Functionar public. Decizie sanctiune disciplinara. Neindividualizarea neglijentelor ce i se imputa

Sintagma folosita de organul administrativ in decizia de sanctionare privind "neglijenta repetata in solutionarea lucrarilor", fara individualizarea acestora, a intervalului de timp cand s-au consumat si a motivelor pentru care s-au inlaturat apararile functionarului public, sunt de natura a conduce la nulitatea deciziei de sanctionare.

Prin Sentinta civila nr. 141/CA din 12 mai 2008 a Tribunalului Vaslui s-a hotarat:

Admite actiunea formulata de A.I. impotriva Inspectoratului Teritorial de Munca Vaslui.

Desfiinteaza Decizia nr. 36 din 05 martie 2008 a inspectorului-sef al Inspectoratului Teritorial de Munca Vaslui.

Tribunalul a retinut in motivarea sentintei urmatoarele:

Prin Decizia nr. 36 din 05 martie 2008 a inspectorului-sef, este sanctionat A.I. cu mustrare scrisa pentru neglijenta repetata in rezolvarea lucrarilor.

Din decizie nu rezulta despre ce abateri disciplinare este facuta mentiune. Din actele depuse rezulta cu mare probabilitate ca au aparut discrepante intre situatia reala a lucrarilor efectuate de functionar si cele raportate statistic, lunar. Prin nota explicativa functionarul arata ca este vorba de o eroare de raportare: lucrarea care dura mai mult de o luna apare raportata pe toata durata efectuarii, in timp ce finalizarea apare o singura data .

Nu s-au produs dovezi de vinovatie (neglijenta sau intentie) a functionarului, eroarea fiind de regula exoneratoare de raspundere disciplinara. Aceasta situatie a fost avuta in vedere la rapoartele de evaluare a performantelor profesionale, dar la analiza ulterioara s-a considerat ca exista prezumtie de vinovatie fara a se face verificari privind vinovatia functionarului aflat in eroare de raportare statistica. In consecinta sanctiunea disciplinara este nelegala pentru ca nu s-au verificat apararile si nu s-au inlaturat motivat.

Deoarece faptele presupuse nu intrunesc trasaturile unor abateri disciplinare, urmeaza a se admite actiunea si a se dispune anularea deciziei.

Curtea a constatat recursul paratei ca fiind nefondat, pentru considerentele de mai jos.

Astfel, corect a retinut instanta de fond ca Decizia nr. 36 din 05 martie 2008 in litigiu nu cuprinde elementele a caror lipsa este sanctionata cu nulitatea absoluta a actului administrativ de sanctionare, astfel cum se prevede expres in art. 268 alin. 2 Codul Muncii, respectiv: "a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinara, b) precizarea prevederilor din statutul personal, regulamentul intern ... care au fost incalcate; c) motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute de art. 267 alin. 3, nu a fost efectuata cercetarea".

Ori, art. 1 din decizia sus-mentionata prevede doar savarsirea abaterilor disciplinare constand in "neglijenta repetata in rezolvarea lucrarilor", fara a se individualiza concret in ce au constat aceste neglijente, perioada de timp cand au fost savarsite, explicatiile oferite de angajat in cadrul procedurii prealabile si motivul inlaturarii lor, omisiuni ce conduc la nulitatea actului .

Abia prin intampinarea depusa la dosar, parata-recurenta face cunoscute "neglijentele" comise de intimat, constand in erori de raportare, pentru care i-a luat nota explicativa intimatului "la data de 14 februarie 2008", pentru activitatea prestata de acesta in anul 2007.

Numai ca aceeasi activitate (a anului 2007), fusese deja apreciata de angajator ca fiind corespunzatoare, din moment ce i-a acordat calificativul "foarte bine" pentru acelasi interval de timp, situatie in care cenzura efectuata de angajator se vadeste a fi si contradictorie in raport cu activitatea intimatului.