Hotararea CEDO in Cauza Irimia impotriva Romaniei

PROCEDURA
1. La originea cauzei se afla Cererea nr. 12.334/03 indreptata impotriva Romaniei, prin care un resortisant al acestui stat, domnul Constantin Irimia (reclamantul), a sesizat Curtea la 4 aprilie 2003, in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia).
2. Guvernul roman (Guvernul) este reprezentat de agentul guvernamental, domnul Razvan-Horatiu Radu .
3. La 15 iunie 2007, Curtea a hotarat sa comunice cererea Guvernului. In conformitate cu dispozitiile art. 29 A� 3 din Conventie, aceasta a hotarat, de asemenea, ca admisibilitatea si fondul cauzei vor fi examinate impreuna.
IN FAPT
I. Circumstantele cauzei
4. Reclamantul s-a nascut in 1936 si locuieste in Pascani.
5. La 24 martie 1992, Judecatoria Pascani a admis actiunea reclamantului si i-a recunoscut dreptul de proprietate, impreuna cu fratii sai, pentru un teren de 8,64 ha situat in comuna Stolniceni-Prajescu. Hotararea respectiva a ramas definitiva.
6. La 17 martie 1993, autoritatea administrativa judeteana a recunoscut dreptul de proprietate al reclamantului si a dispus autoritatilor locale sa ii permita sa intre in posesia a 8,64 ha de teren agricol. Autoritatile locale nu si-au indeplinit sarcina si, in consecinta, reclamantul a introdus o actiune in contencios administrativ.
7. La 18 noiembrie 1994, Curtea de Apel Iasi, prin decizie definitiva, a dispus autoritatilor locale sa dea in posesia reclamantului si a fratilor sai un teren de 8,64 ha in comuna Stolniceni-Prajescu.
8. La 10 noiembrie 1998, reclamantul si cei 2 frati ai sai au primit in posesie 5 ha de teren in comuna Stolniceni-Prajescu, si anume 0,9 ha intra muros si 4,1 ha extra muros. Cu toate acestea, la 4 iunie 2001, autoritatile locale au anulat punerile in posesie amintite, pe motiv ca au fost ilegale si ca terenurile au fost deja atribuite unor terte persoane .
9. La 27 octombrie 2000, autoritatea administrativa judeteana a recunoscut din nou dreptul de proprietate al reclamantului.
10. La 5 februarie si la 19 martie 2007, Consiliul local din Stolniceni-Prajescu a informat atat autoritatile judetene, cat si pe cele centrale ca trebuie sa repartizeze terenuri mai multor persoane, inclusiv reclamantului. Intrucat terenul in cauza era in posesia unei companii locale, consiliul local a solicitat transferarea acestui teren pe numele sau, in vederea alocarii ulterioare catre persoanele indreptatite.
11. Hotararea din 18 noiembrie 1994 nu a fost pusa in executare .
II. Dreptul intern relevant
12. Dreptul intern relevant este descris in Hotararea Sabin Popescu impotriva Romaniei (nr. 48.102/99, pct. 42-46, 2 martie 2004).
IN DREPT
I. Cu privire la pretinsele incalcari ale art. 6 A� 1 din Conventie si ale art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie
13. Reclamantul s-a plans ca neexecutarea hotararii pronuntate in favoarea sa i-a incalcat drepturile garantate la art. 6 A� 1 din Conventie si la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie, ale caror dispozitii, in masura in care sunt relevante, sunt redactate dupa cum urmeaza:
Art. 6 A� 1
Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil [...] a cauzei sale [...] de catre o instanta [...], care va hotari [...] asupra [...] drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil [...].
Articolul 1 din Protocolul nr. 1
Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.
Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor.
A. Cu privire la admisibilitate
14. Curtea constata ca prezenta cerere nu este in mod vadit nefondata in sensul art. 35 A� 3 din Conventie . In continuare, constata ca nu prezinta niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, este necesar sa fie declarata admisibila.
B. Cu privire la fond
15. Guvernul a sustinut ca, intrucat terenul care a apartinut tatalui reclamantului a fost atribuit unor terte persoane,
autoritatile locale au facut un efort considerabil pentru a obtine alt teren din partea autoritatilor centrale, pentru a-l pune la dispozitia solicitantului, in vederea executarii hotararii.
16. Reclamantul a contestat acest argument.
17. Curtea constata ca, desi autoritatile aveau obligatia de a executa hotararile judecatoresti, de exemplu prin repunerea reclamantului si a fratilor sai in posesia terenului din prezenta cauza, Hotararea din 18 noiembrie 1994 nu a fost executata pana in prezent. Cu toate acestea, hotararea respectiva este in continuare valabila, intrucat nu a fost introdusa nicio actiune, potrivit legislatiei romanesti, pentru modificarea sau anularea sa, in fata instantelor interne. Instantele pot pune capat situatiei continue de neexecutare in alt mod decat prin executare numai printr-o astfel de anulare sau modificare cu o obligatie echivalenta (a se vedea Sabin Popescu, citata anterior, pct. 54).
18. Avand in vedere jurisprudenta sa cu privire la acest subiect (a se vedea Mihai-Iulian Popescu impotriva Romaniei, nr. 2.911/02, pct. 46, 29 septembrie 2005), Curtea considera ca, in cauza de fata, autoritatile nu l-au informat pe reclamant, printro decizie formala, cu privire la pretinsa imposibilitate obiectiva de executare ad litteram a hotararii mentionate si nu au efectuat demersurile necesare pentru executarea acesteia printr-o masura echivalenta. In plus, instantele nationale nu s-au pronuntat niciodata referitor la faptul ca executarea Hotararii din 18 noiembrie 1994 era destinata esecului ca urmare a lipsei de terenuri la nivel local.
19. Curtea a constatat in mod frecvent incalcari ale art. 6 A� 1 din Conventie si ale art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie in cauze care au ridicat probleme similare celor din speta (a se vedea, printre altele, Sabin Popescu, citata anterior; Dragne si altii impotriva Romaniei, nr. 78.047/01, 7 aprilie 2005).
20. Dupa ce a examinat elementele care i-au fost prezentate, Curtea considera ca Guvernul nu a expus niciun fapt si niciun argument care sa poata conduce la o alta concluzie in speta. Prin urmare, au fost incalcate art. 6 A� 1 din Conventie si art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie .
II. Cu privire la aplicarea art. 41 din Conventie
21. Art. 41 din Conventie prevede:
Daca Curtea declara ca a avut loc o incalcare a conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila.
A. Prejudiciu
22. Reclamantul a solicitat 25.000 euro (EUR) cu titlu de prejudiciu material si 100.000 EUR cu titlu de prejudiciu moral. Acesta a prezentat un raport de expertiza prin care era evaluata lipsa de folosinta pentru 5,10 ha, intre 2001 si 2007, in suma de 59.135 lei noi romanesti (RON), si se considera ca valoarea a 8,64 ha este de 100.144 RON.
23. Guvernul a considerat ca sumele pretinse erau excesive. Guvernul a contestat raportul de expertiza, deoarece nu mentiona nici suma de 100.144 RON, nici suprafata de teren mentionata in Hotararea din 24 martie 1992. De asemenea, Guvernul a aratat ca reclamantul nu era in masura sa pretinda lipsa de folosinta pentru intreaga suprafata de 8,64 ha, deoarece nu era singurul succesor.
24. Guvernul a transmis un raport de expertiza care evalua valorile minime ale terenului in comuna Stolniceni-Prajescu la 2-3 EUR per m2 pentru terenul intra muros si 0,2-0,3 EUR per m2 pentru terenul agricol extra muros.
Referitor la lipsa de folosinta, in lumina jurisprudentei Curtii [Anghelescu impotriva Romaniei, nr. 29.411/95, pct. 75-77, 9 aprilie 2002, Buzatu impotriva Romaniei (reparatie echitabila), nr. 34.642/97, pct. 18, 27 ianuarie 2005], aceasta nu ar trebui luata in considerare. In continuare, Guvernul considera ca o constatare a incalcarii ar constitui, in sine, o reparatie suficienta a oricarui prejudiciu moral pe care l-ar fi suferit reclamantul.
25. Curtea reaminteste ca, atunci cand se constata o incalcare a Conventiei intr-o hotarare, statul parat are obligatia legala de a pune capat respectivei incalcari si de a-i repara consecintele, astfel incat sa restabileasca pe cat posibil situatia existenta inainte de incalcare [a se vedea Iatridis impotriva Greciei (reparatie echitabila) (MC), nr. 31.107/96, pct. 32, CEDO 2000-XI].
26. Curtea considera, date fiind circumstantele spetei, ca executarea ad litteram a Hotararii din 18 noiembrie 1994 ar plasa reclamantul, pe cat posibil, intr-o situatie echivalenta cu aceea in care s-ar fi aflat daca nu ar fi fost incalcat art. 6 A� 1 din Conventie si art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie .
27. In lipsa unei asemenea executari din partea statului parat in termen de 3 luni de la data la care aceasta hotarare devine definitiva, Curtea afirma ca statul parat trebuie sa plateasca reclamantului, cu titlu de prejudiciu material, o suma corespunzatoare cu valoarea actuala a proprietatii. Tinand seama de informatiile aflate la dispozitia sa cu privire la preturile imobiliare de pe piata locala si de faptul ca Hotararea din 24 martie 1992 a recunoscut dreptul de proprietate al reclamantului si al fratilor sai, Curtea apreciaza ca statul parat ar trebui sa plateasca reclamantului suma de 20.000 EUR cu titlu de prejudiciu material .
28. In ceea ce priveste suma de bani pretinsa de reclamant pentru lipsa de folosinta sau a oricaror beneficii din 2001, Curtea respinge aceasta pretentie, tinand seama, pe de o parte, ca a dispus restitutio in integrum ca reparatie in temeiul art. 41 din Conventie si, pe de alta parte, ca acordarea unei sume de bani in acest temei ar reprezenta un proces speculativ, dat fiind ca folosinta unei proprietati depinde de mai multi factori . Cu toate acestea, Curtea va tine seama de privarea de proprietate cand va calcula prejudiciul moral (a se vedea, intre altele, Rusu si altii impotriva Romaniei, nr. 4.198/03, pct. 36, 19 iulie 2007).
29. Curtea considera ca ingerintele semnificative in dreptul reclamantului de a apela la o instanta si de a se bucura netulburat de bunurile sale nu ar putea fi compensate in mod adecvat prin simpla constatare a incalcarii art. 6 A� 1 din Conventie si a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie . Pronuntandu-se in echitate, in conformitate cu art. 41 din Conventie, Curtea acorda reclamantului 3.000 EUR cu titlu de despagubire pentru prejudiciul moral.
B. Cheltuieli de judecata
30. Reclamantul nu a solicitat rambursarea cheltuielilor de judecata . Prin urmare, nu exista niciun capat de cerere pentru a se acorda o despagubire cu acest titlu .