Codul de procedura civila, Actualizat 2014

b)daca este ruda sau afin cu una dintre parti si in ce grad;
c)daca se afla in serviciul uneia dintre parti.
(2) Presedintele va pune apoi in vedere martorului indatorirea de a jura si semnificatia juramantului.
Art. 319: Depunerea juramantului
(1) Inainte de a fi ascultat, martorul depune urmatorul juramant: "Jur ca voi spune adevarul si ca nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu. Asa sa-mi ajute Dumnezeu!".
(2) In timpul depunerii juramantului, martorul tine mana pe cruce sau pe Biblie.
(3) Referirea la divinitate din formula juramantului se schimba potrivit credintei religioase a martorului.
(4) Martorului de alta religie decat cea crestina nu ii sunt aplicabile prevederile alin. (2).
(5) Martorul fara confesiune va depune urmatorul juramant: "Jur pe onoare si constiinta ca voi spune adevarul si ca nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu.".
(6) Martorii care din motive de constiinta sau confesiune nu depun juramantul vor rosti in fata instantei urmatoarea formula: "Ma oblig ca voi spune adevarul si ca nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu.".
(7) Persoanele mute si surdo-mute stiutoare de carte vor depune juramantul transcriind formula acestuia si semnand-o; persoanele hipoacuzice vor rosti juramantul, iar cele care nu stiu sa scrie vor jura prin semne cu ajutorul unui interpret.
(8) Situatiile la care se refera alin. (3)-(7) se retin de catre instanta pe baza afirmatiilor facute de martor .
(9) Dupa depunerea juramantului, presedintele va pune in vedere martorului ca, daca nu va spune adevarul, savarseste infractiunea de marturie mincinoasa.
(10) Despre toate acestea se face mentiune in declaratia scrisa.
Art. 320: Scutirea de juramant
Copiii care nu au implinit varsta de 14 ani si cei care sunt lipsiti de discernamant in momentul audierii, fara a fi pusi sub interdictie, pot fi ascultati, fara juramant, insa instanta le va atrage atentia sa spuna adevarul si va tine seama, la aprecierea depozitiei lor, de situatia lor speciala.
Art. 321: Ascultarea martorului
(1) Fiecare martor va fi ascultat separat, cei neascultati inca neputand fi de fata.
(2) Ordinea ascultarii martorilor va fi fixata de presedinte, tinand seama si de cererea partilor.
(3) Martorul va raspunde mai intai la intrebarile puse de presedinte, iar apoi si la intrebarile puse, cu incuviintarea acestuia, de catre partea care l-a propus, precum si de catre partea adversa.
(4) Dupa ascultare, martorul ramane in sala de sedinta pana la sfarsitul cercetarii, afara numai daca instanta hotaraste altfel.
(5) Cu ocazia audierii, martorul va fi lasat sa-si faca liber depozitia, fara sa aiba voie sa citeasca un raspuns scris de mai inainte; el se poate servi insa de insemnari, cu incuviintarea presedintelui, dar numai pentru a preciza cifre sau denumiri.
Art. 322: Reascultarea si confruntarea martorilor
(1) Martorii pot fi din nou intrebati, daca instanta gaseste de cuviinta.
(2) Martorii ale caror declaratii nu se potrivesc pot fi confruntati.
(3) Daca instanta gaseste ca intrebarea pusa de parte nu poate sa duca la dezlegarea procesului, este jignitoare sau tinde a proba un fapt a carui dovedire e oprita de lege, nu o va incuviinta. Instanta, la cererea partii, va trece in incheierea de sedinta atat intrebarea formulata, cat si motivul pentru care nu a fost incuviintata.
Art. 323: Consemnarea declaratiei martorului
(1) Marturia se va scrie de grefier, dupa dictarea presedintelui sau a judecatorului delegat, si va fi semnata pe fiecare pagina si la sfarsitul ei de judecator, grefier si martor, dupa ce acesta a luat cunostinta de cuprins. Daca martorul refuza sau nu poate sa semneze, se va face mentiune despre aceasta in incheierea de sedinta.
(2) Orice adaugiri, stersaturi sau schimbari in cuprinsul marturiei trebuie incuviintate si semnate de judecator, de grefier si martor, sub sanctiunea de a nu fi luate in considerare.
(3) Locurile nescrise din declaratie trebuie barate cu linii, astfel incat sa nu se poata face adaugiri.
(4) Dispozitiile art. 231 alin. (2) se aplica in mod corespunzator.
Art. 324: Aprecierea probei cu martori
In aprecierea declaratiilor martorilor, instanta va tine seama de sinceritatea acestora si de imprejurarile in care au luat cunostinta de faptele ce fac obiectul declaratiei respective.
Art. 325: Banuiala de marturie mincinoasa
Daca, din cercetare, reies banuieli de marturie mincinoasa sau de mituire a martorului, instanta va incheia un proces-verbal si va sesiza organul de urmarire penala competent.
Art. 326: Drepturi banesti ale martorului
(1) Martorul are dreptul la rambursarea cheltuielilor de transport, cazare si masa daca este din alta localitate, precum si dreptul la despagubiri pentru acoperirea veniturilor pe care le-ar fi obtinut daca si-ar fi exercitat profesia pe durata lipsei de la locul de munca, prilejuita de chemarea sa in vederea ascultarii ca martor, stabilite in raport cu starea sau profesia pe care o exercita, precum si cu timpul efectiv pierdut.
(2) Drepturile banesti se asigura de partea care a propus martorul si se stabilesc, la cerere, de catre instanta, prin incheiere executorie.
SUBSECTIUNEA 34: AA� 4. Prezumtiile
Art. 327: Notiune
Prezumtiile sunt consecintele pe care legea sau judecatorul le trage dintr-un fapt cunoscut spre a stabili un fapt necunoscut.
Art. 328: Prezumtiile legale
(1) Prezumtia legala scuteste de dovada pe acela in folosul caruia este stabilita in tot ceea ce priveste faptele considerate de lege ca fiind dovedite. Cu toate acestea, partea careia ii profita prezumtia trebuie sa dovedeasca faptul cunoscut, vecin si conex, pe care se intemeiaza aceasta.
(2) Prezumtia legala poate fi inlaturata prin proba contrara, daca legea nu dispune altfel.
Art. 329: Prezumtiile judiciare
In cazul prezumtiilor lasate la luminile si intelepciunea judecatorului, acesta se poate intemeia pe ele numai daca au greutate si puterea de a naste probabilitatea faptului pretins; ele, insa, pot fi primite numai in cazurile in care legea admite dovada cu martori .
SUBSECTIUNEA 35: AA� 5. Expertiza
Art. 330: Incuviintarea expertizei
(1) Cand, pentru lamurirea unor imprejurari de fapt, instanta considera necesar sa cunoasca parerea unor specialisti, va numi, la cererea partilor ori din oficiu, unul sau 3 experti. Termenul va fi stabilit astfel incat depunerea raportului de expertiza la instanta sa aiba loc conform dispozitiilor art. 336.
(2) Cand este necesar, instanta va solicita efectuarea expertizei unui laborator sau unui institut de specialitate.