Urmarire imobiliara pentru realizarea creantelor statului

Tribunalul popular al orasului Botosani, prin sentinta civila nr. 107 din 20 aprilie 1954, a admis cererea Sectiei financiare a orasului Botosani si a incuviintat in baza decretului nr. 224/1951 vinzarea imobilului din str. Hasnas nr. 5 din Botosani, proprietatea lui I.M., pentru acoperirea debitului sau in suma de 14.732 lei, rezultind din neachitarea in termen a impozitelor asupra acestui imobil pe anii 1952-1953.
In baza acestei sentinte, care a ramas definitiva prin necurare. Sectia financiara a orasului Botosani a pasit la indeplinirea formelor de vinzare, conform art. 16-18 din decretul nr. 224/1951 si la termenul fixat, neprezentindu-se la licitatie nici un cumparator din sectorul socialist, imobilul a fost predat la 30 iunie 1954, conform art. 18 din decretul citat, Sfatului popular al orasului Botosani, pe baza de proces-verbal.
La 20 decembrie 1956, reclamantul V.I.M., in calitate de procurator al tatalui sau I.M., a cerut anularea formelor de vinzare a acestui imobil pentru vicii de forma .
Tribunalul popular al raionului Botosani, prin sentinta civila nr. 252 din 15 februarie 1957, a admis actiunea reclamantului, a anulat toate formele de vinzare facute in baza sentintei civile prin care s-a incuviintat vinzarea imobilului si a obligat Sectia financiara a orasului Botosani sa faca alte forme de vinzare si celelalte acte de procedura, cu privire la imobilul in litigiu.
Prin recursul in supraveghere declarat de Procurorul General al R.P.R., se solicita casarea ultimei hotariri pronuntata in cauza, ca fiind nelegala.
In speta, prin actiunea introdusa la Tribunalul popular al raionului Botosani de reclamantul V.I.M. s-a cerut anularea formelor de vinzare a imobilului din litigiu, ca fiind facute de catre Sectia financiara a orasului Botosani fara respectarea dispozitiilor cuprinse in art. 16, 17 si 18 din decretul nr. 224/1951.
In aceasta situatie este vorba de anularea unor acte facute de un organ al administratiei de stat, anulare care nu se poate cere insa instantelor judecatoresti decit in cazurile in care legea prevede acest drept in mod expres.
Decretul nr. 224/1951 privitor la urmarirea imobiliara pentru realizarea creantelor statului arata precis procedura care se va urma in asemenea situatii si nu prevede nici o dispozitie pe baza careia sa se poata cere instantelor judecatoresti anularea formelor de vinzare a bunurilor imobiliare apartinind restantierului, forme care se indeplinesc de unitatea financiara respectiva si care, deci, nu pot fi anulate decit pe calea recursului ierarhic.
Prin urmare, tribunalul popular, admitind actiunea reclamantului V.I.M. si anulind formele de vinzare intocmite de sectia financiara, fara a verifica daca este competent sa solutioneze cauza, a pronuntat o hotarire nelegala.
In consecinta, recursul in supraveghere fiind fondat, se admite si se caseaza sentinta civila nr. 252 din 15 februarie 1957 a Tribunalului popular al raionului Botosani, trimitindu-se dosarul la acelasi tribunal popular spre o noua judecare a cauzei.