoretica si, respectiv, proba practica din cadrul examenului pentru obtinerea certificatului de autopsier, respectiv de tanatopractor;

g) alte precizari necesare bunei organizari si derulari a programului.

(9) Bugetul necesar organizarii programului de pregatire este asigurat din taxele de instruire, din care 33% revin SNSPMPSDB pentru gestionarea si derularea programului.

(10) Durata programului de pregatire, modalitatea de organizare a programelor de pregatire, precum si curriculumul pentru cele doua domenii vor fi aprobate prin ordin al ministrului sanatatii, in termen de 60 de zile de la intrarea in vigoare a prezentelor norme, la propunerea SNSPMPSDB si INML.

Art. 13

(1) Formarea profesionala pentru calificarea de tanatopractor impune drept conditie prealabila absolvirea liceului, cu sau fara bacalaureat, iar angajarea in cadrul serviciilor funerare se face in baza diplomei de tanatopractor emisa de Ministerul Sanatatii.

(2) Formarea profesionala pentru calificarea de autopsier impune drept conditie prealabila absolvirea liceului, cu sau fara bacalaureat, iar angajarea ca tanatopractor in serviciile funerare si dreptul de semnare a certificatelor de imbalsamare sunt conditionate de absolvirea programului de formare profesionala pentru calificarea de autopsier conform prezentelor norme, completata cu modulele specifice curriculei de tanatopractor.

(3) Autopsierul isi poate completa studiile in domeniul tanatopraxiei pentru a obtine si certificarea de tanatopractor, conform prezentelor norme.

(4) Tanatopractorul nu va putea fi angajat ca autopsier intr-o unitate sanitara decat in conditiile in care completeaza formarea cu modulele specifice curriculei de autopsier, sustine examenul national si obtine diploma de autopsier.

(5) Completarea formarii prevazute la alin. (3) si (4) se realizeaza prin completarea modulelor de pregatire care lipsesc, conform programei curriculare nationale, si sustinerea examenului national.

(6) Personalul prevazut la alin. (3) , care nu opteaza sa completeze formarea conform prezentelor norme, isi va desfasura activitatea sub autoritatea permanenta a medicului specialist, fara a avea dreptul de a-si desfasura activitatea in serviciile funerare si de a semna singur certificatele de imbalsamare, putand sa dobandeasca acest drept oricand in viitor, prin completarea formarii si sustinerea examenului national.

(7) Obtinerea diplomei de tanatopractor conform prezentelor norme confera dreptul de a efectua imbalsamari/tanatopraxii in afara unitatilor sanitare si de a semna certificatul de imbalsamare fara a fi nevoie de contrasemnatura medicului.

Art. 14

(1) Diplomele similare din state membre ale Uniunii Europene sau din tari terte sunt recunoscute/echivalate de catre Ministerul Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Varstnice pe baza avizului SNSPMPSDB, care va certifica parcurgerea unei curricule similare de pregatire.

(2) Procedura de avizare va fi aprobata prin ordinul ministrului sanatatii prevazut la art. 12 alin. (10) .

Art. 15

Prestatorii de servicii funerare se pot asocia intr-o organizatie profesionala de profil, conform legislatiei in vigoare, care va avea, printre altele, rolul avizarii periodice a exercitarii activitatilor de tanatopraxie si oferirea de notiuni de conduita si etica pentru ceilalti lucratori din sistemul serviciilor funerare.

CAPITOLUL III:Norme privind metodele si tehnicile de imbalsamare si tanatopraxie

Art. 16

In intelesul prezentului act normativ urmatorii termeni se definesc astfel:

1.tanatopraxia reprezinta un ansamblu de metode si tehnici care se aplica dupa moarte corpului uman prin care se realizeaza igienizarea, imbalsamarea, la nevoie restaurarea, reconstructia si ingrijiri de estetica mortuara in scopul conservarii temporare a corpului, precum si pentru a reda decedatului o infatisare cat mai apropiata de cea anterior cunoscuta, astfel incat sa poata fi prezentat cu demnitate familiei si pregatit pentru funeralii;

2.imbalsamarea moderna se refera la tehnici prin care dupa moarte sunt injectate in cadavru pe cale vasculara sau pe alte cai, in cazul in care sistemul vascular nu este integru, diferite substante chimice cu scopul de a opri actiunea bacteriilor si procesul de distructie natural, precum si de a fixa tesuturile astfel incat sa se realizeze conservarea temporara sau definitiva a corpului;

3.autopsia presupune deschiderea cavitatilor naturale ale corpului si examinarea prin inspectie si sectionare, la nevoie completata cu disectie a tuturor organelor pentru confirmarea, precizarea sau completarea diagnosticului clinic in cazul autopsiilor anatomopatologice, ori pentru a stabili cauzele medicale ale mortii si/sau pentru a culege date utile in identificarea persoanei care este neidentificata sau neidentificabila, in cazul autopsiei medico-legale. Autopsia poate fi realizata numai de medicul anatomopatolog sau legist, care pot fi asistati de catre un alt medic sau autopsier.

Art. 17

(1) Produsele folosite la conservarea cadavrului, precum cele folosite la imbalsamare/tanatopraxie trebuie sa faca parte din categoria produselor biocide si sa fie avizate/autorizate conform prevederilor Hotararii Guvernului nr. 617/2014, cu modificarile si completarile ulterioare.

(2) Produsele biocide folosite la imbalsamare/tanatopraxie vor fi utilizate in conformitate cu prevederile din actul administrativ de punere pe piata a produselor respective si in cantitati care sa nu duca la conservarea definitiva a corpului, pentru a evita contaminarea solului si a permite reinhumarile ulterioare.

(3) In cazul inhumarii, esantioane din aceste substante in flacoane din material plastic de minimum 50 ml, cu dop autosigilant, etichetate, se vor pune alaturi de defunct in sicriu. Pe eticheta se consemneaza denumirea produsului, denumirea producatorului, numarul avizului, precum si firma de servicii funerare care a realizat ingrijirile mortuare.

Art. 18

Activitatea specifica prin care se acorda servicii sub forma de ingrijiri mortuare si de tanatopraxie persoanelor decedate presupune obligativitatea detinerii unei truse de imbalsamare/tanatopraxie care va contine un set minimal de instrumente, dupa cum urmeaza: un bisturiu cu lame detasabile, departatoare, pense, tuburi vasculare de diferite diametre, seringi si ace hipodermice, pompa pentru lichide, inclusiv cu aspiratie, ace drepte si curbe pentru cusut, ata chirurgicala, sonda canelata, foarfeca mare si mica, stilet butonat, tifon, vata, substante dezinfectante, solutii pentru imbalsamare, trusa de machiaj.

Art. 19

Este obligatorie aplicarea unei bratari in jurul incheieturii mainii drepte sau stangi a decedatului pe care sunt imprimate datele de identificare ale firmei care a acordat serviciile funerare, ingrijirile mortuare si serviciile de tanatopraxie. Bratara nu se confectioneaza din materiale biodegradabile.

Art. 20

(1) In cazul persoanelor decedate in afara unitatilor sanitare, care prezinta risc infectios si care din motive obiective sau de sanatate publica, altele decat cele prevazute la alin. (3) si (5) , cum ar fi: fragmentarea corpului, putrefactie avansata si altele asemenea, nu se pot imbalsama, se vor lua masuri cu privire la prevenirea transmiterii infectiei cu ocazia autopsiei/tanatopraxiei, expertizei, transportului, ingrijirilor mortuare, inhumarii, incinerarii si altele asemenea, dezinfectiei obiectelor personale. Aceste masuri revin ca raspundere atat persoanei care manipuleaza, ingrijeste sau ia in grija sa corpul defunctului decedat in urma unei boli infectioase, cat si serviciilor specializate si constau in:

a) obturarea orificiilor naturale cu vata imbibata cu lichid dezinfectant;

b) spalarea cadavrului cu lichid dezinfectant si inchiderea imediata intr-un sicriu etans;

c) efectuarea transportului numai cu aprobarea serviciilor de supraveghere si control al bolilor transmisibile din cadrul directiilor de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti;

d) inhumarea si/sau incinerarea intr-un interval de maximum 36 de ore de la deces;

e) pastrarea sicriului cu capacul inchis pe timpul transportului si inhumarii si neexpunerea publica.

(2) In cazul in care persoana a decedat in urma unei boli infectioase si a fost deja imbalsamata, se vor aplica masurile universale de protectie individuala pentru participantii la serviciile funerare. Nu se impun restrictii suplimentare in ceea ce priveste expunerea, transportul, funeraliile, inhumarea ori incinerarea.

(3) In cazul in care persoana a decedat in urma unei infectii cu un agent infectios inalt patogen se vor lua urmatoarele masuri:

a) manipularea cadavrului sau a ramasitelor umane trebuie sa fie redusa la minimum;

b) cadavrul nu va fi spalat sau imbalsamat si orice practica de acest gen este interzisa;

c) personalul care manipuleaza cadavrul va purta obligatoriu echipament de protectie special: manusi, protectoare faciale, echipament din tyvek, masti chirurgicale, protectoare oculare si cizme de cauciuc care pot fi dezinfectate;

d) se pulverizeaza dezinfectant peste cadavru;

e) cadavrul se introduce in doi saci rezistenti de vinil;

f) peste saci se pulverizeaza din nou dezinfectant, dupa introducerea cadavrului;

g) sicriul se inchide si se sigileaza, fiind interzisa redeschiderea acestuia;