Codul de procedura civila, Actualizat 2014

(1) Exceptiile absolute pot fi invocate de parte sau de instanta in orice stare a procesului, daca prin lege nu se prevede altfel. Ele pot fi ridicate inaintea instantei de recurs numai daca, pentru solutionare, nu este necesara administrarea altor dovezi in afara inscrisurilor noi.
(2) Exceptiile relative pot fi invocate de partea care justifica un interes, cel mai tarziu la primul termen de judecata dupa savarsirea neregularitatii procedurale, in etapa cercetarii procesului si inainte de a se pune concluzii in fond .
(3) Cu toate acestea, partile sunt obligate sa invoce toate mijloacele de aparare si toate exceptiile procesuale de indata ce le sunt cunoscute. In caz contrar, ele vor raspunde pentru pagubele pricinuite partii adverse, dispozitiile art. 189-191 fiind aplicabile.
Art. 248: Procedura de solutionare
(1) Instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura, precum si asupra celor de fond care fac inutila, in tot sau in parte, administrarea de probe ori, dupa caz, cercetarea in fond a cauzei.
(2) In cazul in care s-au invocat simultan mai multe exceptii, instanta va determina ordinea de solutionare in functie de efectele pe care acestea le produc.
(3) Daca instanta nu se poate pronunta de indata asupra exceptiei invocate, va amana judecata si va stabili un termen scurt in vederea solutionarii exceptiei.
(4) Exceptiile vor putea fi unite cu administrarea probelor, respectiv cu fondul cauzei numai daca pentru judecarea lor este necesar sa se administreze aceleasi dovezi ca si pentru finalizarea etapei cercetarii procesului sau, dupa caz, pentru solutionarea fondului.
(5) Incheierea prin care s-a respins exceptia, precum si cea prin care, dupa admiterea exceptiei, instanta a ramas in continuare investita pot fi atacate numai odata cu fondul, daca legea nu dispune altfel.
SUBSECTIUNEA 3: Probele
SUBSECTIUNEA 31: AA� 1. Dispozitii generale
Art. 249: Sarcina probei
Cel care face o sustinere in cursul procesului trebuie sa o dovedeasca, in afara de cazurile anume prevazute de lege.
Art. 250: Obiectul probei si mijloacele de proba
Dovada unui act juridic sau a unui fapt se poate face prin inscrisuri, martori, prezumtii, marturisirea uneia dintre parti, facuta din proprie initiativa sau obtinuta la interogatoriu, prin expertiza, prin mijloacele materiale de proba, prin cercetarea la fata locului sau prin orice alte mijloace prevazute de lege.
Art. 251: Lipsa indatoririi de a proba
Nimeni nu este tinut de a proba ceea ce instanta este tinuta sa ia cunostinta din oficiu .
Art. 252: Obligativitatea cunoasterii din oficiu
(1) Instanta de judecata trebuie sa ia cunostinta din oficiu de dreptul in vigoare in Romania.
(2) Textele care nu sunt publicate in Monitorul Oficial al Romaniei sau intr-o alta modalitate anume prevazuta de lege, conventiile, tratatele si acordurile internationale aplicabile in Romania, care nu sunt integrate intr-un text de lege, precum si dreptul international cutumiar trebuie dovedite de partea interesata.
(3) Dispozitiile normative cuprinse in documente clasificate pot fi dovedite si consultate numai in conditiile prevazute de lege.
Art. 253: Posibilitatea cunoasterii din oficiu
Instanta de judecata poate lua cunostinta din oficiu de dreptul unui stat strain, cu conditia ca acesta sa fie invocat. Proba legii straine se face conform dispozitiilor Codului civil referitoare la continutul legii straine.
Art. 254: Propunerea probelor. Rolul instantei
(1) Probele se propun, sub sanctiunea decaderii, de catre reclamant prin cererea de chemare in judecata, iar de catre parat prin intampinare, daca legea nu dispune altfel. Ele pot fi propuse si oral, in cazurile anume prevazute de lege.
(2) Dovezile care nu au fost propuse in conditiile alin. (1) nu vor mai putea fi cerute si incuviintate in cursul procesului, in afara de cazurile in care:
1.necesitatea probei rezulta din modificarea cererii;
2.nevoia administrarii probei reiese din cercetarea judecatoreasca si partea nu o putea prevedea;
3.partea invedereaza instantei ca, din motive temeinic justificate, nu a putut propune in termen probele cerute;
4.administrarea probei nu duce la amanarea judecatii;
5.exista acordul expres al tuturor partilor.
(3) In cazurile prevazute la alin. (2), partea adversa are dreptul la proba contrara numai asupra aceluiasi aspect pentru care s-a incuviintat proba invocata.
(4) In cazul amanarii, pentru motivele prevazute la alin. (2), partea este obligata, sub sanctiunea decaderii din dreptul de a administra proba incuviintata:
a)sa depuna lista martorilor in termen de 5 zile de la incuviintarea probei, cand se cere proba cu martori;
b)sa depuna copii certificate de pe inscrisurile invocate cu cel putin 5 zile inainte de termenul fixat pentru judecata, daca s-a incuviintat proba cu inscrisuri;
c)sa depuna interogatoriul in termen de 5 zile de la incuviintarea acestei probe, in cazurile in care interogatoriul trebuie comunicat, potrivit legii;
d)sa depuna dovada platii cheltuielilor necesare efectuarii expertizei, in termen de 5 zile de la numirea expertului sau in termenul stabilit de instanta potrivit dispozitiilor art. 331 alin. (2), daca s-a incuviintat proba expertizei.
(5) Daca probele propuse nu sunt indestulatoare pentru lamurirea in intregime a procesului, instanta va dispune ca partile sa completeze probele. De asemenea, judecatorul poate, din oficiu, sa puna in discutia partilor necesitatea administrarii altor probe, pe care le poate ordona chiar daca partile se impotrivesc.
(6) Cu toate acestea, partile nu pot invoca in caile de atac omisiunea instantei de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus si administrat in conditiile legii.
Art. 255: Admisibilitatea probelor
(1) Probele trebuie sa fie admisibile potrivit legii si sa duca la solutionarea procesului.
(2) Daca un anumit fapt este de notorietate publica ori necontestat, instanta va putea decide, tinand seama de circumstantele cauzei, ca nu mai este necesara dovedirea lui.
(3) Uzantele, regulile deontologice si practicile statornicite intre parti trebuie probate, in conditiile legii, de catre cel care le invoca. Regulamentele si reglementarile locale trebuie dovedite de catre cel care le invoca numai la cererea instantei.
(4) La cererea instantei, autoritatile competente sunt obligate sa ii comunice, in termenul stabilit, toate informatiile, inscrisurile ori reglementarile solicitate.
Art. 256: Conventii asupra probelor
Conventiile asupra admisibilitatii, obiectului sau sarcinii probelor sunt valabile, cu exceptia celor care privesc drepturi de care partile nu pot dispune, a celor care fac imposibila ori dificila dovada actelor sau faptelor juridice ori, dupa caz, contravin ordinii publice sau bunelor moravuri.
Art. 257: Renuntarea la proba
(1) Cand o parte renunta la probele propuse, cealalta parte poate sa si le insuseasca.
(2) Instanta poate dispune administrarea din oficiu a probei la care s-a renuntat.
Art. 258: Incuviintarea probelor