Recurs comercial. Reorganizare judiciara si faliment. Inchiderea procedurii Insolventei

Utilizarea fondului de lichidare la care se refera textul de lege mentionat este ineficienta in lipsa posibilitatilor concrete de recuperare a creantelor, un asemenea demers ducand doar la marirea pasivului debitoarei.

De asemenea, din ansamblul prevederilor Legii nr. 85/2006 nu se deduce existenta in sarcina lichidatorului judiciar a unei obligatii in sensul formularii unei cereri de atragere a raspunderii administratorului. Mai mult, in raportul privind cauzele si imprejurarile insolventei debitoarei, lichidatorul a aratat ca nu a identificat elemente pentru angajarea raspunderii administratorului, iar pe de alta parte, din cauza numarului redus de creditori nu a fost posibila constituirea unui Comitet al Creditorilor pentru aplicarea prevederilor art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006.

Prin Sentinta nr. 782/2008 Tribunalul Bihor a dispus inchiderea procedurii insolventei debitorului S.C. S.P. S.R.L. si radierea debitorului din Registrul Comertului.

A descarcat pe administratorul judiciar de orice indatoriri si responsabilitati.

S-a dispus notificarea sentintei debitorului, creditorilor, administratorului special, Oficiului Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Bihor pentru efectuarea mentiunii de radiere, precum si publicarea in Buletinul procedurilor de insolventa.

Pentru a pronunta astfel, instanta de fond a retinut ca la data de 08.10.2008 lichidatorul judiciar R.V.A. O. Incolvency Specialists S.P.R.L., desemnat sa administreze procedura insolventei debitorului a solicitat sa se dispuna inchiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor in averea debitorului/neavansarii de catre creditori a sumelor necesare pentru acoperirea cheltuielilor de lichidare.

A constatat ca procedura concursuala a fost deschisa prin pronuntarea in sedinta publica din data de 16.01.2008, a Sentintei nr. 33/F/2008, ca s-au intocmit si comunicat notificarile in conditiile art. 61 din legea privind procedura insolventei, precum si ca notificarea a fost publicata si in ziar conform art. 61 alin. 3 din legea privind procedura insolventei.

Impotriva acestei hotarari a declarat recurs recurenta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, solicitand admiterea recursului, casarea hotararii atacate si trimiterea cauzei la instanta de fond, in vederea rejudecarii, pentru continuarea procedurii de lichidare a debitoarei pana la recuperarea tuturor datoriilor catre creditori.

In motivarea recursului, recurenta a aratat ca instanta a apreciat in mod eronat asupra pricinii supusa judecatii in raport de dispozitiile legale aplicabile in speta, deoarece fondurile necesare continuarii procedurii de lichidare puteau fi obtinute facandu-se aplicarea dispozitiilor art. 4, alin. 4 din Legea nr. 85/2006, modificata, care prevad in mod explicit ca "in lipsa disponibilitatilor in contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, platile efectuandu-se pe baza unui buget previzionat pe o perioada de cel putin 3 luni, aprobat de judecatorul-sindic".

Lichidatorul ar fi trebuit sa faca aplicarea dispozitiilor art. 4 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, in scopul formularii cererii de chemare in judecata, avand ca obiect atragerea raspunderii patrimoniale a persoanelor care au facut parte din conducerea societatii, pentru a atrage la masa credala sume suplimentare destinate acoperirii pasivului debitoarei, deoarece lichidatorul judiciar are datoria de a cauta modalitati de recuperare a patrimoniului pentru a putea plati cat mai multe dintre creantele pe care debitoarea le are catre creditori.

De asemenea, lichidatorul trebuia sa mentioneze persoanele din conducerea societati debitoare din vina carora nu au fost platite contributiile la Casa de Asigurari de Sanatate, institutie de la care A.V.A.S. a preluat creanta neachitata si in locul careia se subroga in drepturi . Lichidatorul nu este un executor judecatoresc care ar avea doar obligatia de a vinde bunuri aflate in averea debitoarei (cum, din pacate mult prea adesea se confunda), ci atributiile sale sunt mult mai complexe. Nu intamplator, in cadrul art. 25 din Legea nr. 85/2006, prima dintre atributiile lichidatorului consta in "examinarea activitatii debitorului in raport cu situatia de fapt si intocmirea unui raport amanuntit asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la insolventa, cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila" aceasta analiza realizata de catre un specialist, respectiv lichidatorul, constituind premisa declansarii unor potentiale actiuni in baza art. 138 din Legea nr. 85/2006.

Statul roman, reprezentat in cauza de fata prin A.V.A.S. a suferit un prejudiciu "a carui existenta certa se stabileste prin constatarea de catre judecatorul-sindic nu numai a faptului ca societatea a ajuns in incetare de plati ca si a imprejurarii ca obligatiile fata de creditori nu pot fi platite integral din averea debitorului".

In drept si-a intemeiat recursul pe dispozitiile art. 304 pct. 5 coroborat cu dispozitiile art. 304¹ Cod Procedura Civila cu privire la recurs, precum si pe dispozitiile art. 2, art. 4 alin. 4, art. 5 alin. 1, art. 136, art. 138, art. 140 precum si art. 142 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.

Examinand sentinta recurata, raportat la motivele de recurs invocate, cat si din oficiu, potrivit art. 304¹ Cod Procedura Civila, instanta a retinut ca recursul este nefondat, urmand a fi respins si mentinuta ca legala si temeinica sentinta comerciala recurata.

Dupa cum rezulta din cuprinsul dosarului de fond, judecatorul-sindic a dispus inchiderea procedurii insolventei debitoarei in temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, retinand ca nu sunt bunuri existente in patrimoniul acesteia nu sunt fonduri banesti, iar creditorii nu sunt dispusi sa avanseze cheltuielile necesare continuarii procedurii.

Criticile formulate de recurenta prin cererea de recurs sunt nefondate. Astfel, invocarea prevederilor art. 4 alin. 4 din Legea nr. 85/2006 nu prezinta relevanta, in contextul in care nu exista bunuri in patrimoniul debitorului ori acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative. Utilizarea fondului de lichidare, la care se refera art. 4 alin. 4 este ineficienta in lipsa posibilitatilor concrete de recuperare a creantelor, un asemenea demers ducand doar la marirea pasivului debitoarei.

In ceea ce priveste motivul de recurs vizand neformularea unui cereri de atragere a raspunderii administratorului de catre lichidator, s-a retinut ca, din ansamblul prevederilor Legii nr. 85/2006 nu se deduce existenta unei obligatii in acest sens in sarcina administratorului judiciar/lichidatorului. Mai mult, in raportul privind cauzele si imprejurarile insolventei debitoarei lichidatorul a aratat ca nu a identificat elemente pentru angajarea raspunderii administratorului.

In aceste conditii si avand in vedere si faptul ca, din cauza numarului redus de creditori (A.F.P. si A.V.A.S.) nu s-a putut forma un comitet al creditorilor, instanta a apreciat ca, in aplicarea prevederilor art. 138 alin. 3 din lege, oricare dintre cei doi creditori avea posibilitatea sa ceara judecatorului-sindic autorizarea de a introduce actiunea prevazuta de art. 138 alin. 1, in ipoteza in care aprecia ca ar fi incident vreunul dintre cazurile de atragere a raspunderii, prevazute de art. 138 alin. 1. Or, cata vreme creditoarea recurenta nu a uzat de aceasta posibilitate, nu puteau fi primite criticile acesteia privind neformularea de catre lichidator a cererii de atragere a raspunderii.

Fata de aceste considerente, in temeiul art. 312 alin. 1 Cod Procedura Civila, s-a respins ca nefondat recursul formulat.