In interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2) , art. 131 alin. (1) , art. 133 si 136 din Codul de procedura civila, competenta materiala procesuala a instantei de control judiciar se va determina:
- cu respectarea specializarii primei instante (complet/sectie) , care se va aplica in mod corespunzator si in calea de atac;
- in considerarea obiectului si naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanta de fond, in cazul solutionarii in prim grad de jurisdictie a litigiului de catre o instanta care nu cuprinde structuri specializate (sectii/completuri) .
3.in cazul incalcarii competentei teritoriale exclusive, cand procesul este de competenta unei alte instante de acelasi grad si partile nu o pot inlatura.
(3) In toate celelalte cazuri, necompetenta este de ordine privata.
*) Inalta Curte admite recursul in interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Suceava si, in consecinta, stabileste ca in interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 129 alin. (3) , art. 130 alin. (2) si (3) , art. 131, art. 136 alin. (1) , art. 200 alin. (2) din Codul de procedura civila si ale art. 35 alin. (2) si art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, necompetenta materiala procesuala a sectiei/completului specializat este de ordine publica.
Articolul 130: Invocarea exceptiei
(1) Necompetenta generala a instantelor judecatoresti poate fi invocata de parti ori de catre judecator in orice stare a pricinii.
(2) Necompetenta materiala si teritoriala de ordine publica trebuie invocata de parti ori de catre judecator la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate in fata primei instante si pot pune concluzii.
*) Prin Decizia nr. 4/2023 Inalta Curte de Casatie si Justitie admite recursul in interesul legii si, in consecinta, stabileste ca:
(3) Necompetenta de ordine privata poate fi invocata doar de catre parat prin intampinare sau, daca intampinarea nu este obligatorie, cel mai tarziu la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate in fata primei instante si pot pune concluzii.
(4) Daca necompetenta nu este de ordine publica, partea care a facut cererea la o instanta necompetenta nu va putea cere declararea necompetentei.
Articolul 131: Verificarea competentei
(1) La primul termen de judecata la care partile sunt legal citate in fata primei instante si pot pune concluzii, judecatorul este obligat, din oficiu, sa verifice si sa stabileasca daca instanta sesizata este competenta general, material si teritorial sa judece pricina, consemnand in cuprinsul incheierii de sedinta temeiurile de drept pentru care constata competenta instantei sesizate. Incheierea are caracter interlocutoriu.
*) Prin Decizia nr. 27/2021, Inalta Curte de Casatie si Justitie admite recursul in interesul legii si stabileste ca, in interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 131 alin. (1) , art. 714 alin. (1) si art. 719 alin. (7) din Codul de procedura civila, instanta investita cu o cerere de suspendare provizorie a executarii este obligata sa isi verifice competenta potrivit dispozitiilor generale, iar in cazul in care constata ca nu este competenta sa solutioneze cauza pe fond, trebuie sa pronunte o solutie de declinare a competentei in favoarea instantei de executare .
(2) In mod exceptional, in cazul in care pentru stabilirea competentei sunt necesare lamuriri ori probe suplimentare, judecatorul va pune aceasta chestiune in discutia partilor si va acorda un singur termen in acest scop.
*) In interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 131, instanta investita prin hotararea de declinare a competentei poate invoca necompetenta materiala procesuala daca instanta care si-a declinat competenta in favoarea sa nu a invocat exceptia de necompetenta in termenul legal, indiferent daca aceasta din urma instanta se declarase sau nu competenta prin incheiere interlocutorie pronuntata potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din Codul de procedura civila.
Articolul 132: Solutionarea exceptiei
(1) Cand in fata instantei de judecata se pune in discutie competenta acesteia, din oficiu sau la cererea partilor, ea este obligata sa stabileasca instanta judecatoreasca competenta ori, daca este cazul, un alt organ cu activitate jurisdictionala competent.
(2) Daca instanta se declara competenta, va trece la judecarea pricinii. Incheierea poate fi atacata numai odata cu hotararea pronuntata in cauza.
(3) Daca instanta se declara necompetenta, hotararea nu este supusa niciunei cai de atac, dosarul fiind trimis de indata instantei judecatoresti competente sau, dupa caz, altui organ cu activitate jurisdictionala competent.
(4) Daca instanta se declara necompetenta si respinge cererea ca inadmisibila intrucat este de competenta unui organ fara activitate jurisdictionala sau ca nefiind de competenta instantelor romane, hotararea este supusa numai recursului la instanta ierarhic superioara.