Dreptul proprietatii intelectuale. Inregistrarea cu rea credinta a unei marci. Anularea inregistrarii

Existenta unor societati comerciale romanesti, care utilizeaza un nume comercial identic si un semn identic cu functia de marca, promovat intr-o campanie publicitara pe teritoriul tarii, nu putea fi ignorata de un comerciant de buna-credinta, care in mod obisnuit este preocupat de a-si distinge printr-un semn propriu produsele si serviciile de cele identice ori similare ale altor intreprinzatori si nu de a alege un semn care sa creeze confuzie in randul consumatorilor.

Prin urmare, alegerea de catre o societate comerciala a aceluiasi semn pentru inregistrarea sa ca marca pentru produse identice si similare nu poate fi rezultatul unei simple coincidente, ci un act deliberat, prin care s-a urmarit cu rea-credinta sa profite de cunoasterea acestuia in randul segmentului de public relevant, fapt ce duce la aplicarea dispozitiilor art. 48 alin. (1) lit. c din Legea nr. 84/1998 si la anularea marcii astfel inregistrata.

Prin sentinta civila nr.1358 din 23 octombrie 2007, Tribunalul Bucuresti, Sectia a IV-a civila a admis in parte actiunea formulata de reclamantele S.C. ARCADA S.R.L. si S.C. ARCADA COMPANY S.A. impotriva paratilor S.C. GALMOPAN S.A. si Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci - O.S.I.M., a dispus anularea marcii a��Arcada" inregistrata pe numele primei parate, a respins cererea de obligare a O.S.I.M. privind publicarea hotararii in B.O.P.I. si inscrierea mentiunii de anulare in Registrul National al Marcilor, obligand-o totodata pe parata S.C. GALMOPAN S.A. la plata sumei de 12156 lei cheltuieli de judecata .

Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut urmatoarele:

Reclamanta S.C. Arcada S.R.L. a fost infiintata in anul 1991 si desfasoara sub acest nume comercial activitati legate de servicii de proiectare, executie, intretinere si reparare de constructii civile si industriale, constructii de cladiri si lucrari de geniu, drumuri, poduri si cai ferate, constructii hidrotehnice, lucrari de instalatii electrice, servicii de alimentatie publica, morarit si panificatie, productie si comercializare de marfuri alimentare, de patiserie, cofetarie, cereale, plante tehnice etc.

Reclamanta S.C. Arcadia Company S.A. a fost infiintata in anul 1994, iar din luna octombrie 2004 desfasoara activitati de productie si comercializare de produse de panificatie, de patiserie si alte produse alimentare.

Parata S.C. Galmopan S.A. este la randul sau o societate comerciala ce desfasoara activitati in zona serviciilor de alimentatie publica, morarit, panificatie, productie si comercializare de produse de panificatie, patiserie si alte produse alimentare.

In afara de faptul ca reclamantele au inclus in numele comercial sintagma a��Arcada", acestea au si folosit pe o perioada indelungata respectiva denumire asociata produselor si serviciilor lor, capatand notorietate si bucurandu-se astfel de o protectie independenta de orice formalitate de inregistrare .

In atare situatie, inregistrarea de catre parata a marcii a��Arcada" s-a facut cu rea-credinta, nu in scopul de a-si individualiza si distinge propriile produse, ci de a beneficia de cunoasterea larga de catre publicul consumator a acestui nume.

Reaua-credinta rezulta cu atat mai mult cu cat cererea de inregistrare a marcii a fost depusa de catre parata in plina campanie publicitara inceputa de reclamante in luna octombrie 2004, campanie menita sa lanseze gama de produse de panificatie si alte produse de patiserie prin reteaua de comercializare si transport propriu.

S-a mai aratat ca a��Arcada" este o denumire fantezista, neuzuala, distinctiva pentru produsele carora se aplica, fiind usor de retinut si avand o rezonanta deosebita.

Inregistrarea de catre parat a aceleiasi denumiri ca marca nu poate constitui o simpla coincidenta, ci un demers deliberat care se inscrie in afara regulilor bunei-credinte sau a uzantelor cinstite intre comercianti.

In drept, tribunalul si-a intemeiat hotararea pe dispozitiile art. 23 din Legea nr.84/1998, ale Legii nr.26/1990 si ale art.48 lit.c din Legea nr.84/1998.

Referitor la capetele de cerere respinse, tribunalul a aratat ca potrivit Regulii 32 alin. (5) din H.G. nr.833/1998 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr.84/1998, hotararea judecatoreasca definitiva si irevocabila prin care titularul a fost decazut din drepturile conferite de marca sau prin care marca a fost anulata se va comunica la O.S.I.M. de catre persoana interesata, iar O.S.I.M. va publica hotararea in B.O.P.I. si va face mentiune despre aceasta in Registrul National al Marcilor.

Prin decizia civila nr. 140 din 12 iunie 2008, Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a IX-a civila si pentru cauze privind proprietatea intelectuala a respins ca nefondat apelul declarat de catre parata S.C. Galmopan S.A. impotriva sentintei.

Pentru a decide astfel, curtea a retinut urmatoarele:

In ceea ce priveste competenta materiala a sectiei civile a tribunalului pentru solutionarea prezentei cauze, exceptia invocata de parata este nefondata, deoarece in cauza sunt aplicabile dispozitiile art.2 lit.b Cod procedura civila si art.34 alin. (2) din Legea nr.304/2004.

Nefiind vorba despre un litigiu comercial, nici exceptia prematuritatii actiunii nu este fondata, deoarece prevederile art.720¹ Cod procedura civila, ce reglementeaza procedura concilierii prealabile, sunt aplicabile doar cauzelor comerciale.

Nici parcurgerea procedurii administrative a opozitiei in fata O.S.I.M. sau rezultatul acestei proceduri nu prezinta relevanta pentru promovarea unei cereri in anularea inregistrarii marcii.

Pe fond, curtea de apel a retinut ca solutia primei instante este legala si temeinica.

Data fiind activitatea comerciala sustinute de reclamante in aceeasi arie geografica in care isi desfasoara activitatea parata, in mod corect s-a stabilit reaua-credinta a paratei la inregistrarea marcii, in sensul cunoasterii detinerii de catre reclamante a dreptului de proprietate intelectuala asupra numelui comercial a��Arcada".

Acest argument este suficient pentru a se retine reaua-credinta a paratei, chiar si in situatia in care s-ar aprecia ca notorietatea marcii a��Arcada" pentru zona judetului Galati nu a fost indeajuns dovedita.

Impotriva acestei decizii a declarat recurs parata S.C. Galmopan S.A. Galati, invocand urmatoarele motive:

1.Exceptia de necompetenta materiala a sectiei civile a Tribunalului Bucuresti a fost gresit respinsa, intrucat cererea avand ca obiect anularea inregistrarii marcii este de natura comerciala, marca fiind componenta a fondului de comert; in plus, titularul marcii este un comerciant, iar reclamantele sunt de asemenea societati comerciale.

Chiar daca in H.G. nr.833/1998 se prevede competenta sectiei civile a Tribunalului Bucuresti, pentru considerente aratate, curtea de apel trebuia sa constate ca respectivul act normativ nu poate adauga la lege conform art.125 alin. (3) din Constitutie si sa admita exceptia necompetentei materiale a sectiei civile.

2. Exceptia inadmisibilitatii actiunii in raport de dispozitiile art.23 din Legea nr.84/1998, a fost de asemenea gresit respinsa.

Redand textul de lege mentionat, recurenta sustine ca reclamantele aveau de ales intre a formula opozitie sau actiune in anulare. Potrivit principiului electa una via, reclamantele au facut opozitie, dar cererile lor au fost respinse ca tardive.

Cum impotriva deciziilor O.S.I.M. nu s-a formulat contestatie, prezenta actiune apare ca fiind inadmisibila.

3. In raport de dispozitiile art.720¹ Cod procedura civila si data fiind calificarea ca litigiu comercial a pricinii sustinuta de catre recurenta, curtea de apel trebuia sa constate ca in speta nu s-a indeplinit procedura prealabila si sa admita pe cale de consecinta exceptia prematuritatii actiunii.

4. Pe fond, recurenta sustine ca actiunea reclamantelor trebuia respinsa ca nefondata.

Pe de o parte, recurenta sustine ca a urmat procedura legala de inregistrare a marcii, in cursul careia nu s-a formulat opozitie de catre reclamante, ceea ce ii confera prioritate la inregistrare, potrivit art.9 din Legea nr.84/1998.

La data inregistrarii marcii, singura care avea interese comerciale manifestate in vreun fel si care putea fi cunoscuta de un potential concurent, era recurenta S.C. Galmopan S.A.

Reclamantele nu si-au manifestat in niciun fel interesul comercial pentru piata romaneasca de o maniera care sa permita altor posibili comercianti sa cunoasca acest lucru.

Recurenta arata ca nu a avut posibilitatea de a cunoaste interesul comercial al reclamantelor pentru piata romana, fapt care exclude intentia sa de a indeparta prin inregistrarea marcii un potential concurent pe aceasta piata .

Pe de alta parte, recurenta sustine ca includerea denumirii a��Arcada" in componenta numelui comercial nu le scutea pe reclamante sa solicite inregistrarea marcii la O.S.I.M.

Sustinerile acestora referitoare la notorietatea marcii sunt total nefondate, notorietatea fiind definita de lege in alt sens decat au inteles sa o defineasca reclamantele prin cererea de chemare in judecata .

Recurenta solicita admiterea recursului, modificarea in tot a ambelor hotarari si respingerea actiunii ca nefondata.

In drept invoca dispozitiile art.304 pct.7,8 si 9 Cod procedura civila.

Intimatele reclamante au depus la dosar intampinare, solicitand respingerea recursului ca nefondat si mentinerea deciziei atacate ca fiind legala.

De asemenea, au solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata.

Recursul este nefondat, nefiind incidente dispozitiile art.304 pct.9 C.pr.civ carora li se circumscriu criticile formulate:

1 .Exceptia de necompeteta materiala a Tribunalului Bucuresti - sectia a IV-a civila a fost corect respinsa.

In primul rand, la nivelul tribunalelor si curtilor de apel nu se poate vorbi despre o competenta materiala a sectiilor, impartirea pe sectii a acestor instante fiind un aspect care tine de organizarea administrativa.

Prin urmare, ceea ce se putea invoca ar fi fost doar exceptia de necompetenta a tribunalului, ceea ce nu este cazul, deoarece cauza s-a judecat in prima instanta la Tribunalul Bucuresti, instanta desemnata prin art.45 din Legea nr.84/1998 sa judece actiunile avand ca obiect anularea inregistrarii marcilor.

2.In ceea ce priveste calificarea litigiului, este vorba despre un litigiu in materia dreptului de proprietate intelectuala, mai exact materia proprietatii industriale.

Cu privire la astfel de litigii, Codul de procedura civila prevede expres, in art.2 pct.l lit.e, competenta tribunalului de a le solutiona in prima instanta, reglementare distincta de cea privitoare la procesele si cererile in materie comerciala, cuprinsa in lit.a a aceluiasi articol .

Daca legiuitorul ar fi inteles sa includa cererile in materia proprietatii industriale in categoria celor comerciale a nu ar fi prevazut distinct competenta judecarii lor in articolul mentionat.

De aici rezulta ca si exceptia inadmisibilitatii actiunii a fost legal respinsa, procedura prealabila prevazuta de art.720¹ C.pr.civ. fiind obligatorie numai in litigiile comerciale.

3.Nici exceptia inadmisibilitatii actiunii nu putea fi primita, deoarece nu exista nici un text de lege care sa prevada ca partea care a utilizat opozitia la inregistrare si nu a contestat solutia de respingere a opozitiei nu poate formula, ulterior inregistrarii marcii, actiune in anulare.

Dimpotriva, art.25 din Legea nr.84/1998 prevede ca, daca opozitiile sunt intemeiate, comisia de examinare decide respingerea marcii; in continuare se arata ca decizia de respingere a inregistrarii marcii - si nu cea de respingere a opozitiei - poate fi contestata de solicitantul marcii, in termenul si cu procedura prevazuta la art.80, adica pe calea contestatiei la comisia de reexaminare.

Or, opozantul nu se afla in aceasta situatie, el avand deschisa calea actiunii in anulare, atat in ipoteza in care nu a formulat opozitie, cat si in aceea in care opozitia i-a fost respinsa.

4.Pe fond, la situatia de fapt retinuta, curtea de apel a aplicat corect dispozitiile legale incidente, mentinand hotararea de anulare a inregistrarii marcii pentru rea-credinta.

Astfel, s-a retinut ca atat reclamantele si parata sunt competitori pe aceeasi piata - a productiei si comercializarii de produse de panificatie, de patiserie si alte produse alimentare, ca elementul verbal a��Arcada", pe care parata l-a inregistrat ca marca, este numele comercial al reclamantelor, ca reclamantele au utilizat acest nume si ca marca anterior datei la care parata a depus la O.S.I.M. cererea de inregistrare , data la care reclamantele desfasurau o ampla campanie de promovare a produselor si serviciilor proprii sub acelasi semn si ca este vorba despre un element fantezist in raport de produsele si serviciile protejate.

In atare situatie, este corecta concluzia ca alegerea de catre parata a aceluiasi semn pentru inregistrarea sa ca marca pentru produse identice si similare nu poate fi rodul unei simple coincidente, ci un act deliberat, prin care a urmarit cu rea-credinta sa profite de cunoasterea acestuia in randul segmentului de public relevant.

Apararea in sensul ca parata ar fi fost in imposibilitate de a cunoaste intentia reclamantelor de a actiona pe piata romaneasca nu poate fi primita.

Existenta unor societati comerciale romanesti, care utilizeaza un nume comercial identic si un semn identic cu functia de marca, promovat intr-o campanie publicitara pe teritoriul tarii, nu putea fi ignorata de un comerciant de buna-credinta, care in mod obisnuit este preocupat de a-si distinge printr-un semn propriu produsele si serviciile de cele identice ori similare ale altor intreprinzatori si nu de a alege un semn care sa creeze contuzie in randul consumatorilor.

Date fiind cele retinute, in mod legal s-au aplicat dispozitiile art.48 alin.1 lit.c din Legea nr. 84/1998 si s-a anulat inregistrarea marcii a��Arcada" de catre parata.

In acest context, faptul ca semnul a��Arcada" utilizat de reclamante nu ar fi devenit o marca notorie ori acela ca reclamantele au omis sa-l inregistreze la O.S.I.M. inaintea paratei nu au relevanta.

Aceste critici ar fi putut fi valorificate in ipoteza in care anularea s-ar fi dispus pentru existenta unui conflict cu o marca notorie sau cu una anterior inregistrata, in conditiile art.48 alin.1 lit.b din Legea nr.98/1998.

Pentru aceste considerente, in baza art.312 C.pr.civ., Inalta Curte a mentinut decizia si a respins recursul ca nefondat.

In baza art.274 C.pr.civ., Inalta Curte a obligat-o pe recurenta la plata sumei de 7048,54 lei cheltuieli de judecata catre intimata S.C. Arcada Company S.A., reprezentand onorariul de avocat.