Legea 197/2012 privind asigurarea calitatii in domeniul serviciilor sociale

Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.


Capitolul I - Dispozitii generale


Art. 1
(1) Prezenta lege reglementeaza procesul de evaluare, certificare, monitorizare si control pentru asigurarea calitatii in domeniul serviciilor sociale

(2) Prevederile prezentei legi se aplica tuturor serviciilor sociale, precum si furnizorilor de servicii sociale, publici si privati, care functioneaza pe teritoriul Romaniei, denumiti in continuare furnizori .
(3) Serviciile sociale constitutie o componenta a sistemului national de asisenta sociala si au drept scop sprijinirea persoanelor vulnerabile pentru depasirea situatiilor de dificultate, prevenirea si combaterea riscului de excluziune sociala, cresterea calitatii vietii si promovarea incluziunii sociale a acestora.
(4) Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale este responsabil de organizarea, coordonarea, implementarea procesului privind asigurarea calitatii in domeniul serviciilor sociale, precum si de realizarea controlului in domeniu .


Art. 2
(1) Calitatea in domeniul serviciilor sociale reprezinta ansamblul de cerinte si conditii ce sunt indeplinite de furnizori si de serviciile sociale acordate de acestia pentru a raspunde nevoilor si asteptarilor beneficiarilor.
(2) Calitatea in domeniul serviciilor sociale reprezinta o preocupare permanenta pentru furnizori, pentru personalul serviciilor sociale, precum si pentru autoritatile publice .

Art. 3
(1) Evaluarea si monitorizarea calitatii in domeniul serviciilor sociale se realizeaza in baza unor standarde, criterii si indicatori .
(2) La elaborarea standardelor, criteriilor si indicatorilor prevazuti la alin. (1) se au in vedere principiile calitatii in domeniul serviciilor sociale, axate, cu precadere, pe aspecte referitoare la:
a) acordarea serviciilor sociale: asigurarea, fara niciun fel de discriminare, a unor servicii sociale eficace, accesibile, comprehensive, sustenabile, centrate pe nevoile individuale ale beneficiarului;
b) relatia dintre furnizori si beneeficiarii acestora: utilizarea de mijloace de informare si comunicare corecte, transparente si accesibile, asigurarea confidentialitatii si securitatii datelor si informatiilor personale, utilizarea mecanismelor de preventie si combatere a riscului de abuz fizic, psihologic sau financiar asupra beneficiarului;
c) participarea beneficiarilor: implicara activa a beneficiarilor si a familiilor acestora in planificarea, acordarea si evaluarea serviciilor sociale;
d) relatia dintre furnizori si autoritatile administratiei publice, partenerii sociali si alti reprezentanti ai societatii civile de la nivelul comunitatii: coordonarea eficienta dintre sectorul public si privat, incurajarea parteneriatelor pentru asigurarea sustenabilitatii si continuitatii serviciilor sociale, promovarea dezvoltarii serviciilor sociale de proximitate/comunitare si a integrarii acestora cu serviciile de sanatate, educatie si alte servicii de interes general;
e) dezvoltarea resurselor umane implicate in acordarea serviciilor sociale si imbunatatirea conditiilor de munca: recrutarea de personal calificat si asigurarea formarii continue a acestuia, implicarea voluntarilor, asigurarea conditiilor de lucru adecvate si a echipamentelor specifice activitatilor derulate, asigurarea sanatatii si securitatii la locul de munca .
(3) Standardele, criteriile si indicatorii, elaborati cu respectarea prevederilor alin. (2), contin elemente cu caracter general, precum si elemente specifice, in functie de tipul serviciilor sociale si de categoriile de beneficiari.

Art. 4
(1) Asigurarea calitatii in domeniul serviciilor sociale este centrata pe beneficiar, solutionarea nevoilor si respectarea drepturilor acestuia fiind prioritare.
(2) In intelesul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele semnificatii:
a) asigurarea calitatii cuprinde totalitatea activitatilor de dezvoltare, planificare, implementare si imbunatatire permanenta a activitatilor aferente serviciilor sociale si presupune un proces continuu de analiza, evaluare, certificare, monitorizare si control din partea autoritatilor statului si a furnizorilor de servicii sociale;
b) evaluarea calitatii consta in analiza modului in care furnizorii si serviciile sociale indeplinesc conditiile prevazute de lege, precum si cerintele specifice de calitate, evidentiate printr-un set de standarde, criterii si indicatori;
c) monitorizarea calitatii cuprinde activitatile de colectare si inregistrare a datelor privind rezultatele evaluarii, urmarirea acestora in scopul verificarii mentinerii nivelului de calitate constant si a gradului de satisfactie a beneficiarilor, precum si pentru intreprinderea actiunilor de imbunatatire continua a serviciilor sociale;
d) controlul asigurarii calitatii in domeniul serviciilor sociale cuprinde activitati si tehnici operationale, planificate si derulate sistematic, in scopul verificarii respectarii standardelor, criteriilor si indicatorilor care au stat la baza acreditari furnizorilor si serviciilor sociale, precum si a recunoasterii nivelelor de calitate;
e) acreditarea, ca parte a asigurarii calitatii, reprezinta totalitatea activitatilor de evaluare si certificare a respectarii criteriilor si standardelor reglementate;
f) furnizori de servicii sociale acreditat este furnizorul, definit la art. 37 din Legea asistentei sociale nr. 292/2011, caruia i se recunoaste dreptul de a acorda servicii sociale;
g) serviciul social acreditat este serviciul, definit la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 292/2011, caruia i se confera dreptul d ea functiona;
h) standarde de calitate in domeniul serviciilor sociale reprezinta un ansamblu de norme ce contin criterii masurabile de structura, de proces si de rezultate, in baza carora se stabilese nivelul de calitate a serviciului social.

Art. 5
(1) In domeniul serviciilor sociale se acrediteaza atat furnizorii, cat si serviciile sociale, in conditiile prezentei legi.
(2) Acreditarea furnizorilor se realizeaza in baza criteriilor specifice, denumite in continuare criterii, ce reprezingta cerintele de baza prin care se evidentiaza capacitatea acestora de a infiinta, a administra si a acorda servicii sociale. Respectarea criteriilor este atestata prin certificat de acreditare.
(3) Acreditarea serviciilor sociale se realizeaza in baza standardelor minime de calitate, ce reprezinta cerintele minimale privind eficacitatea si eficienta activitatilor desfasurate in raport cu nevoile beneficiarilor, obiectivele asumate, rezultatele asteptate. Standardele minime de calitate, denumite in continuare standarde minime, constituie nivelul de referinta a calitatii serviciilor sociale, iar indeplinirea acestora este obligatorie si se atesta prin licenta de functionare.

Art. 6
(1) Nivelul de calitate a serviciilor sociale se evalueaza in baza unor indicatori de performanta, pornind de la nivelul de referinta, reprezentat de standardele minime definite la art. 5 alin. (3), corespunzator clasei a III-a, pana la clasa I, care reprezinta cel mai inalt nivel de calitate si se evidentiaza prin incadrarea in clase de calitate .
(2) Nivelele de calitate se atesta printr-o sigla distinctiva corespunzatoare fiecareia din cele 3 clase prevazute la alin. (1).
(3) Incadrarea in clasele de calitate II-I atesta gradul de excelenta a serviciului social si este optionala.